Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1402/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2022/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1402.
Ședința publică de la 27 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr.703 A din 1.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC B SA și SC B SA - SUCURSALA
are ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă personal, consilier juridic, pentru intimata pârâtă SC B SA - Sucursala B, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.13/26.10.2009, emisă de Colegiul Consilierilor Juridici B, lipsind intimata pârâtă SC B SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea de către recurenta reclamantă, prin serviciul registratură, la data de 16.10.2009, a chitanței nr.-, în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs și 1,5 lei timbru judiciar.
Recurenta reclamantă se legitimează cu Carte de Identitate seria - nr.-, eliberată de Secția 11 Poliție, la data de 14.08.2001 și solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Reprezentantul intimatei pârâte SC B SA - Sucursala B, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare în sensul solicitat și depune la dosar întâmpinare pe care o comunică părții adverse.
Curtea, după deliberare, respinge cererea recurentei reclamante, de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, apreciind că nu s-a invocat niciun motiv obiectiv în susținerea acesteia și având în vedere totodată faptul că recurenta a primit dovada de citare pentru termenul de astăzi la data de 23.09.2009, moment de la care avea timp suficient pentru a-și asigura apărarea.
Totodată, Curtea constată că întâmpinarea depusă la termenul de astăzi de către reprezentantul intimatei pârâte SC B SA - Sucursala B, a fost depusă cu depășirea termenului legal prevăzut de lege, urmând aoa vea în vedere ca și concluzii scrise.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte SC B SA - Sucursala B, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că, data de la care a început să curgă termenul de prescripție, a fost chiar data emiterii Hotărârii nr.7/24.11.2000 de către Consiliul de Administrație al SC SA, deoarece este data pe care recurenta a declarat-o în cuprinsul cererii de chemare în judecată ca fiind data împlinirii acordului de voință (data la care a luat cunoștință de aprobarea vânzării).
Având cuvântul în replică, recurenta reclamantă arată că a luat cunoștință de hotărârea anterior menționată în anul 2006 când a promovat prezenta acțiune.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea formulată la 12.12.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele B și B - SUCURSALA B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate intervenită vânzarea imobilului din B, str. - - nr.108, -.22,.1,.7,.24, sector 3, potrivit art.1295 Cod civil, art.10 din Protocolul încheiat între Compania Națională de Electricitate și, în acest sens urmând a fi pronunțată o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, să fie obligată pârâta la plata prejudiciului cauzat prin neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare, prejudiciu constând în diferența dintre prețul apartamentului evaluat la nivelul anului 2000 și prețul aceluiași imobil evaluat în anul 2006.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este salariată în cadrul Muntenia Sud SA. și că nu a deținut vreo locuință pe raza municipiului Prin înștiințarea nr. AB 00/949/18.03.1994 și Filiala B 1 i-a adus la cunoștință reclamantei că i-a fost repartizat spre închiriere apartamentul de la adresa indicată anterior.
La data de 09.11.2000, reclamanta a solicitat - Sucursala B cumpărarea în rate a acestui imobil, deținut de parte în calitate de chiriaș, cererea sa fiind aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.7/24.11.2000.
Întrucât vânzătoarea nu a făcut niciun demers pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, reclamanta a reiterat solicitarea sa la 24.08.2005, însă nu a primit niciun răspuns.
Reclamanta a depus la data de 20.02.2007 precizare și completare la cererea introductivă, cu referire la obiectul acțiunii, în sensul pronunțării unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtelor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în litigiu, iar, în caz de neexecutare, să se dispună ca hotărârea instanței să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr.3970/02.05.2007, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta B - Sucursala B, s-a respins cererea precizată și completată formulată de reclamanta, ca prescrisă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că dreptul material la acțiune se prescrie în termen de 3 ani, cum rezultă din art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și art.7 alin.3 din același act normativ.
Potrivit art.1073 Cod civil, dacă lucrul vândut se mai găsește în patrimoniul vânzătorului, beneficiarul cumpărător (creditor al obligației de a face) este îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației asumate de către debitorul său, iar, în măsura în care această obligație nu este adusă la îndeplinire de către debitor, poate fi autorizat, conform art.1077 Cod civil, să o aducă el la îndeplinire pe seama debitorului.
În acest cadru juridic, instanța are posibilitatea ca, prin suplinirea consimțământului debitorului obligației de a face izvorâtă din antecontract, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, care va avea caracter constitutiv de drepturi, prin aceasta operând transferul proprietății de la data rămânerii definitive.
Fiind vorba de o acțiune personală prin care se încearcă valorificarea unui drept de creanță, termenul de prescripție este cel general, care începe să curgă de la data presupusului acord de voință intervenit între părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, aceasta a susținut că i-a fost repartizată o locuință spre închiriere, după care a convenit cu B și Filiala B 1 să achiziționeze cu plata în rate apartamentul nr.24 din B, str. - - nr.108, -.22,.1,.7, sector 3. Cererea de cumpărare a fost aprobată la 24.11.2000, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.7 emisă de
Prin decizia civilă nr.703/01.06.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul ca nefondat, în considerente reținând următoarele:
Motivele de apel depuse de reclamantă nu vizează excepția prescripției dreptului material la acțiune, situație în care instanța a avut în vedere dispozițiile art.292 Cod de procedură civilă.
Față de situația de fapt dedusă judecății, imobilul aflându-se încă în patrimoniul intimatelor, instanța de fond a soluționat în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune în condițiile art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958.
Raportându-se și la data intervenirii acordului de voință - 24.11.2000, tribunalul a apreciat că apelanta reclamantă a depășit termenul prin care putea solicita instanței să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În termen legal a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt, recurenta a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii cauzei, este dată cu aplicarea greșită și încălcarea legii.
Astfel, a susținut că art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 nu este incident în cauză. De asemenea, regula specială înscrisă în art.7 alin.3 din același act normativ vizează ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de modalități, iar nu situația concretă dedusă judecății. Instanța de apel, făcând referire la art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958, nu arăta care este termenul suspensiv, durata acestuia și data de la care începe să curgă, precizând doar că prescripția se raportează la un anumit moment, fără a fi însă indicat în concret.
Soluția pronunțată de tribunal este nelegală, întrucât nu stabilește în motivele hotărârii nici data de la care începe să curgă termenul de prescripție, adică data presupusului acord de voință intervenit între reclamantă și intimate, împrejurare care, de altfel, nici nu putea fi reținută, din probatoriul administrat în cauză nerezultând momentul în care pârâtele au comunicat reclamantei acceptul lor de a vinde apartamentul în litigiu.
Intimata B - Sucursala Bad epus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, având în vedere situația de fapt dedusă judecății și reținută de instanțele devolutive, Curtea, în raport de art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În speță, fiind vorba de executarea unei obligații, cu referire la dispozițiile art.1073 și 1077 Cod civil, cererea reclamantei este supusă termenului general de prescripție prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Întrucât acțiunile personale ce însoțesc drepturile subiective civile de creanță sunt prescriptibile în termenul general de prescripție de 3 ani, stabilit de actul normativ deja invocat, în cauza de față, acest termen de prescripție începe să curgă de la data nașterii raportului de drept dintre reclamantă și pârâte, respectiv de la perfectarea acordului de voință prin emiterea Hotărârii nr.7/24.11.2000 de către
Împrejurarea că nu există la dosar vreo dovadă directă în sensul comunicării acordului de vânzare al pârâtelor către reclamantă nu trebuie să înlăture culpa chiriașului în justificarea lipsei de diligență, aceasta cu atât mai mult cu cât în contractul de închiriere nr.50/2000 încheiat între Sucursala B și se face trimitere la Protocolul semnat la 25.08.2000 de și, ce stabilește perioada în care cei ce ocupau apartamentele repartizate puteau opta pentru achiziționarea lor.
Deși recurenta a susținut în mod legal că nu sunt incidente dispozițiile art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958, privind un drept sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, iar tribunalul a reținut greșit temeiul juridic al prescripției dreptului material la acțiune, Curtea apreciază că această împrejurare nu este de natură a schimba soluția instanței de apel (ce confirmă hotărârea primei instanțe), întrucât regulile generale în materia prescripției sunt pe deplin aplicabile.
În cererea pendinte, dreptul la acțiune începe să curgă, conform art.7 alin.2 din Decretul nr.167/1958 de la data presupusului acord de voință dintre reclamantă și intimate, în situația în care cererea de cumpărare formulată de recurentă la data de 09.11.2000 a fost aprobată ulterior de la 24.11.2000. Ulterior însă, reclamanta, până la data introducerii prezentei acțiuni - 12.12.2006 - nu a făcut nici un alt demers pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în litigiu.
Așadar, contrar celor susținute de recurentă, hotărârea instanței de apel sub acest aspect este motivată, iar eventualele lacune ori inadvertențe ale considerentelor au fost suplinite și remediate de
Neputându-se reține o nemotivare a deciziei recurate ori motive contradictorii sau străine de natura pricinii în cuprinsul acestei hotărâri, Curtea înlătură criticile recurentei fundamentate pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod de procedură civilă.
De asemenea, instanța de recurs constată că dispozițiile legale în materia prescripției dreptului la acțiune, ce vizează acțiunile personale, de valorificare a unui drept de creanță, sunt incidente în speță, astfel încât la judecata în fond nu au fost aplicate greșit ori încălcate normele juridice din Decretul nr.167/1958, pentru a putea fi reținut motivul de recurs reglementat de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr.703/01.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele B și B - SUCURSALA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/09.12.2009
-----------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 3 -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
