Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 134/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 134/2009
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâții Consiliul Local al Orașului și Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 228/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 12 Martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin acțiunea înregistrată la 15.03.2007 pe rolul Judecătoriei Petroșani sub dosar nr-, astfel cum a fost precizată, reclamanta - "" - Pas olicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Local, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra spațiului comercial din,-, și să se dispună întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în CF 2157, nr. top 1407/2, 1407/2/6, terenul fiind proprietatea statului.
Reclamanta și-a motivat cererea pe faptul că în urma reorganizării întreprinderii de stat - P conform Legii nr. 15/1990, aceasta a preluat întregul patrimoniu, inclusiv imobilul în litigiu, dobândind asupra lui dreptul de proprietate, potrivit art. 20 din Legea nr. 15/1990.
Pârâții au solicitat respingerea cererii, susținând că reclamanta nu deține niciun titlu asupra construcției în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 408/2008, Judecătoria Petroșania respins acțiunea, reținând că imobilul este proprietatea Statului Român, făcând parte din domeniul public și că fosta întreprindere de stat a folosit în fapt imobilul din 1960, fără a avea niciun drept asupra lui.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot, în sensul admiterii acțiunii principale.
În motivarea apelului, reclamanta susține, în esență, că prima instanță nu a lămurit starea de fapt, a reținut greșit că fosta întreprindere nu a avut niciun titlu asupra imobilului în litigiu și nu a motivat de ce a înlăturat prevederile art. 20 din Legea nr. 15/1990, invocate de reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 228/A/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis apelul, a constatat că reclamanta este proprietar al imobilului spațiu comercial, cu suprafața construită de 464,2 mp, denumit "Unitatea 31" - Alimentara, înscris în CF 2157, nr. top 407/2 B, în temeiul art. 20 alin 2 din Legea nr. 15/1990.
A dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestei construcții și a obligat pârâții să-i plătească suma de 5599,03 lei, cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut imobilul în litigiu a intrat în proprietatea Statului Român în 1957, iar din 1970 clădirea a fost folosită de P cu titlu de administrare directă.
În 1991 a fost înființată societatea reclamantă prin reorganizarea foste P, preluând întregul patrimoniu, inclusiv construcția în litigiu.
În baza art. 20 alin 2 din Legea nr. 15/1990, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Consiliul Local și Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP H, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului și menținerii soluției primei instanțe de respingere a cererii.
Pârâtul Consiliul Local critică decizia atacată, susținând că imobilul în litigiu face parte din domeniul public, fiind inalienabil și imprescriptibil, iar instanța de apel a încălcat prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică precum și dispozițiile art. 475, 480, 481 Cod civil, privind dreptul de proprietate.
Se susține că nu s-a făcut dovada trecerii bunului din domeniul public în domeniul privat, iar reclamanta nu a probat că deține un titlu care să-i confere dreptul de a-și însuși imobilul, astfel că nu se pot reține prevederile art. 20 alin 2 din Legea nr. 15/1990.
În drept se invocă art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP H, susține că decizia atacată este nelegală, deoarece Statul Român este proprietar al construcției în litigiu și al terenului aferent, dobândit cu titlul de succesiune vacantă, astfel că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 20 alin 2 din Legea nr. 15/1990, întrucât imobilul "a fost dobândit cu alt titlu".
Se mai arată că fosta Paa vut asupra construcției doar un drept de folosință, iar nu un drept de proprietate, astfel că nu i-a putut transmite decât, eventual, folosința.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Reclamanta a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a deciziei instanței de apel, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea privește ca nefondate recursurile pârâților, pentru următoarele considerente:
Conform art. 17 din Legea nr. 15/1990, unitățile economice de interes republican se organizează în societăți comerciale prin hotărâre a guvernului, iar cele de interes local, prin decizia organului administrației locale de stat. Prin actul de înființare al societății comerciale se va stabili, între altele, modalitatea de preluare a activului și pasivului unității economice de stat (art. 18 alin 1 lit. c), iar bunurile din patrimoniul societății comerciale astfel înființate sunt, așa cum se stipulează în art. 20 alin 2 din Legea nr. 15/1990, proprietatea acestei societăți, cu excepția celor dobândite cu alt titlu.
Prin aceste dispoziții, legiuitorul a statuat că, în urma reorganizării întreprinderilor de stat, în societăți comerciale,dreptul de administrare al acestor întreprinderi se transformă în drept de proprietate.
De altfel, practica instanței supreme a fost constantă în acest sens, încă de la apariția Legii nr. 15/1990 (decizia nr. 130/1992, decizia nr. 69/1993, decizia nr. 284/1994, decizia nr. 212/1998, toate pronunțate de - Secția de contencios Administrativ).
Aplicând aceste prevederi legale speței de față, instanța de apel a reținut corect că fosta Paa vut asupra spațiului comercial în litigiu un drept de administrare directă, figurând în documentele întreprinderii încă din 1970. De altfel, chiar pârâții recunosc că antecesoarea reclamantei deținea "un drept de folosință", ceea ce sub aspect juridic îmbracă forma dreptului de administrare.
Reclamanta nici nu a susținut altceva decât că fosta întreprindere avea acest drept asupra construcției în discuție, iar prin reorganizare, în temeiul legii, administrarea directă s-a transformat în drept de proprietate.
Prin decizia nr. 33/1991 a Prefecturii Județului H, prin care s-a înființat în baza Legii nr. 15/1990 societatea reclamantă, s-a stabilit că activul și pasivul întreprinderii comerciale de stat alimentar și alimentație publică va fi preluat de reclamantă pe bază de protocol (art. 4 din decizie - fila 10 dosar fond).
În fața instanței de recurs, reclamanta a depus acest protocol, încheiat în 31.03.1991, prin care reclamanta a preluat mai multe unități comerciale, între care, la poziția 48 figurează "magazinul nr. 31 - alimentara - autoservire ", respectiv imobilul în litigiu (filele 51 - 57).
Aceste înscrisuri vin să confirme soluția instanței de apel, care în mod corect a reținut incidența art. 20 alin 2 din Legea nr. 15/1990.
Criticile aduse de cei doi recurenți nu pot fi primite, raportat la probatoriul administrat și la dispozițiile legale aplicabile.
Astfel, deși susține că bunul face parte din domeniul public al statului, pârâtul Consiliul Local nu face nici o dovadă în acest sens, cu toate că raportat la art. 1169 cod civil și art. 129 al Codului d e procedură civilă îi revine sarcina acestei instituții. Imobilul în litigiu nu face parte din cele enumerate în art. 136 alin 3 din Constituția României, nu este cuprins în anexa la Legea nr. 213/1998 și nici nu s-a făcut dovada că ar fi declarat de interes public în vreunul din actele menționate în art. 3 din Legea nr. 213/1998. Ca urmare, nu se poate reține că acest imobil face parte din domeniul public.
Nici critica privind lipsa titlului reclamantei nu poate fi primită câtă vreme s-a făcut dovada dreptului de administrare directă deținut de antecesoarea reclamantei prin probele reținute de instanța de apel, coroborate cu înscrisurile depuse în fața instanței de recurs.
Curtea constată că nu este fondată nici susținerea pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor în sensul că bunul a intrat în proprietatea Statului cu titlu de succesiune vacantă, ceea ce atrage incidența excepției prevăzute de art. 20 alin 2 din Legea nr. 15/1990. Conform acestui text legal, bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acestuia,cu excepția celor dobândite cu alt titlu.Această excepție nu vizează însă, dobândirea de către stat a dreptului de proprietate, întrucât este știut că înainte de 1989, numai statul deținea în proprietatea imobilele, întreprinderile de stat având asupra acestor bunuri doar un drept de administrare. Excepția cuprinsă în art. 20 alin 2, teza finală din Legea nr. 15/1990 vizează bunurile pe care societatea comercială înființată conform Legii nr. 15/1990 le-a dobândit cu alt titlu, de exemplu cu titlu de închiriere, arendă, comodat, etc. bunuri asupra cărora, evident, nu dobândește un drept de proprietate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că în mod corect, instanța de apel a reținut incidența art. 20 din Legea nr. 15/1990 și dobândirea dreptului de proprietate de către reclamantă asupra imobilului în litigiu, în temeiul acestei norme juridice.
Pe cale de consecință, constatând că criticile invocate de cei doi recurenți nu se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea privește ca nefondate recursurile declarate de pârâți și în consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, le va respinge.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al orașului și Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva deciziei civile nr. 228/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 19.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
-
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/14.04.2009
Jud. fond: jud. apel:,
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu, Daniela
