Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1328/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 1328/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecator
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător: - -
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta - SRL C, împotriva sentinței civile nr. 933 din data de 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 26.10.2009, când având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, pentru astăzi, 30.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 933/M/2009, Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea precizată, formulatâ de reclamantul Parhon în contradictoriu cu pârâta, constatat că raporturile de munca dintre reclamant si parata nu au incetat si că Decizia nr.349 din data de 07.02.2006, nu produce efecte juridice, a obligat pe parata sa-i plateasca reclamantului drepturile salariale cuvenite acestuia pe perioada noiembrie 2005-noiembrie 2008 și a respins petitul privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata,ca nedovedit.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajatul societatii intimate pe perioada nedeterminata, in funcția de director executiv, începand cu data de 01.03.2005.
Prin Decizia nr.349 din data de 07.02.2006 emisa de intimata s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al contestatorului conform art.79 Codul muncii.
In aceasta decizie s-a retinut faptul ca intimata a avut in vedere la emiterea deciziei cererea de demisie a angajatului.
Instanta de fond a constatat ca intimata a procedat la desfacerea contractului individual de munca al contestatorului,in lipsa unei cereri de demisie scrise a angajatului sau.
Astfel,parata nu a facut dovada existentei unei astfel de cereri scrise,aratand de altfel si in intampinare faptul ca demisia s-a solicitat de catre contestator doar verbal.
Intrucat s-au incalcat dispozitiile imperative ale art.79 alin.1 Codul muncii,potrivit carora demisia se face printr-o "notificare scrisa",instanta de fond a constatat ca decizia nr.349 din data de 07.02.2006 emisa de intimata nu poate produce efecte juridice si ca raporturile de munca dintre parti nu au incetat.
In ceea ce priveste cererea contestatorului de obligare a paratei la plata drepturilor salariale restante pe ultimii trei ani,tribunalul a constatat ca aceasta este intemeiata.
Astfel,parata nu a dovedit in cauza achitarea către contestator a drepturilor salariale cuvenite acestuia pe perioada noiembrie 2005-noiembrie 2008,aceasta nedepunând la dosar nici condica de prezenta,nici state de plata semnate de contestator.
Parata a depus la dosar state de plata semnate de contestator doar pe lunile martie,aprilie,mai iunie,iulie si august 2005,perioada de timp care nu interesează in speță,actiunea fiind înregistrata in noiembrie 2008.
de considerentele expuse anterior,in conformitate cu prevederile 79,art.154 alin.2, art.161 si art.287 Codul muncii,instanța de fond a admis in parte cererea contestatorului si a decis următoarele:
- a constatat ca raporturile de munca dintre reclamant si parata nu au incetat si că Decizia nr.349 din data de 07.02.2006,emisa de parata, nu produce efecte juridice;
- a obligat parata sa-i plateasca reclamantului drepturile salariale cuvenite acestuia pe perioada noiembrie 2005-noiembrie 2008.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a formulat recurs pârâta - SRL C, iar prin motivele de recurs este criticată soluția de respingere a excepțiilor privind necompetența Tribunalului Brașov, inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii, prin încheierea din 25.02.2009, pe considerentul că această soluție are la bază o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății precum și o gravă eroare de interpretare a prevederilor legale aplicabile, iar considerentele sunt contradictorii și străine de natura pricinii ( art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă).
Astfel, din motivarea primei instanțe rezulta ca fie prezentul litigiu are la baza o concediere ilegala - ca urmare a emiterii deciziei angajatorului, fie suntem in prezenta unui alt tip de acțiune care tinde la constatarea nulității unui act juridic.
In opinia recurentei, Decizia angajatorului nr. 349/07.02.2006 înregistrata la ITM C si comunicata salariatului, cu confirmare de primire, este un act juridic de dreptul muncii care se circumscrie regimului conflictului de drepturi reglementat de Codul muncii - ca norma generala- respectiv Legea nr.168/1999 - ca norma speciala, fiind o măsura unilaterala de încetare a contractului de munca, dintre cele prevazute in sens larg de art.73 din Legea nr.168/1999.
Prin urmare reclamantul avea posibilitatea ca in termenul legal de 30 de zile de la data la care a luat la cunoștința de aceasta măsura, respectiv de la data la care i-a fost comunicata, sa solicite instanței de judecata sa dispună anularea măsurii, nicidecum sa solicite ca instanța sa constate o stare de fapt, respectiv ca actul juridic, opozabil atât salariatului (prin comunicare) cat si terților (prin înregistrare la ITM C), nu produce efecte juridice.
Recurenta a mai invocat si alte motive de încălcare a regulilor de procedura, solicitând astfel sa se constate ca prin adresa de răspuns la interogatoriul solicitat de reclamant, a cerut la rândul sau proba cu interogatoriu insa instanța de judecata nu a pus in discuție aceasta solicitare,nepronunțându-se asupra probei. De asemenea, mai arata ca in motivarea hotărârii recurate se retine faptul ca societatea nu a depus la dosar condica de prezenta in dovedirea faptului ca reclamantul nu s-a prezentat la locul de munca, or solicita a se constatata că aceste condici de prezenta au fost comunicate odată cu întâmpinarea si sunt depuse la dosarul cauzei.
Un alt motiv de încălcare a regulilor de procedura invocat consta in faptul ca instanța nu a respectat dispozițiile art.76 din Legea nr.168/1999, potrivit cărora, la prima zi de înfățișare, înainte de intrarea in dezbateri, instanța are obligația de a încerca stingerea conflictului de drepturi prin împăcarea parților".
Referitor la acordarea drepturilor salariale pe ultimii 3 ani, prin motivele de recurs se arata ca potrivit art.154 alin.1 Codul muncii, salariul reprezinta contraprestația muncii ori din probele administrate in cauza rezulta cu certitudine ca reclamantul nu s-a mai prezentat la locul de munca din luna august 2005.
Recursul societatii parate este nefondat.
Motivele de recurs referitoare la respingerea excepțiilor prin încheierea premergătoare din 13 ianuarie 2009 sunt nefondate, întrucât toate aceste excepții au la baza ideea ca actiunea dedusa judecații are ca obiect constatarea unei stări de fapt, inadmisibila conform art.111 Cod procedura civila si nu reprezinta o acțiune guvernata de regulile speciale ale conflictului de drepturi.
In speță, prin actiunea dedusa judecații se solicita sa se constate nulitatea cererii de demisie înregistrata de societatea parata la ITM C in mod abuziv, fără ca sa existe din partea salariatului o cerere de demisie semnata si însușită de către acesta.
Aceasta acțiune se refera la drepturi născute din raporturile de munca dintre părți, astfel încât se încadrează in noțiunea de conflict de drepturi reglementat de art.248 Codul muncii si din punctul de vedere al competentei, potrivit art.2 lit.c Cod procedura civila, soluționarea acțiunii revine tribunalului ca prima instanța.
Excepția inadmisibilității acțiunii este nefondata, întrucât prin cererea de chemare in judecata nu se solicita constatarea existentei unei stări de fapt, ci constatarea nulității unui act juridic (demisia) cu importante efecte juridice asupra raporturilor de munca dintre părți.
Referitor la excepția tardivității acțiunii, Curtea retine ca in mod corect prima instanța a avut in vedere faptul ca in speța nu sunt aplicabile prevederile art.28 alin.1 lit.a din Codul muncii, articol care chiar daca s-ar aplica, termenul reglementat de acesta ar curge de la data luării la cunoștința despre măsura atacata ori, din probele administrate in cauza nu rezulta ca societatea parata sa fi comunicat vreodată reclamantului faptul ca a înregistrat la ITM Cop resupusa cerere de demisie.
Nici celelalte motive de recurs ce țin de încălcarea unor norme procedurale nu sunt fondate, întrucât nu s-a arătat în concret în ce fel a fost vătămata societatea si în ce măsura aceste vătămări nu au putut fi înlăturate altfel decât prin desființarea hotărârii atacate in sensul art.384 pct.5 raportat la art.105 alin.2 Cod procedura civila, In acest sens, Curtea retine ca recurenta avea posibilitatea completării probatoriului în instanței de recurs iar relevanta consemnărilor din condicile de prezenta constituie aspecte ce vor fi analizate odată cu fondul cauzei.
Pe fond, Curtea retine ca hotărârea atacata este egala si temeinica întrucât decizia ce face obiectul contestației nr.349/07.02.2006 emisa de societatea intimata, are valoarea unei concedieri din inițiativa angajatorului deoarece prin aceasta s-a procedat la desfacerea contractului de munca al reclamantului in temeiul unei pretinse demisii scrise a acestuia, demisie a cărei existenta nu a fost dovedită deși forma scrisa a demisiei este reglementata in mod expres de art.79 alin.1 Codul muncii.
Prin urmare, concedierea nelegala a reclamantului a fost pe deplin dovedita iar acest aspect nici măcar nu este criticat in mod concret prin motivele de recurs, nepropunându-se nicio proba din care sa rezulte existenta unei demisii scrise a salariatului. Ori abuzul de drept săvârșit de către societatea angajatoare de a prezenta la ITM o dispoziție prin care se ia act de o pretinsa demisie a cărei existenta nu a fost dovedita, se sancționează cu nulitatea absoluta, întrucât după cum s-a arătat, prevederile art.79 alin.1 Codul muncii sunt imperative sub aspectul necesitații formei scrise a demisiei.
În ceea ce privește efectele constatării nulității măsurii luate de recurentă, Curtea retine ca dispozițiile art.78 Codul muncii prevăd ca in cazul în care concedierea a fost efectuata nelegal "instanța va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul".
Instanța de fond a făcut o corecta aplicare a textului legal citat iar motivele de recurs ce țin de lipsa prestării unei munci ca temei pentru plata salariilor, nu pot fi reținute întrucât plata acestor salarii au natura unor "despăgubiri", menite sa compenseze pe salariat si sa sancționeze măsura ilegala dispusa de angajator.
de aceste considerente, in baza art.312 Cod procedura civila recursul societatii va fi respins iar recurenta va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, conform art.274 Cod procedura civila.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - SRL, împotriva sentinței civile nr.933/M/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului Parhon, suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./23.11.2009
Tehnoredact./8.12.2009/ 5 ex.
Jud. fond,
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
