Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 133/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.133/
Ședința publică din 12 februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul ales în Tg.M,-.5, împotriva deciziei civile nr.54 din 9 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant, asistat de av. și intimata pârâtă, asistată de av.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu 1028,35 lei taxă judiciară de timbru (chitanțe filele nr.20, 25) și timbre judiciare în valoare de 6 lei, anulate la dosar
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Solicită, de asemenea, obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, precum și obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr. 54 din 9 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureșs -a respins ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 1173/2006 a Judecătoriei Târgu -
La pronunțarea acestei decizii, instanța a avut în vedere actele depuse de părți la dosar, dispozițiile legale referitoare la simulație, stabilind că intenția reclamantului apelantului era aceea de a dovedi reaua-credință a testatorului și pârâtei la întocmirea actului translativ de proprietate dar în lipsa actului simulat, a constatat că, contractul corespunde cerințelor legii, nu se impune constatarea nulității acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârilor pronunțate anterior în cauză, trimiterea dosarului la prima instanță pentru soluționarea pe fond a acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că afirmativul contract de vânzare-cumpărare este de fapt un testament deghizat prin care s-a urmărit un scop ilicit. Apreciază că atât respectivul testament cât și actul de acceptare de către pârâtă a poziției de executor testamentar, sunt acte simulate și nule în consecință.
Consideră că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, că anterior pronunțării hotărârii recurate, instanțele nu au respectat cerințele impuse de art. 129 Cod procedură civilă, că neadministrând suficiente probe pentru stabilirea situației reale, instanțele anterioare au dezbătut procesul fără soluționarea fondului și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, se impune casarea cu trimitere.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor invocate de recurent și din oficiu în limita prevăzută de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamantul a formulat acțiunea înregistrată la Judecătoria Târgu -M sub nr. 4389 din 16 mai 2005, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Târgu-M înscris în CF nr. 917, nr. top. 533/1/2/41 (casă cu anexe gospodărești și teren de 407 mp), încheiat între "vânzătorul", în prezent decedat, și pârâta.
Reclamantul a susținut că acest contract este în fapt un testament deghizat, întocmit fără respectarea cerințelor legale, iar pârâta a efectuat un act de acceptare a executării testamentare. Actele arătate sunt nule tocmai pentru nerespectarea cerințelor legii, iar urmare a constatării nulității, solicită radierea înscrierilor efectuate în cartea funciară, renotarea imobilului pe numele fostului proprietar.
A solicitat a se dezbate succesiunea după defunctul, a se constata calitatea de unic moștenitor a reclamantului, cu înscrierea pe numele acestuia a bunurilor dobândite prin succesiune.
În motivare, reclamantul a arătat că imobilul descris în petit a constituit proprietatea tatălui său, decedat la 28 aprilie 2004. Anterior decesului, tatăl reclamantului și-a manifestat intenția de a atribui reclamantului suma necesară achiziționării unei garsoniere, iar restul sumei obținute din vânzarea imobilului să fie atribuită pârâtei în contul întreținerii prestate în favoarea antecesorului.
Nesocotind aceste dorințe ale antecesorului, pârâta l-a determinat pe acesta să încheie contractul de vânzare-cumpărare, a cărui nulitate solicită a se constata.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 669, 858, 911, 916, 966, 968, 977, 1175 Cod civil.
La dosarul cauzei s-au depus în copie extras de carte funciară referitor la imobilul descris în petit, certificatul de moștenitor emis după decesul antecesorului reclamantului, contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate solicită a se constata, alte acte considerate utile pentru soluționarea cauzei.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului.
În motivare pârâta a arătat că este sora defunctului, în această calitate are cunoștință de comportamentul necorespunzător al reclamantului față de tatăl său, că anterior decesului a prestat întreținere fratelui său iar în baza înțelegerii inițiale a încheiat și contractul de vânzare-cumpărare autentic. Nu sunt reale susținerile reclamantului referitoare la modalitatea de rezolvare a problemei locative a reclamantului și nici cele referitoare la dorința antecesorului de a gratifica alte persoane.
La cererea reclamantului s-a procedat la interogarea pârâtei, după care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1173 din 13 martie 2006 în sensul respingerii acțiunii.
Anterior, instanța a respins cererea de probațiune formulată de reclamant, pentru dovedirea cu martori a existenței actului simulat.
Constatând inexistența unui act secret, faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului s-a transmis prin act autentic de vânzare-cumpărare, că obiectul acestui contract este determinat iar prețul s-a achitat, s-a apreciat că actul translativ este legal și nu se impune constatarea nulității. testament nu a fost înfățișat instanței și s-a concluzionat asupra inexistenței lui.
Apelul reclamantului împotriva acestei sentințe a format obiectul dosarului Tribunalului Mureș și s-a soluționat prin decizia civilă analizată în prezentul recurs.
Recursul reclamantului este nefondat și va fi respins, în consecință hotărârile pronunțate anterior în cauză vor fi menținute integral pentru următoarele considerente:
Deși a invocat simulația, reclamantul în timpul desfășurării procesului, nu a dovedit existența unui înscris secret, act ce urma să cuprindă voința reală a părților și care lămurea instanța asupra măsurii în care reclamantul a fost sau nu prejudiciat.
Solicitarea reclamantului de admitere a probei testimoniale pentru dovedirea unei stări de fapt diferită față de cea rezultată din înscrisul autentic, a fost întemeiat respinsă de către instanță fiind prohibită de art. 1191 Cod civil.
Cum transmiterea dreptului de proprietate s-a efectuat în baza unui înscris autentic care nu a fost anulat (declarat fals), acțiunea reclamantului s-a considerat nefondată și s-a respins ca atare.
Starea de fapt rezumată a fost reținută în considerentele sentinței. Ea rezultă din probele administrate și a fost însușită de instanța de apel. În raport de aceasta, s-au aplicat corespunzător dispozițiile legale, situație în care nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocat de recurent.
Cauza s-a dezbătut și soluționat în fond, proba testimonială este inadmisibilă, iar în recurs nu se impune casarea cu trimitere în baza art. 312 Cod procedură civilă, cum a solicitat recurentul.
În speță nu sunt incidente motive de casare de ordine publică dintre cele prevăzute de art. 306 Cod procedură civilă, recursul reclamantului se apreciază a fi nefondat și va fi respins în consecință.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, respingând recursul, instanța va dispune asupra cheltuielilor de judecată efectuate de intimata pârâtă în această fază procesuală în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depuse la fila 31.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul reclamantului, cu domiciliul ales în Târgu-M,-.5, județul M, împotriva deciziei civile nr.54 din 9 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
Red.
Tehnored.BI/2ex
Jud.fond;
Jud.apel:; GREFIER,
-1.04.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
