Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1420/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1420/
Ședința publică din 18 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâții, domiciliată în comuna, sat., nr. 86, județul N, domiciliat în Chei, nr. 772, județul N, domiciliat în comuna Chei, sat., nr. 106, județul N, domiciliată în, nr. 126, județul N, G, domiciliat în comuna Chei, sat., nr. 279, județul N, domiciliat în comuna Chei, sat., nr. 244, județul N și, domiciliat în comuna Chei, sat., nr. 32, județul N, împotriva deciziei civile nr.168 din 24 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pârâtul recurent G și personal și asistați de av., care se prezintă și pentru pârâții recurenți, și lipsă, lipsă. pentru reclamanții intimați, și lipsă, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, timbrat cu suma de 14 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar (filele 7, și 25 dosar), după care;
Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar adeverința nr.4036 din 11.06.2009 emisă de Primăria comunei -Cehi, declară că din acest înscris rezultă faptul că terenul în litigiu nu a fost supus cooperativizării.
S-a procedat la comunicarea adeverinței reprezentantului reclamanților intimați.
Neformulându-se cererii, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți susține recursul așa cum este motivat în scris, admiterea lui, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerii în tot a dispozițiilor sentinței civile nr.612/16.06.2008, pronunțată de Judecătoria Gheorgheni, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Subliniază faptul că pârâții recurenți sunt proprietari tabulari și își exercită dreptul de proprietate, pe când reclamanții nu au nici domiciliul în zonă, dreptul de proprietate al pârâților a fost întabulat pe baza unei hotărâri judecătorești rămase irevocabilă. Declară că în anul 1950 suprafața antecesorii pârâților au cumpărat de la antecesorii reclamanților o suprafață de 49 jugăre și 1340 stânjeni pătrați, cumpărătorii intrând în posesia imobilului. Depune la dosar copia deciziei nr.528 din 30.01.2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție precum și note de ședință.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor învederate în cuprinsul întâmpinării, cu obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată. Declară că nu corespunde realității faptul că antecesorii reclamanților ar fi vândut o parte din pădurea din litigiu, ulterior a trecut în proprietatea Ocolului Silvic și nu putea fi dobândit prin uzucapiune.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 612 din 16 iunie 2008, Judecătoria Gheorghenia admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respins acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții,
G, și, obligând reclamanții să achite pârâților suma de 3.500 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 168 din 24 decembrie 2008 Tribunalul Harghitaa admis apelul formulat de apelanții, și în contradictoriu cu intimații, G, și, împotriva sentinței civile nr. 612 din 16 iunie 2008 Judecătoriei Gheorgheni, pe care a desființat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. A respins ca prematură cererea apelanților privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, G, și, solicitând admiterea recursului și, în temeiul art. 312 pct. 1-3 Codul d e Procedură Civilă, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerea în totul a dispozițiilor sentinței civile nr. 612/16 iunie 2008 Judecătoriei Gheorgheni cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului au arătat că temeiurile cererii de recurs se subsumează motivelor prevăzute în art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă și vizează aspectul lipsei de temei legal a deciziei atacate precum și încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv art. 34 pct. 1 și art. 39 din DL nr. 115/1938, art. 1847 și urm. cod civil, art. 480-482 cod civil, art. 38 alin. 2,. nr. 633/2006, art. 1 al Protocolului Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 26-26 din Legea nr. 7/1996.
Instanța de apel reține greșit că apelantelor li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin faptul că printr-o sentință pronunțată fără ca ei, prorpietarii și posesorii imobilului să fi fost chemați în judecată. Este evident că intimatele nu posedă titlu de proprietate și că ele nu au chemat în judecată proprietarii - posesori existenți și actuali ai terenului, cu toate că obliectul cauzei a fost și punerea lor în posesie. Din acestea se trage direct concluzia că sunt persoane interesate și odată ce sunt persoane interesate, art. 34 din Legea nr. 7/1996 le-ar conferi calitate procesual activă în cauză. Acest text nu poate conferi calitate procesuală civilă unei persoane care este interesată și nici nu își propune așa ceva, ci impune existența unei hotărâri judecătorești care să constate una dintre cele patru ipoteze.
CEDO a stabilit categoric că acțiunile unor reclamanți pendinte pe rolul jurisdicțiilor interne nu făceau să se nască drepturi de creanță ci doar eventualitatea dobândirii unor asemenea creanțe însă doar creanțele puteau fi "bunuri" nu și eventualitatea dobândirii lor. Astfel fiind, procesul purtat de către intimate împotriva Consiliului local nu poate servi drept temei al constatării că acestea au dobândit așa numitul "bun", hotărârea nefiind pronunțată în contradictoriu cu ei spre a putea intra în domeniul autorității lucrului judecat.
Apelantelor nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate, ele nedeținând nici un titlu în acest sens.
Instanța de apel a inversat sensurile hotărârilor instanțelor comunitare și a uitat că ei sunt titularii dreptului de proprietate și că acest drept este apărat de disp. art. 480-482 cod civil, de prevederile legii fundamentale în art. 44 și de art. 1 alin. 1 și 2 al Protocolului adițional la CEDO. Este vorba despre protecția unui drept ce trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția internațională.
Nici în prezent, nici la data soluționării uzucapiunii, intimatele nu erau proprietare tabulare și nici antecesorul lor, astfel încât nu exista obligația citării vreunuia dintre aceștia în instanță în calitate de pârât în procesul lor de stabilire a dreptului de proprietate. Nici unul dintre aceștia nu erau posesori sau măcar detentori ai imobilului. a fost posesor al imobilului o scurtă perioadă de timp până în ianuarie 1950 când a înstrăinat definitiv imobilul plecând cu întreaga sa familie în. Au fost întocmite înscrisuri olografe, operațiune juridică valabilă pe temeiul disp. art. 969 cod civil și art. 17 din Decretul lege nr. 115/1938.
În această situație, este evident că intimatele nu au legitimare procesuală activă, întrucât nu-și exhibă un drept de proprietate dobândit prin moștenire de la un proprietar tabular și calitatea de moștenitor după un posesor al imobilului între anii 1938-ianuarie 1950 care și-a înstrăinat oneros obiectul material al proprietății și din 1950 s-a și mutat definitiv.
Autoritatea lucrului judecat nu este aplicabilă în cauză, invocând prev. art. 25 și 26 din Legea nr. 7/1996. De la data împlinirii termenului de prescripție achizitivă, respectiv anul 1980, cel târziu de la data pronunțării hotărârii irevocabile, 21.12.2005 când a fost pronunțată decizia civilă nr. 599/R de către Tribunalul Harghita în dos. Nr. 707/2005, dreptul lor de proprietate este opozabil față de intimate. Procedurile pornite de acestea au fost finalizate la 2 aprilie 2007 când s-a pronunțat sentința civilă nr. 229 de Judecătoria Gheorgheni în dos. Nr-. Mai mult, dreptul lor de proprietate era deja și întabulat, la data de 29 martie 2006, când s-a pronunțat încheierea cf nr. 1197/29-03.2006 OCPI. Toate procedurile pornite ulterior de apelante sunt expresia abuzului de drept și al culpei procesuale comise în scopul de a realiza o îmbogățire fără justă cauză, toate aceste aspecte fiind sancționate procesual prin respingerea acțiunii, respectiv admiterea excepției opozabilității hotărârii judecătorești.
Înscrisurile care prin ele însele sunt apte de a face translația dreptului de proprietate nu au fost atacate de intimate, acestea nu au solicitat nici anularea și nici rezoluțiunea lor, ci le-au ignorat pe perioada menționată a înscrisului, după cum au ignorat și consecințele pe care acesta le-a creat - posesiunea de 58 de ani a antecesorilor lor. Imobilele nu au făcut obiectul naționalizării iar zona a fost necooperativizată, astfel încât legislația privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate este inaplicabilă în zonă, posesiunea antecesorilor și a lor a putu fi exercitată liber și legal în perioada comunismului.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele acestui înscris au arătat că obiectul acțiunii lor introductive de instanță l-a constituit rectificarea unei înscrieri de carte funciară având drept temei juridic dispozițiilor art. 34 pct. 1 din Decretul lege nr. 115/1938. Singura condiție cerută de lege pentru promovarea unei astfel de acțiuni este justificarea unui interes. Interesul lor în promovarea acțiunii este dat de faptul că, deși în baza legilor fondului funciar și s-a reconstituit dreptul de proprietate, fiind trecute de Comisia locală pe anexa nr. 37 pct. 135 validată prin Hotărârea nr- a Comisiei Județene H, datorită întabulării dreptului de proprietate prin uzucapiune pe numele recurenților în mod nelegal, cu ocolirea dispozițiilor legilor fondului funciar, nu pot fi puși în posesie și nu li se poate elibera titlul de proprietate. Acest lucru rezultă din adresa nr. 6398/2006 a Primăriei către OCPI H și din procesul-verbal din 28 sept.2006 întocmit de Comisia locală. Dreptul lor de proprietate nu a fost reconstituit printr-o hotărâre judecătorească ci a fost reconstituit de Comisia Locală și validat de Comisia Județeană H prin Hotărârea nr. 8/2006 în baza legilor fondului funciar.
Calitatea lor procesuală activă derivă din situația lro juridică de moștenitori legali ai proprietarilor extratabulari ai pădurii din litigiu, proprietate extratabulară dobândită în anul 1939 și atestată prin procesul verbal încheiat la 2 ianuarie 1939. lor nu au fost doar posesorii pădurii, așa cum susțin recurenții, ci au fost proprietarii extratabulari ai acesteia, altfel antecesorii recurenților nu ar fi cumpărat de la ei această pădure.
Nu au atacat în instanță acele chitanțe de vânzare-cumpărare deoarece nu aveau interesul, înscrierea de carte funciară a cărui rectificare se cere neavând la bază acele acte. Pădurea în litigiu a fost naționalizată în anul 1948 și nu s-a aflat niciodată în posesia și folosința recurenților și a antecesorilor lor.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Gheorgheni la data de 21.09.2007 reclamantele au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că titlul în baza căruia pârâții și-au întabulat în cf nr. - nr. top. 23088/5/1, 23087/15, 23087/17 și 23087/19 dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de pădure de 15,55 ha din terenul în suprafață de 300.691 mp nu este valabil, să dispună anularea încheierii de cf nr. 1107/2006 și a înscrierilor efectuate în baza ei în cf nr. 14440 și restabilirea situației anterioare de carte funciară în ceea ce privește suprafața de pădure de 15,55 ha asupra căreia li s-a reconstituit dreptul de proprietate. Au mai solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 34 pct. 1 și art. 39 din Decretul-Lege nr. 115/1938, invocând faptul că sunt moștenitoare ale fostului proprietar al terenului în litigiu, că li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren însă nu au putut fi puse în posesie întrucât pârâții și-au întabulat dreptul de proprietate în cf cu referire la acest teren în baza unei hotărâri judecătorești care nu le este opozabilă și constituie titlu nevalabil.
Din înscrisurile depuse instanța de control apreciază că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, fiind ferită de orice critici. Astfel, se constată că pârâții și-au întabulat în CF nouă nr. 14440 dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de - mp fâneață neproductiv și teren împădurit, de sub nr. top. 23088/5/1, 23087/15, 23087/17, 23987/19 (din CF vechi nr. 34 ), în baza deciziei civile nr. 599/R/2005 a Tribunalului Harghita, prin care s-a constatat că aceștia au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 229/2007 Judecătoria Gheorghenia dispus obligarea Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar a mun. la punerea în posesie a reclamantelor asupra suprafeței de pădure de 15,55 ha și la înaintarea documentației Comisiei Județene de fond funciar în vederea emiterii titlului de proprietate. S-a reținut că reclamantelor li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren prin anexa nr. 37 poz. 135 din 25.05.2006.
Temeiul juridic pe care reclamantele și-au întemeiat acțiunea este corect invocat și perfect aplicabil iar petitele cererii de chemare în judecată judicios elaborate în concordanță cu aceste texte de lege.
Art. 38 alin. 2 din Ordinul nr. 633/2006 statuează că prin persoană interesată se înțelege acea persoană care a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris în cf, drept ce a fost lezat prin înscrierile anterioare. Într-adevăr, acțiunea în rectificarea CF este grefată pe un petit principal, respectiv cererea în constatarea nevalabilității înscrierii sau titlului în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea.
Câtă vreme reclamantelor li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, au interesul și implicit calitatea procesuală de a promova acțiunea introductivă, fiind greșit a reține lipsa acestei calități prin cercetarea directă și nemijlocită a fondului cauzei și prin constatarea că reclamantele nu au un drept de proprietate asupra acestui teren, cum s-a reținut în hotărârea de fond. Prin această susținere instanța a depășit limitele cu care a fost investită, întrucât pârâții nu au formulat acțiune reconvențională prin care să solicite instanței să constate că reclamantele nu au un drept de proprietate asupra acestui teren. Câtă vreme comisiile de fond funciar și instanța de judecată au statuat că sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, instanța de fond nu putea face astfel de aprecieri fără a fi fost sesizată cu un astfel de petit. Obligația instanței era de a analiza pe fond titlurile părților și de a se pronunța în consecință, dând prevalență unuia sau altuia dintre titlurile de proprietate ale părților.
Pe de altă parte, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prev. art. 1 alin. 1 din Primul Protocol Adițional la CEDO și o legală interpretare a noțiunii de "bun", prin prisma textelor Convenției și a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului.
A le bloca reclamantelor dreptul la discutarea pe fond a acțiunii promovate, prin reținerea lipsei calității lor procesuale pe considerente total nefondate juridic, înseamnă denegare de dreptate și imposibilitatea de a-și putea apăra eventualul drept de proprietate.
Toate cele reținute mai sus sunt argumente suficiente pentru a se putea reține calitatea procesuală a reclamantelor și implicit obligația instanței de fond de a proceda în rejudecare la cercetarea valabilității titlului pârâților, fără a putea reține și aplica autoritatea lucrului judecat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1201 Cod civil, cum corect a reținut instanța de apel.
Argumentele instanței de apel s-au făcut cu aplicarea corectă a legii, astfel că motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă nu există, în mod corect reținând că instanța de fond în mod greșit a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului și trimițând cauza spre rejudecare, pentru soluționarea pe fond.
Celelalte motive de recurs vizează fondul cauzei și sunt inutil a fi analizate la acest moment, câtă vreme cauza a fost respinsă ca urmare a reținerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor, urmând a fi analizate după pronunțarea soluției pe fondul cererii de chemare în judecată.
Ca atare, în baza art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă, Curtea va respinge ca nefundat recursul declarat de pârâți.
În baza art. 274 Codul d e Procedură Civilă, va obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamantelor cheltuielile de judecată avansate în recurs, în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, domiciliată în comuna, sat., nr. 86, județul N, domiciliat în Chei, nr. 772, județul N, domiciliat în comuna Chei, sat., nr. 106, județul N, domiciliată în, nr. 126, județul N, G, domiciliat în comuna Chei, sat., nr. 279, județul N, domiciliat în comuna Chei, sat., nr. 244, județul N și, domiciliat în comuna Chei, sat., nr. 32, județul N, împotriva deciziei civile nr.168 din 24 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr-.
Obligă pârâții, în solidar, să le plătească reclamantelor, domiciliată în T,-, județul T, domiciliată în,-, județul C S și, domiciliată în comuna, sat, județul T, suma de câte 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/2ex
jud.fond:
jud.apel:;
-23.09.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
