Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 133/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 133/2008
Ședința publică de la 18 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Judecător - -
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții în nume propriu și în calitate de moștenitor ca soț al defunctei, și împotriva deciziei civile nr. 242/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenții reclamanți, avocat pentru intimații pârâți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Completul de judecată a fost constituit în raport de disp. art. 98(6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prin includerea doamnei judecător - - - judecător desemnat pe lista de permanență, față de lipsa doamnei judecător - unul din titularii completului C3 recurs, conform procesului verbal de absență întocmit în acest sens.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de plata taxelor judiciare.
Instanța din oficiu, pune în discuție calificarea căii de atac, solicitând părților să se pronunțe dacă soluționarea recursului este de competența Curții de APEL ALBA IULIA sau a Tribunalului Alba, raportat la valoarea litigiului.
Avocat apărător al recurenților susține că în mod corect Tribunalul judecat cauza în calea de atac a apelului, revendicare pe drept comun, iar competența de judecare a recursului revine Curții de APEL ALBA IULIA.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat apărător al recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre
-//-
rejudecare Tribunalului Alba pentru judecarea apelului pe fond. În drept invocă art. 304 pct. 8 Cod pr. civ. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
În susținerea recursului arată că în mod greșit instanța de apel a reținut că instanța de fond și-ar fi depășit competența materială și nu s-ar fi pronunțat pe calea dreptului comun cu care a fost investită, ci pe art. 46 din Legea 10/2001, învederând considerentele hotărârii prin care se dispune restabilirea situației anterioare de CF, acțiune clasică de recunoaștere a dreptului de proprietate întemeiată pe art. 480 Cod civ. Consideră motivarea hotărârii pronunțate la fond ca fiind legală, pronunțată pe calea dreptului comun. Mai arată că potrivit art. 6 din Legea 213/1998 instanța de judecată se poate pronunța pe valabilitatea titlurilor, față de susținerile invocate prin întâmpinare.
Avocat apărător al intimaților pârâți solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței la dosar.
Arată că prin acțiunea introductivă și întâmpinarea formulată în apel, reclamanții au susținut și invocat revendicarea pe dreptul comun art. 480 Cod civ. iar soluția pronunțată de Judecătoria Blaj ca instanță de fond nu are nimic comun cu acțiunea introductivă fiind motivată pe art. 46 alin 2 din Legea 10/20001. În mod corect instanța de apel a dispus trimiterea cauzei pentru clarificare. Acțiunea reclamanților întemeiată pe dreptul comun este inadmisibilă deoarece restituirea imobilelor preluate abuziv de stat este reglementată prin lege specială ce exclude aplicarea legii generale. Chiar și întemeiată pe prevederile Legii 10/2001 acțiunea reclamanților este inadmisibilă, deoarece au formulat notificare după apariția Legii 247/2005 și nu au calitatea de persoane îndreptățite la restituire. Consideră că instanța de fond în rejudecare va soluționa aceste aspecte, inclusiv cele invocate din oficiu.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 251/2007 pronunțată de Judecătoria Blajs -a admis acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamanții, și jr. și în consecință s-a constatat că imobilul casă și curte situat în nr. 86 fost preluat abuziv de Statul român, s-a dispus anularea încheierii de întabulare 625/1984 și radierea dreptului de proprietate a Statului român, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 37/1996, nulitatea antecontractului de vânzare cumpărare nr. 430/1999, s-a dispus anularea încheierii de întabulare nr. 91/1999 și 619/1999 și restabilirea situației
-//-
anterioare de CF. Au fost obligați pârâții 1 și 2 să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 74 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că imobilul înscris în CF 1116 nr. top 120 și 121 fost proprietatea reclamanților prin cumpărare din anul 1957 și până la trecerea în proprietatea Statului român în anul 1984, care ulterior l-a vândut pârâților conform Legii 112/1995.
S-a apreciat că preluarea de către stat a acestui imobil este nelegală, actul normativ nefiind în concordanță cu prevederile Constituției și Tratatelor internaționale, ca urmare imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
În consecință imobilul a fost restituit de către instanță fostului proprietar, chiar dacă acesta a primit la data plecării în străinătate o despăgubire; se rețin în acest sens de către instanța de fond prev. art. 46 alin 2 din Legea 10/2001.
În ce-i privește pe cumpărători, aceștia cunoșteau că bunul aparține reclamanților și totuși l-au cumpărat.
S-a mai reținut de către instanța de fond că nici vânzătorul și nici cumpărătorul nu se pot prevala de înscrierea în CF a dreptului de proprietate al Statului deoarece conform art. 34 din Legea 7/1996, publicitatea de CF apără pe deplin doar pe dobânditorul cu titlu oneros al unui drept tabular, care s-a încrezut în situația de CF și care nu a cunoscut pe altă cale situația reală a imobilului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și solicitând în principal admiterea apelului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă și în subsidiar, casarea cu reținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
În motivare s-a arătat că acțiunea este inadmisibilă, că Legea 10/2001 este o lege specială și în consecință după intrarea în vigoare a acesteia orice acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun este inadmisibilă.
Legea invocată permite restituirea în condițiile în care persoana fizică a depus notificare în termenul prevăzut de lege; în speță reclamanții nu au formulat notificare anterior datei de 14.02.2002, așa încât prezenta acțiune este inadmisibilă.
Pe de altă parte instanța de fond prin precizarea de acțiune de la fila 52 fost investită cu restituirea în natură a imobilului în regimul Legii 10/2001; instanța trebuia să constate că nu este competentă material și trebuia să-și decline competența în favoarea Tribunalului Alba.
Se mai arată că în mod nelegal califică contractul lor de vânzare cumpărare cu Statul român ca fiind unul absolut și încheiat cu rea credință, deși acesta era proprietar tabular în cotă de 1/1 iar ei foloseau în calitate de chiriași acest imobil încă din anul 1985, iar faptul încheierii promisiunii de vânzare cumpărare cu B este de natură să
-//-
înlăture prezumția de bună credință a pârâților și nici nu poate atrage nulitatea actului.
Intimații reclamanți au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, motivându-l prin aceea că potrivit art. 2 din Legea 10/2001 pentru imobilele preluate abuziv se consideră că proprietatea nu s-a pierdut niciodată, astfel încât aceștia s-au considerat proprietari și de aceea au solicitat revendicarea imobilului în baza art. 480 Cod civ.
Nu se poate reține nici buna credință a dobânditorilor având în vedere abuzurile Statului român față de cetățenii de naționalitate străină.
Despăgubirile derizorii nu au reprezentat prețul real al construcțiilor, arătând că în ce privește terenul doar suprafața de 250 mp a trecut în proprietatea statului din totalul de 750 mp teren curte; se invocă cauza ilicită în ce privește cumpărarea imobilului întrucât pârâții la nici un an de la cumpărare au încheiat promisiunea de vânzare cumpărare, scopul cumpărării fiind unul ilicit, ceea ce antrenează nulitatea actului de vânzare cumpărare.
De asemenea pârâtul Statul român prin Consiliul local Bad epus întâmpinare solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Se invocă faptul că în ce privește Decretul 223/1974 Curtea Constituțională s-a pronunțat stabilind prin Deciziile nr. 14 și 15/1993 că acest decret este constituțional; de asemenea Curtea Supremă de Justiție a statuat din anul 1996 că decizia administrativă emisă în baza Decretului 223/1974 constituie titlul de proprietate al statului care nu poate fi desființat în afara cadrului legal; așadar decizia administrativă nu poate fi anulată pe calea acțiunii de drept comun și că imobilul în cauză intră sub incidența Legii 10/2001, acesta neputând fi retrocedat pe calea dreptului comun.
Prin Decizia civilă nr. 242/A/18 decembrie 2007 Tribunalului Alba pronunțată în dosar nr- a fost admis apelul pârâților, a fost desființată sentința și a fost trimisă cauza spre soluționare aceleiași instanțe de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în esență că Tribunalul a modificat obiectul pricinii soluționând cauza pe disp. art. 46 din Legea 10/2001, deși reclamanții au invocat în drept art. 480 Cod civ. ceea ce echivalează cu o nepronunțare asupra fondului ceea ce atrage aplicarea art. 297 alin 1 Cod pr. civ.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, și, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitatea prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere la Tribunalul Alba pentru ca instanța de apel să judece cauza pe fond.
În motivarea recursului au susținut în esență că în mod greșit s-a reținut că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra fondului pricinii. Că
-//-
și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 111 Cod pr. civ. art. 480, 966 Cod civ. și pe disp. art. 9 din Legea 112/1995, iar instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile dreptului comun, constatând că dispozițiile Decretului 223/1974 au contravenit Constituției și tratatelor internaționale la care România era parte. Că instanța de fond, invocând și art. 46 din Legea nr. 10/2001 nu a făcut altceva decât să releve reaua credință a statului, astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Intimații au depus la dosar întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, decizia atacată fiind legală și temeinică.
Verificându-și din oficiu competența de soluționare a cauzei și calificarea căii de atac prin prisma motivelor de recurs invocate, se constată că Tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală.
În adevăr, instanța de fond a soluționat litigiul pe fond, instanța fiind investită cu soluționarea pricinii pe calea dreptului comun, acțiunea fiind întemeiată pe disp. art. 111 Cod pr. civ. 480 și 966 Cod civ. și pe disp. art. 9 din Legea nr. 112/1995. Astfel instanța de fond a constatat că titlul asupra imobilului a fost nelegal, Decretul nr. 223/1974 încălcând prevederile Constituției în vigoare la acea dată precum și tratatele internaționale la care România aderase anterior apariției Decretului 223/1974. Ca o consecință a acestui fapt s-a dispus restituirea în natură a imobilului fostului proprietar.
Dar verificând calea de atac este de observat că, raportat la valoarea litigiului, Tribunalul trebuia să califice calea de atac ca fiind cea a recursului și nu a apelului.
Potrivit art. 282 ind. 1 Cod pr. civ. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță, în cererile introduse pe cale principală privind litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.
În speță, potrivit contractului de vânzare cumpărare aflat la fila 29 dosar fond, valoarea imobilului revendicat era de 13.784.959 lei valoare mult inferioară celei arătate în art. 282 ind. 1 Cod pr. civ. fiind astfel încălcate disp. art. 304 pct. 3 Cod pr. civ.
Față de aceste considerente, recursul se privește a fi întemeiat, urmând ca în baza art. 312 alin 1 și 5 Cod pr. civ. să fie admis, să fie casată decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecarea recursului Tribunalului Alba.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții în nume propriu și în calitate de moștenitor ca soț al defunctei,
-//-
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 133/2008 dată în dosar nr-)
, și împotriva deciziei civile nr. 242/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință:
Casează decizia atacată și trimite cauza Tribunalului Alba pentru judecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.04.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 2 ex/29.04.2008
-,
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Anca Neamțiu
