Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1293/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1293
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 02 2009 privind judecarea recursului formulat de reclamantul,împotriva deciziei civile nr. 162 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă -, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 02 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului reclamant, prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 09 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 762 din 17.12.2008, pronunțată de Judecătoria Orșova, a fost respinsă acțiunea, având ca obiect acțiune în constatare și revendicare, formulată de reclamantul împotriva pârâtei -.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 13.07.2007, reclamantul a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta -, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că suprafața de teren vândută de pârâtă prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 294/12.02.2003, la BNP, are în realitate suprafața de aproximativ 1700 mp; să se dispună intabularea în CF 1971 a dreptului său de proprietate asupra întregului teren; să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de aproximativ 1000 mp ocupată în primăvara anului 2007 prin amplasarea unui gard; obligarea pârâtei la ridicarea gardului amplasat ilegal pe proprietatea sa sau, în situația în care aceasta refuză ridicarea gardului, să fie autorizat să-l ridice pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, în toamna anului 2002, convenit cu pârâta să amplaseze pe terenul proprietatea acesteia, situat în comuna, un punct de transformare de la rețeaua de 20000 volți, complet utilat și funcțional, care va cuprinde un transformator de 40 Kw, descărcători de sarcină, separator. În schimbul acestei lucrări, pârâta s-a obligat "să cedeze" un teren din zona "", situat vis a vis de coliba sa, teren ce se întindea "de la drum până la Dunăre și de la gardul grădinii până la capătul din stânga", cu condiția ca ambele părți să folosească punctul de transformare. În acest sens, a încheiat la data de 21.09.2002 un înscris sub semnătură privată numit "înțelegere".
Ca urmare a construirii de către reclamant a punctului de transformare, la 12.02.2003, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.294, prin care pârâta i- vândut întreg dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 650 mp, situat în extravilanul comunei, în punctul "", înscris în CF 1971, cu număr top 574/1. Prin același act, s- constituit un drept de folosință veșnică în favoarea vânzătoarei asupra terenului de 4 mp pe care se află amplasat transformatorul, precum și un drept de acces la acesta.
Actul de vânzare-cumpărare s- încheiat pentru suprafața de teren înscrisă în cartea funciară, deși atât el (reclamantul), cât și vânzătoarea cunoșteau faptul că în realitate se înstrăinează toată suprafața de teren din punctul "", care era substanțial mai mare decât cea din acte.
A susținut reclamantul că a intrat în posesia acestui teren din anul 2003, nefiind tulburat în posesie până în primăvara anului 2007, când, profitând de faptul că locuiește în Austria, pârâta a montat un gard din lemn, ocupând suprafața ce depășea cei 650 mp menționată în act.
În consecință, a solicitat să se constate că voința reală internă a părților la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare a fost aceea de a înstrăina întregul teren, ce are aproximativ 1700 mp, iar nu numai o porțiune din acesta. Pe cale de consecință, a solicitat să se dispună intabularea dreptului său de proprietate asupra întregii suprafețe ce se va constata în urma măsurătorilor topografice, urmând ca pârâta să fie obligată să-și retragă gardul său, iar în situația unui refuz, să fie autorizat el să- ridice pe cheltuiala pârâtei.
Prin "înțelegerea" intervenită la data de 21.09.2002, părțile și-au exprimat "acordul și dorința" de a încheia un contract de vânzare privitor la "terenul din zona "".
Raportul de expertiză efectuat în cauză a arătat că terenul care se află în posesia reclamantului este cel delimitat pe plan prin punctele 2-3-4-5-6, în suprafață de 974 mp"; pârâta a delimitat acest teren printr-un gard executat în primăvara anului 2007, între punctele 2 și 6", însă există o bucată de gard vechi și în apropierea acestuia, gard ce ar fi putut fi cel din "înțelegere".
Împotriva sentinței pronunțată de judecătorie, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut, în esență, recurentul că, instanța de fond a interpretat greșit probele în sensul că din declarațiile martorilor și, coroborate cu conținutul înțelegerii intervenite între părți, rezultă că suprafața ce i-a fost înstrăinată de vânzătoare este de 974 mp, ci nu de 650 mp.
Calea de atac declarată de reclamant a fost recalificată din recurs în apel în temeiul disp.art.2821Cod pr. civ.
Prin decizia civilă nr. 162 din 23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.762/17.12.2009, pronunțată de Judecătoria Orșova, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta -, apelantul fiind obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că, în cuprinsul contractului părțile au convenit să constituie vânzătoarei un drept de folosință veșnică asupra terenului în suprafață de 4 mp pe care se află amplasat transformatorul, precum și un drept de acces la acesta, iar vânzătoarea să permită vânzătorului branșarea pentru alimentarea cu energie electrică la postul de transformare primit în schimbul terenului.
Astfel, înțelegerea materializată anterior în înscrisul sub semnătură privată încheiat la 21.02.2002, este cea consfințită prin actul autentic.
Reclamantul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă a faptului că, vânzătoarea a înțeles să-i transmită dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren mai mari decât cea menționată în cuprinsul actului autentic, care s-a încheiat pe baza extrasului CF nr. 1971/06.02.2003, din care rezultă că vânzătoarea avea în proprietate 650 mp în punctul respectiv.
Faptul că deține teren în vecinătatea celui ce a făcut obiectul înstrăinării către reclamant, nu-l îndreptățește pe acesta din urmă să ocupe o suprafață mai mare asupra căreia vânzătoarea nu are act de proprietate. A concluzionat tribunalul că prima instanță a interpretat în mod corect probele administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând
dispoz. art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod pr. civ. cu următoarea argumentare:
Instanțele nu au avut în vedere toate actele existente la dosarul cauzei și au interpretat greșit probele administrate în cauză, respectiv convenția dintre părți din toamna anului 2002, prin care pârâta era de acord "ca terenul din zona " să-l cedeze reclamantului, că prin depozițiile martorilor V și C-tin. s-a făcut pe deplin dovada că înțelegerea dintre părți a fost pe un areal delimitat și nicidecum pentru suprafața de 650mp, fapt reținut parțial și de către expert.
Instanțele nu au reținut faptul că nu există identitate între acordul de voință exprimat cu ocazia "înțelegerii" și contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, convenția consemnată în înscrisul sub semnătură privată stabilea limitele de proprietate, iar expertiza a constatat existența unei suprafețe de teren de 974mp folosită de către mine în prezent.
De asemenea, instanța în mod greșit a interpretat sentința civilă nr. 735/11.12.2007, care privește un cu totul alt teren decât cel aflat în litigiu.
Recursul este nefondat.
Critica privind modul în care instanțele au stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, în condițiile în care prev. art. 304 pct. 11 Cod pr. civ. erau abrogate la data pronunțării deciziei,întrucât asemenea critici nu mai pot constitui motiv de recurs în actuala reglementare.
Cât privește aspectele de nelegalitate ale cauzei instanțele au interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente.
Instanțele au argumentat că una din condițiile de validitate ale convenției de vânzare-cumpărare este ca promitentul vânzător să fie proprietarul lucrului vândut iar pârâta nu deținea în proprietate o suprafață de teren mai mare decât cea de 650. trecută în actul autentic încheiat de părți restul suprafeței deținută în fapt fiind expropriată.
S-a reținut astfel că prin sentința civilă nr. 735 din 11.12.2007, pronunțată de Judecătoria Orșova, s-a soluționat acțiunea prin care - a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al comunei, solicitând instanței să constate că a dobândit drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 4361mp, situat în extravilanul acestei comune, în pct. "" prin uzucapiune și să se dispună intabularea acestui drept de proprietate.
Acțiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată, în considerentele acesteia reținându-se că terenul în suprafață de 2288 mp, suprafață cuprinsă în tabelele de expropriere din zona, a fost expropriată în totalitate.
Cele constatate prin acea sentință s-au coroborat cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Instanțele au a reținut că, deși în fapt pârâta deține teren învecinat cu cel menționat în contractul de vânzare- cumpărare, nu își poate dovedi dreptul de proprietate asupra terenului respectiv situat între DN 57 și fluviul Dunărea, acesta fiind motivul promovării acțiunii în constatare, (soluționată prin sentința civilă nr. 735/11.12.2009, pronunțată de Judecătoria Orșova ), prin respingerea ca neîntemeiată, respectiv pârâta mai are în proprietate mai mult teren decât cel prevăzut în actele sale de proprietate. Prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 294/12.02.2003, de BNP din O, pârâta - a vândut reclamantului dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 650mp, situat în extravilanul comunei, în punctul " - fânețe, jud. M, înscris în fila 1971 localității, cu nr. top 574/1 singurul teren pentru care aceasta deține titlu de proprietate.
Referitor la varianta propusă de expertul tehnic și susținută de către recurent prin motivele de recurs, în mod corect instanțele au apreciat că această variantă nu poate fi validată, deoarece pentru diferența de teren nu există titlu de proprietate, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat fiind vândut, respectiv cumpărat, dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 650mp.
Reținând această imposibilitate la vânzare, pentru neîntrunirea cerințelor legale pe care trebuie să le îndeplinească lucrul vândut respectiv aceea ca vânzătorul să fie titularul dreptului ce se înstrăinează și aplicând corect regula conform căreia nimeni nu poate transmite mai mult decât are în proprietate cuprinsă în adagiul "nemo dat quod non habet", instanțele au dat o corectă rezolvare cauzei dedusă judecății, pronunțând hotărâri legale.
În consecință, având în vedere aceste considerente, în baza art. 3121Cod pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, iar în baza art. 274 Cod pr. civ. recurentul va fi obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimata -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 162 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă -.
Obligă pe recurent la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimata -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
26.11.2009
-
-
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
