Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 128/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
decizia civilă nr.128/R Dosar nr-
Ședința publică din data de 21 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa judecător
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantele și prin reprezentant legal, împotriva încheierii de ședință din 31 ianuarie2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 14 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 17 aprilie 2008, apoi având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21 aprilie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin încheierea de ședință pronunțată la 31 ianuarie 2008 de către Tribunalul Covasna în dosarul civil nr- a fost respinsă cererea introdusă de în nume propriu și în reprezentarea fiicei sale minore, pentru instituirea sechestrului judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin decizia civilă nr.1071/1999, Tribunalul CSa stabilit dreptul de proprietate al reclamantelor și asupra unui teren înscris în CF 1408, fără număr topografic, în suprafață de 5.755 mp.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș înregistrată sub nr.nr.886/2005, cele două reclamante au solicitat instanței de judecată să constate că pârâta "" a edificat un ștrand termal pe terenul asupra căruia s-a stabilit dreptul de proprietate al acestora în baza hotărârii mai sus arătate. De asemenea, acestea au solicitat ca instanța să oblige pârâta să demoleze o parte din aceste edificii și să fie despăgubite pentru o altă parte din aceste edificii.
Conform art.1632 - 1634 cod civil și art.598 - 601 Cod procedură civilă, simpla existență a unui proces legat de proprietatea ori posesia unui bun nu justifică înființarea unui sechestru judiciar, ci reclamantele trebuie să dovedească necesitatea înființării acestuia datorită pericolului de înstrăinare ori deteriorare al bunului respectiv.
Cu alte cuvinte, propunerea adusă în fața judecății trebuie să fie dovedită de reclamante în temeiul art.1169 Cod civil.
Or, din actele și lucrările administrate în cauză nu rezultă faptul că pârâta are intenția de înstrăinare a bunurilor (ștrand termal). Pârâta nu este în stare de insolvență. Potrivit art.3 alin.(1) din Legea nr.85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Aceasta se prezumă ca fiind vădită numai atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria față de unul sau mai mulți creditori.
În speță, nu poate fi vorba de această situație financiară precară în care s-ar afla pârâta. Din contră, conform certificatelor de atestare fiscală emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice C S și cele eliberate de la. C S, pârâta nu are datorii bugetare, iar la Oficiul Registrului Comerțului nu este înscrisă vreo mențiune privind această situație financiară precară (evidențierea deschiderii procedurii generale a insolvenței, ori simplificată).
Simplele afirmații menționate de reclamante nu au o bază legală, nefiind fundamentate pe vreun mijloc de probă administrat în acest sens.
Existența unor fisuri inerente în peretele unui bazin, astfel cum reiese din planșa foto depusă de reclamante, nu demonstrează faptul că pârâta nu ar depune toate diligențele în conservarea bazinului termal pe timpul iernii, întrucât golirea de apă a bazinului s-a făcut înaintea anotimpului friguros, fapt de necontestat.
Așa fiind, cererea pentru înființarea sechestrului judiciar nu se justifică, întrucât nu există vreun pericol pentru înstrăinare ori degradare a bunurilor din litigiu, iar drepturile reclamantelor pot fi oricând valorificate, neexistând vreun pericol pentru diminuarea activului patrimonial al pârâtei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, în nume propriu și ca reprezentantă a fiicei sale minore,.
În susținerea recursului se învederează că hotărârea tribunalului este "nelegală și netemeinică" deoarece s-a dovedit că pârâta are intenția de a înstrăina folosința bunurilor în speță prin însăși recunoașterea acesteia potrivit căreia anterior a încheiat cu " Hotel " un contract de locație de gestiune care a expirat la finele anului 2006.
Se precizează, de asemenea, că situația financiară a pârâtei este dezastruoasă la finele anului 2007 potrivit bilanțului contabil și ultimei balanțe de verificare, instanța de fond ignorând probele depuse de recurentă.
Bazinul de apă a fost golit cu întârziere de către pârâtă iar fisurile acestuia sunt deteriorări grave ce demonstrează lipsa măsurilor de conservare și reaua credință a pârâtei - arată recurenta.
Drepturile recurentelor sunt prejudiciate întrucât evaluarea bunurilor litigioase a fost deja făcută, despăgubirea către pârâtă urmând a se face la valoarea de dinainte de deteriorare, precizează recurenta.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, instanța reține că recursul nu este fondat.
Astfel, recurenta nu a dovedit că există riscul înstrăinării folosinței imobilului. Actul de închiriere despre care se face vorbire în recurs nu a fost dovedit, iar pârâta a precizat că acel invocat contract de închiriere a încetat în 2005.
De altfel este greu de conceput încheierea unui contract de închiriere cu pârâta având în vedere că evidențele de carte funciară consacră recurenta ca și proprietar al imobilului - teren în speță, iar la foaia C este înscrisă și concesionarea acestuia pentru 99 de ani (fila 269 - dosar nr-).
În ceea ce privește situația financiară a pârâtei, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, aceasta a înregistrat un profit de 3.934.091 lei la finele anului 2007.
Apoi, deteriorarea imobilului și prejudicierea recurentelor nu au fost dovedite, iar invocarea unei expertize tehnice ca și argument pentru achitarea contravalorii unor construcții nu poate fi un motiv fondat.
Este neîndoielnic faptul că suma ce reprezintă contravaloarea acestora trebuie actualizată (diminuată ori majorată) în funcție de situația reală a bunului la momentul predării lui.
În consecință instanța va reține că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 598 - 599 Cod procedură civilă și nici ipotezele art.304 Cod procedură civilă.
Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta în nume propriu și ca reprezentantă a minorei împotriva încheierii de ședință din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Rodica Popa - - | JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea G - | JUDECĂTOR 3: Daniel Marius - - |
Grefier, |
Red.RP/23.04.2008
Tehnored. 29.04.2008 - 2 ex.
Jud.fond
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Gheorghe Burdea, Daniel Marius
