Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1376/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1376/
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții -, -, - prin mandatar - și - - prin mandatar -, împotriva deciziei civile nr. 145/Ap/14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 4 2009.
CURTEA
Constată că, prin decizia nr. 145/Ap/2009 Tribunalul Brașova respins apelul reclamanților, și și au fost admise apelurile pârâtelor și, împotriva sentinței civile nr. 9108/2008 a Judecătoriei Brașov, care a fost schimbată în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că acțiunea civilă ce face obiectul prezentului dosar a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 12.08.2002, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/201 privind regim,ul unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, în care la art. 2 alin. 1 lit. a se prevede expres că în sensul acestei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare.
Deși acest aspect este de necontestat, în ceea ce privește cererea de constatare nevalabilității titlului statului, în virtutea principiului disponibilității care guvernează dreptul procesual civil român, apelanții reclamanți nu au înțeles să se judece în contradictoriu cu Statul Român, acesta fiind cel care a preluat în mod abuziv imobilul și care a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Apreciem că în această speță nu se poate pune problema constatării nevalabilității titlului statului în contradictoriu cu intimatul - pârât Municipiul B prin Primar, deoarece acesta nu a fost niciodată proprietarul bunului. Apartamentele 8 și 9 din imobilul în litigiu au fost înstrăinate de Statul Român prin mandatarul legal, B, în anii 1996 - 1997, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul funciar al acesteia.
Acesta este un motiv suficient pentru a atrage respingerea cererii menționate mai sus, împrejurare față de care urmează ca, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul să admită apelurile declarate de apelantele pârâte și și să schimbe în parte sentința atacată, în sensul respingerii în tot a acțiunii formulate și precizate.
Prin urmare, celelalte motive de apel invocate de apelantele pârâte apreciem că nu mai este necesar a fi analizate pentru că nu pot schimba soluția prezentată mai sus.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanții - reclamanți, urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cererea de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de stat cu apelantele - pârâte a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948 cod civil invocându-se cauza ilicită raportat la faptul că vânzătorul nu este proprietarul lucrului vândut și frauda la lege.
Conform art. 968 Cod civil cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice. În legătură cu condiția de cauză licită și morală trebuie examinat scopul mediat, element subiectiv, concret și variabil, urmărit de părți la încheierea actului. În speță, mobilul concret determinat la încheierea contractelor de vânzare - cumpărare a fost pentru apelantele - pârâte dobândirea în proprietate a unei locuințe, astfel încât nu se poate spune că acesta contravine ordinii publice și bunelor moravuri. Mai mult decât atât, în art. 967 Cod civil este stipulată o prezumție de existență și licitate a cauzei, prezumție ce nu a fost înlăturată în speță.
Vânzarea lucrului altuia reprezintă o cauză de nulitate absolută numai atunci când se face în cunoștință de cauză, prezentând astfel o operațiune speculativă, cu alte cuvinte, numai atunci când contractul s-a încheiat de vânzător în frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea și pe riscul cumpărătorului. Or, în speță, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că nu ne regăsim în situația prezentată mai sus, deoarece apelantele pârâte nu au fost înștiințate de moștenitorii fostului proprietar despre intenția acestora de a revendica bunul, în cartea funciară nu era notată vreo astfel de acțiune și, ceea ce este extrem de important, au fost înștiințate de Comisia de Aplicare a Legii nr. 112/1995 că pot cumpăra acele bunuri, deoarece cererea de restituire va fi respinsă.
Simpla împrejurare că bunul respectiv fusese anterior naționalizat nu poate justifica reaua credință a cumpărătorilor.
Nici motivul de apel referitor la eludarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 112/1995 nu este întemeiat, întrucât, așa cum a arătat în mod corect și instanța de fond, la încheierea contractelor au fost respectate toate dispozițiile legale în vigoare în momentul respectiv. Mai mult decât atât, titlul statului exista și era înscris în cartea funciară.
Menționăm totodată că, în speță nu se poate vorbi de o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta timp cât apelanții reclamanți au inițiat procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001 în care au posibilitatea să-și valorifice dreptul de proprietate pretins a fi încălcat.
Împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs succesorii reclamantului - decedat la data de 31 martie 2009, înainte de pronunțarea hotărârii recurate. Față de acest aspect, Curtea, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului.
Pronunțându-se cu precădere asupra acestei excepții, în sistemul nostru judiciar, o condiție de exercițiu a acțiunii civile este și capacitatea procesuală. Astfel, din interpretarea art. 41 și 42 Cod pr. civilă, rezultă că pentru a exercita orice formă procedurală ce alcătuiește acțiunea civilă, trebuie să existe capacitatea de folosință. Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan profesional a capacității civile care, în cazul persoanelor fizice, începe la nașterea lor și încetează la moartea lor.
În speță, reclamantul a decedat la data de 31 martie 2009, adică înainte de pronunțarea hotărârii recurate, astfel încât această hotărâre a fost pronunțată față de o persoană lipsită de capacitate procesuală.
Față de această împrejurare, în baza art. 304 pct. 5, 306 alin. 2 și 312 Cod pr. civilă, Curtea la admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea acesteia, în contradictoriu cu succesorii reclamantului.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții (născută ) și, reprezentate prin și, - jr. și -, în calitate de succesori ai reclamantului - - împotriva deciziei civile nr. 145/Ap/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 4 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
.
Grefier,
Red. CȘ - 5.11.09 /Dact. GG - 19.11.09 - -
14 ex /Red. apel -
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Camelia Juravschi, Cristina Ștefăniță
