Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- constatare drept proprietate
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 137
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în municipiul R,-, județul S și de către intervenienții în nume propriu, ambii domiciliați în municipiul C M,-, județul S, și, ambii având domiciliul în municipiul R- D,. A,. 5, județul S, împotriva deciziei civile nr. 431 din 4 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă, asistată de avocat, lipsă fiind intervenienții în nume propriu recurenți cât și reprezentanții pârâților intimați Primăria Municipiului R - prin Primar, Oficiul Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară S și Municipiul R - prin Primar.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru reclamanta recurentă, depune la dosar chitanța nr. -/7.05.2009, în valoare de 10 lei, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, chitanța nr. 44/8.05.2009, reprezentând onorariu avocat și deciziile nr. 5711/28.06.2005 și nr. 5572 din 7.06.2006 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și arată că s-a depus la dosar decizia civilă nr. 30 prin care s-a soluționat dosarul nr-, despre care a făcut vorbire la termenul de judecată anterior. Cu precizarea că nu mai are de formulat alte cereri, solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea, văzând că nu mai sunt de formulat alte cereri, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanta recurentă, solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 431 din 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, pentru motivele descrise pe larg în cererea de recurs, pe care le menține în totalitate și anume:
Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la C de-al doilea capăt al acțiunii, privind radierea dreptului de proprietate asupra apartamentului, înscris în cartea funciară în favoarea lui - aceasta echivalează cu o necercetare a fondului, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare la tribunal. Cu privire la dreptul de proprietate asupra apartamentului, în mod greșit instanțele de fond și de apel au considerat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se constata că reclamanta recurentă a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, atâta vreme cât recurenta, locuind în apartament, în calitate de chiriașă, fără a i se solicita vreo sumă de bani cu titlu de chirie, a formulat cerere conform Legii 112/1995, întrunind toate condițiile prevăzute de aceasta, încheindu-se astfel contractul de vânzare cumpărare nr. 10038/12.01.1999. Intervenienții, prevalându-se de existența sentinței civile nr. 295/18.11.1994 (acționând în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice S), și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară. Dat fiind faptul că în acțiunea de revendicare a Municipiul R, îndreptată împotriva intervenienților (decizia 1190/12.10.2004 a Curții de APEL SUCEAVA ) s-a dat eficiență titlului acestuia și nu titlului intervenienților (sentința nr. 295/1994), care a fost obținut în mod fraudulos, s-a dispus radierea intervenienților din cartea funciară. În aceste condiții, este întemeiată acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate promovată de reclamanta recurentă, atâta vreme cât sentința civilă nr. 295/1994 - prin care a fost anulat contractul de vânzare cumpărare nr.10038/1999 - nu mai are eficiență juridică.
Față de motivele arătate, solicită desființarea ambelor hotărâri și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei Rădăuți, reclamanta a chemat în judecată pârâții Primăria R prin primar, Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară S și Municipiul R - prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie repuse părțile în situația anterioară litigiului prin recunoașterea contractului de vânzare cumpărare nr. 10038/1999, încheiat cu prim-pârâta și radierea defunctului din Cartea funciară, întrucât acesta era decedat la momentul intabulării, fără moștenitori.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în baza legii 112/1995 a cumpărat de la prim-pârâtă, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 10038/1999 apartamentul situat pe- A, R, cu suprafața utilă de 85,7 mp, la baza cumpărării fiind contractul de închiriere, precum și adeverința nr. 16699/26.11.2007. Ulterior imobilul a fost revendicat de către, și, persoane care s-au intabulat cu dreptul de proprietate în 4806 comunei cadastrale R, parcela 2239. Referitor la reclamanții revendicanți au fost efectuate cercetări penale, stabilindu-se că pârâta s-a făcut vinovată de infracțiunile de fals material, fals în declarații și uz de fals în ceea ce privește șase înscrisuri ce au produs efecte juridice, înscrisuri ce au servit la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, ulterior Municipiul R formulând, la rândul său, acțiune în revendicare, câștigând definitiv și irevocabil obligarea acestora la lăsarea în deplină proprietate și deplină posesie a apartamentului, precum și radierea acestora din Cartea funciară, prin decizia nr. 1190/12.10.2004 a Curții de APEL SUCEAVA. Reclamanta a susținut că, deși această hotărâre nu face nici o referire la radierea lui înscris în CF 4806, întrucât acesta a decedat în 1995, fără a avea moștenitori, față de dispoziția privind radierea celorlalți moștenitori aparenți, în baza sentinței civile nr. 295/1994 a Judecătoriei Rădăuți, desființată ulterior, rezultă că nici dreptul acestuia nu mai este legal intabulat, drept pentru care solicită radierea.
Primăria municipiului Raf ormulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanta are calitatea de chiriaș al imobilului în litigiu, contractele de vânzare cumpărare încheiate anterior fiind reziliate de către cei care la data încheierii contractelor figurau ca proprietari ai imobilului, prin decizia 1190/2004 a Curții de APEL SUCEAVA fiind recunoscută calitatea Municipiului R de proprietar al imobilului. Față de existența în continuare a unor litigii cu persoane care se pretind proprietarii bunului, nu este posibilă recunoașterea contractului de vânzare cumpărare 10038/1999 sau încheierea de noi contracte de înstrăinare.
Pârâtul Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Saf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
La termenul din 4 decembrie 2007, au formulat cerere de intervenție în interes propriu, și, care au solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat de către reclamantă și respingerea acțiunii acesteia, invocându-se excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii, a lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei calității procesual-pasive a pârâților Primăria Municipiului R și
În motivarea cererii, au arătat că și-au înscris dreptul de proprietate în CF în temeiul sentinței civile nr. 295/1994 a Judecătoriei Rădăuți, sentință ce nu a fost desființată, iar prin sentința civilă nr. 2184/24.11.1999 a aceleiași judecătorii, rămase definitivă și irevocabilă, a fost desființat contractul de vânzare cumpărare nr. 10038/1999, încheiat între Primăria R și reclamantă împreună cu soțul acesteia, repunerea în situația anterioară neputând fi dispusă decât în materie de reziliere și rezoluțiune, nu și în materie de anulare. Au susținut că reclamanta nu poate solicita rectificarea cărții funciare, întrucât nu are calitatea de a solicita succesiunea vacantă după, iar pârâții a căror calitate procesuală pasivă au contestat-o nu sunt nici proprietari nici posesori ai imobilului. Intervenienții au arătat că, prin decizia civilă nr. 1190/2004 a Curții de APEL SUCEAVA, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de Municipiul R în contradictoriu cu intervenienții, fără a se desființa titlul de proprietate al acestora, iar prin sentința civilă nr. 2/2007 a Judecătoriei Rădăuția fost respinsă cererea acestora de radiere a dreptului de proprietate, prin decizia nr. 249/2007, Tribunalul Suceava modificând sentința în sensul admiterii acțiunii privind radierea dreptului de proprietate, formulată de Municipiul
Prin sentința civilă nr. 2545/25.05.2008, Judecătoria Rădăuția admis excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâtului Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară S, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, a respins ca nefondat primul capăt de cerere, având ca obiect repunerea părților în situația anterioară litigiului, prin constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului, a admis excepția lipsei calității procesual-active a reclamantei cu privire la C de-al doilea capăt de cerere, pe care l-a respins ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. În privința cererii de intervenției, instanța a respins-o ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că S nu deține calitatea de proprietar al imobilului în litigiu, efectuând doar operațiuni cu privire la drepturile diferitelor persoane cu privire la acesta în Registrele de publicitate imobiliară (carte funciară).
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, prin sentința civilă nr. 1293/1965 a Tribunalului Raionului R, la data de 12.01.1999 fiind încheiat între reclamantă și Primăria municipiului R un contract de vânzare cumpărare, prin care reclamanta a devenit proprietara locuinței. Încheierea actului de înstrăinare s-a făcut în baza adeverinței nr. -/1997, eliberată de Comisia pentru aplicarea Legii 112/1995 a municipiului R, în care se menționa că imobilul a fost solicitat spre restituire de intervenienta, solicitare ce a fost respinsă. Prin sentința 2148/1999 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă, a fost desființat contractul de vânzare cumpărare nr. 10038/1999, la cererea reclamanților (intervenienți în prezenta cauză), și. Apreciind că reglementarea situației juridice a imobilului și stabilirea dreptului real preferabil urmează a fi tranșat în cadrul procedurilor promovate de intervenienți, ca urmare a solicitărilor de restituire formulate în temeiul Legii 112/1995 și Legii 10/2001, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar al imobilului, instanța a reținut ca neîntemeiată acțiunea reclamantei de constatare a dreptului său de proprietate.
Referitor la calitatea procesuală activă a reclamantei, în ceea ce privește radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui, în raport de soluția de respingere a primului capăt de acțiune și în lipsa unui titlu (hotărâre judecătorească) prin care reclamanta să aibă stabilit un drept real asupra imobilului, instanța a apreciat că reclamanta nu poate solicita radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui.
În privința cererii de intervenție în interes propriu, judecătoria a apreciat că titularii acesteia au la îndemână acțiuni în realizarea dreptului real ce decurg din Legea 10/2001 și Legea 112/1995, precum și acțiunea în revendicare de drept comun, constatând că este dată inadmisibilitatea cererii formulate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel intervenienții și reclamanta.
Intervenienții au susținut că în mod inexplicabil a fost respinsă cererea de intervenție, atât timp cât mare parte din excepțiile invocate prin cererea de intervenție au fost reținute de către instanță.
Reclamanta a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât a cumpărat imobilul în litigiu de la fostul Consiliul Local al municipiului R, în temeiul adeverinței nr. -/1997, prețul locuinței fiind achitat în întregime. În condițiile în care, Primăria municipiului Rao bținut o decizie favorabilă în contradictoriu cu intervenienții din prezenta cauză, prin care aceștia sunt obligați să lase imobilul în deplină proprietate și liniștită posesie, fiind dispusă radierea din cartea funciară, este îndreptățită la repunerea în situația anterioară, respectiv aceea care rezultă din contractul de vânzare cumpărare nr. 10038/1999.
Prin decizia nr. 431/04.12.2008, Tribunalul Suceavaa anulat, ca netimbrat, apelul intervenienților și a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că intervenienții nu s-au conformat obligației cu privire la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, deși aceasta le-a fost adusă la cunoștință cu ocazia citării.
Referitor la apelul reclamantei, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 2148/1999 a Judecătoriei Rădăuți, a fost desființat în mod irevocabil contractul de vânzare cumpărare nr. 10038/1999, încheiat între aceasta și Primăria municipiului Din relațiile comunicate de pârâtul Municipiul R, cu privire la imobilul în litigiu, s-a reținut că pe rolul instanțelor se află în curs de soluționare două procese, din care unul are ca obiect soluționarea notificării formulate de către intervenienți, în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001. Față de dispozițiile art. 20 al. 41din Legea 10/2001, privind interzicerea înstrăinării, concesionării, închirierii sau subînchirierii în beneficiul unui nou chiriaș, a schimbării destinației ori grevării sub orice formă a imobilelor notificate, instanța a apreciat că nu poate fi obligată să recunoască producerea efectelor de către contractul de vânzare cumpărare nr. 10038/1999, în sensul dorit de reclamantă.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs intervenienții și reclamanta.
Prin recursul declarat de către intervenienți, aceștia au arătat că mențiunea privind obligația de plată a taxei judiciare de timbru, în valoare de 14 lei, nu se diferențiază de celelalte mențiuni din cuprinsul citației.
Prin recursul reclamantei, aceasta a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluțiilor pronunțate de instanțele de fond, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă. Sub un prim aspect, reclamanta a criticat respingerea celui de-al doilea capăt de cerere privind radierea tabulară, apreciind că nu a fost cercetat fondul acțiunii sale, arătând că a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului și radierea dreptului înscris în favoarea lui, instanța de apel nefăcând nici o trimitere la acest din urmă aspect, limitându-se la analizarea motivelor privind respingerea apelului său cu privire la primul capăt de cerere. Reclamanta a criticat reținerile instanțelor privind constatarea dreptului său de proprietate, arătând că în prezent locuiește în continuare în apartament, fiind considerată chiriașă, dar fără a i se solicita plata vreunei chirii. Față de calitatea de chiriașă pe care o avea la data încheierii contractului nr. 10038/1999, a solicitat să se constate că a întrunit toate condițiile prevăzute de Legea 112/1995 pentru a se transfera dreptul de proprietate asupra locuinței în patrimoniul său. Față de soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești în litigiile ce au avut loc între părți până în prezent, având în vedere că Municipiul Rao bținut recunoașterea calității de proprietar al imobilului în litigiu, reclamanta a solicitat să se constate că nu există nici un impediment pentru a se recunoaște calitate ei de proprietară a bunului. Reclamanta a susținut că solicitările intervenienților de retrocedare a imobilului în temeiul Legii 10/2001 și Legii 247/2005, nu au relevanță în prezenta cauză, întrucât aplicarea dispozițiilor legilor de retrocedare nu poate avea drept efect desființarea titlului său de proprietate, încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995.
Analizând recursurile, ale căror motive se încadrează la art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, instanța le constată ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește recursul intervenienților, instanța apreciază ca neconstituind motiv temeinic împrejurarea invocată de aceștia prin cererea de recurs, în justificarea neachitării taxei judiciare de timbru. Faptul că mențiunea privind obligația de plată nu se diferențiază în ceea ce privește dimensiunile și aspectul caracterelor folosite de celelalte mențiuni din cuprinsul citației, nu-i îndreptățește pe intervenienți să se sustragă de la îndeplinirea obligației legale. Atât timp cât în cuprinsul citației există mențiunea expresă cu privire la obligația stabilită în sarcina intervenienților, obligație legală pe care aceștia o puteau îndeplini și în mod voluntar, în mod corect instanța de apel a dispus anularea cererii de apel formulate de intervenienți.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă, instanța apreciază că nici acesta nu este întemeiat. Faptul că instanța de apel nu a motivat în mod detaliat și distinct respingerea capătului de cerere privind radierea dreptului de proprietate înscris în cartea funciară în favoarea defunctului, nu poate fi apreciată ca o necercetare a fondului de către instanță, în condițiile în care aceasta a arătat în considerente motivele pentru care a apreciat ca neîntemeiate pretențiile reclamantei, privind constatarea dreptului de proprietate, iar prima instanță a calificat C de-al doilea capăt de cerere ca fiind accesoriu celui dintâi.
În ceea ce privește cererea de constatare a dreptului de proprietate al reclamantei, întemeiată pe cuprinsul contractului de vânzare cumpărare 10038/1999, instanța constată că în mod corect a fost respinsă solicitarea reclamantei, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 2148/24.05.1999 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost constatată nulitatea contractului încheiat de reclamantă și soțul acesteia cu pârâta Primăria municipiului Faptul că ulterior Municipiului Ris -a recunoscut, în alte litigii cu intervenienții, calitatea de proprietar al imobilului, nu poate avea drept efect repunerea în activitate și producerea de efecte a contractului încheiat anterior cu reclamanta. În măsura în care nu există vreo interdicție din punct de vedere legal, actualul proprietar poate decide înstrăinarea imobilului, eventual către același cumpărător.
Câtă vreme contractul a fost desființat, cu efect retroactiv, prin hotărârea judecătorească arătată, nu poate exista posibilitatea recunoașterii ca fiind valabil a contractului nr. 10038/1999, astfel cum a solicitat reclamanta, chiar dacă soluțiile instanțelor au fost nefavorabile intervenienților.
În ceea ce privește capătul de cerere privind radierea dreptului de proprietate din cartea funciară, înscris în favoarea defunctului, în mod corect prima instanță a apreciat că are caracter accesoriu, față de celălalt capăt de cerere formulat de reclamantă. Câtă vreme reclamanta nu a dovedit stabilirea în favoarea sa a vreunui drept real cu privire la imobilul în litigiu, în mod corect prima instanță a respins cererea acesteia, privind radierea dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Constatând că în cauză nu este dat nici unul din motivele de recurs invocate de către părți, nici din oficiu nefiind invocat nici un motiv de ordine publică, de natură a atrage modificarea ori casarea deciziei atacate, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi respinse ambele recursuri, ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în municipiul R,-, județul S și de către intervenienții în nume propriu, ambii domiciliați în municipiul C M,-, județul S, și, ambii având domiciliul în municipiul R- D,. A,. 5, județul S, împotriva deciziei civile nr. 431 din 4 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.TC
Tehnored.SP
Nr.ex.2/09.07.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
