Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1514/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1514/
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Municipiul prin Primar împotriva deciziei civile nr. 363/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 26 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 3 2009 și apoi pentru 9 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 5617/2-06.2008 Judecătoria Brașova respins acțiunea civilă formulată de reclamanții -, -, și în contradictoriu cu Municipiul prin Primar.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că În anul 1984 prin cererea înregistrată la fostul Consiliu Popular al Județului B reclamanții și au solicitat să fie trecut în proprietatea statului imobilul compus din casă și teren situat în localitatea,strada -,nr.56. Au fost despăgubiți cu suma de 80.000 lei iar prin decizia nr.66/14.02.1984 imobilul a trecut în proprietatea statului.
În luna octombrie 1984 reclamanții -, - au solicitat să fie trecut în proprietatea statului și imobilul situat în localitatea,str.-,nr.13,fiind despăgubiți cu suma de 80.000 lei,emițându-e în acest sens decizia de preluare nr.981/29.10.1984.
În conformitate cu prevederile art.15,alin.2 din Constituția României,legea civilă dispune numai pentru viitor iar potrivit dispozițiilor art.1 din Codul civil,legea civilă nu are putere retroactivă.
Aceste texte legale consacră teza unanim acceptată că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi,astfel încât ea nu poate nimici sau modifica trecutul juridic.
Trecerea imobilelor în proprietatea statului s-a făcut în baza unei legi valabile în timp și cu consimțământul părților,astfel că nu se poate vorbi de o nevalabilitate a actelor menționate mai sus.
Imporiva acestei sentințe au declarat apel reclamanții -, -, și.
Prin decizia civilă nr.363/12.12.2008, Tribunalul Brașova admis apelul declarat de reclamanții -, -, -, împotriva sentinței civile nr.5617/02.06.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr- pe care o schimbă în tot și în consecință:
A admis acțiunea formulată de reclamanții -, -, -,toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetului av.,situat în mun. B,str. - nr.48 A, jud. B în contradictoriu pârâtul MUNICIPIUL prin Primar,cu sediul în,str. - nr.33,Jud. B și în consecință:
A constatat nevalabilitatea următoarelor titluri:
1)Decizia nr.66/14.02.1984 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului B prin care s-a preluat în proprietatea statului imobilul situat în or.,str. - nr.56,înscris în CF nr.9370 a loc.,sub nr.top.508,compus din casă,anexe gospodărești,garaj și C în suprafață de 1134 mp; terenul de 367,20 mp. situat în or.str. - nr.56,înscris în CF nr.9370 a loc.,sub nr.top.507;o treime din.nr.1 din or.,-,compus din 4 camere,dependințe și cota de 4/5 din
2)Decizia nr.981/29.10.1984 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Jud. B prin care s-a preluat în proprietatea statului: imobilul situat în or.,str. - nr.13,înscris în CF nr.9549 a loc.,sub nr.top.639,compus din casă,anexe gospodărești și C în suprafață de 626,40 mp; terenul de 511,20 mp. situat în or.,str. - nr.13,înscris în CF nr.9549 a loc. sub nr.top.638; o treime din.nr.1 din or.,str. - nr.22,înscris în CF nr.2052 a loc.sub nr.top.2297-2298 totul/I,compus din 4 camere,dependințe și cota de 4/5 din
3)Decizia nr.124/07.03.1987 a Comitetului Executiv al Consiliului popular al Jud.B prin care s-a preluat în proprietatea statului o treime din.nr.1 din or.,str. -,nr.22,înscris în CF nr.2052 a loc.sub nr.top.2297-2298 totul /I,compus din 4 camere,dependințe și cota de 4/5 din
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut în esență următoarele:
Decretul nr.223/1974 a intrat în conflict cu Constituția din anul 1965, lege organică dar și cu tratatele internaționale,respectiv Decretul nr.212/1974 de ratificare a Pactului internațional cu privire la drepturile economice,sociale,culturale și Pactul internațional cu privire la drepturile civile,motiv pentru care nu se poate subscrie noțiunii de titlu valabil.
De altfel,prin decretul-lege nr.9/1989 s-a abrobat expres acest decret,fiind denunțat ca nedrept,astfel că nu pot fi menținute efectele produse de acesta.
Mai mult,art.6 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică specifică faptul că fac parte din din domeniul public sau privat al statului bunurile dobândite în perioada 1945-1989 dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil,cu respectarea Constituției,a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la acea dată.
În aceste condiții rezultă că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de constatare a nulitații deciziilor administrative prin care imobilele apelanților reclamanți au fost trecute în proprietatea statului deoarece respectivele imobile au fost preluate de stat fără un titlu valabil de proprietate,astfel că în speță sunt incidente prevederile art.6 din Legea nr.213/1998.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul, arătând că de la data intrării în vigoare aa L egii nr.10/2001 acțiunile în revendicare întemeiate pe dreptul comun sunt inadmisibile, Legea nr.10/2001 fiind o lege specială, aplicarea este fiind prioritară în raport cu dreptul comun.
Prin decizia civilă nr.143/2009, Inalta C de Casație și Justiție Bar espins în mod irevocabil recursul cu privire la imobilul situat în Municipiul,-, pe considerentul că cererea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 a fost tardivă, nefiind respectată nici procedura de comunicare prin intermediul executorului judecătoresc.
În ceea ce privește imobilul situat în -, s-au acordat despăgubiri reclamantei prin dispoziția de primar nr.4462/23.11.2006, acestea referindu-se la imobilul construcție și teren ce nu poate fi restituit în natură, iar pentru grădină s-a acordat un drept de folosință special.
Cât privește imobilul din Municipiul,-, se susține că reclamanta au ales calea sesizării directe la instanță printr-o acțiune în revendicare, înainte de a epuiza procedura contencioasă prevăzută de Legea nr.10/2001. Atâta timp cât procedura restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv este reglementată de o lege cu caracter special în materie, nimeni nu poate realiza dreptul său pe calea dreptului comun.
În legătură cu imobilul situat în Municipiul,-, instanțele au aplicat greșit legea, întrucât pe rolul instanței se mai află un dosar care vizează titlul statului și cel al cumpărătorilor în baza Legii nr.112/1995 și nu s-a pus în discuția părților excepția de litispendență.
Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat.
În cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Criticile invocate exced obiectului supus judecății, care se referă în exclusivitate la nevalabilitatea titlului statului asupra a trei imobile preluate în temeiul Decretului nr.223/1974.
Ca urmare, critica referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în revendicare întemeiată pe dreptul comun, nu poate face obiectul examinării recursului, care trebuie să privească numai legalitatea soluției atacate.
n ceea ce privește nevalabilitatea titlului statului asupra celor trei imobile preluate în temeiul decretului nr.223/1974, soluția instanței de apel este întemeiată. La data preluării imobilelor era în vigoare Constituția din 1965, care, prin art.36, ocrotea dreptul de proprietate personală. Potrivit acestui text " dreptul de proprietate personală este ocrotit de lege. Pot constitui obiect al dreptului de proprietate personală veniturile și economiile provenite din muncă, casa de locuit, gospodăria de lângă ea și terenul pe care ele se aflăm precum și bunurile de uz și confort personal".
Mai mult, anterior adoptării Decretului nr.223/1974, România ratificase Declarația Universală a Drepturilor Omului care, în art.17 alin.1 și 2 prevede că orice persoană are dreptul la proprietate, neputând fi lipsit arbitrar de proprietatea sa.
Așadar, faptul că s-a plătit despăgubire la momentul preluării de către stat, nu înseamnă că preluarea a fost legală întrucât cei cărora li se aplicau dispozițiile decretului erau obligați să înstrăineze bunul în schimbul unei sume de bani stabilite de stat în mod discreționar. Nu s-ar putea vorbi de o înstrăinare liber consimțită, ci de o adevărată vânzare silită, cu consecința încălcării unor principii esențiale, de vreme ce era determinat drept unic cumpărător Statul Român.
Constituția din 1965, garantând proprietatea personală, a fost încălcată prin Decretul nr.223/1974, care lipsea persoana fizică de dreptul său de proprietate în schimbul liberei circulații. De altfel, prin noile Norme metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr.250/2007, a fost modificat și art.1.4. Conform acestui text, în noua sa formulare cu privire la decretul nr.223/1974, urmează a se considera că preluarea a fost abuzivă, atât în cazul trecerii imobilului fără plată în proprietatea statului, cu titlu de sancțiune pentru cei ce au plecat fraudulos din țară,cât și în cazul în care persoanele au formulat cerere de plecare definitivă și au înstrăinat în mod obligatoriu locuința lor către stat.
În aceste condiții, este evident că preluarea imobilelor de către stat prin cele trei decizii, reprezintă titlu nevalabil, consecință a înstrăinării forțate de către proprietari și în condițiile în care aceste persoane nu puteau părăsi țara decât dacă făceau dovada vânzării imobilelor deținute în proprietate.
Neîntemeiată este și critica privind excepția de litispendență în legătură cu imobilul din Municipiul -, care a făcut obiectul dos.nr.9021/2008. Prin decizia nr.50/2009 a Tribunalului Brașov, deși s-a schimbat soluția Judecătoriei Brașov în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamanta, instanța a omis să examineze nevalabilitatea titlului statului asupra acestui imobil. Instanța de recurs a conchis cu privire la acest aspect că argumentele pertinente privind valabilitatea deciziei de preluare în proprietatea statului, emisă în condițiile de constrângere ale decretului nr.223/1974, nu pot fi analizate în concludența lor, de vreme ce succesorul emitentului actului unilateral nu este parte în proces.
În lipsa unei analize a nevalabilității actului de preluare de către stat în baza Decretului nr.223/1974 a unuia dintre imobile, soluția pronunțată în acel dosar nu se bucură de prezumția puterii de lucru judecat în această cauză.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art.312 Cod proc. civ., recursul declarat va fi respins menținându-se decizia recurată ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât Municipiul prin Primar împotriva deciziei civile nr. 363/ 12.12.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 9 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CJ - 21.12.09
Dact. GG - 20.01.10
8 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu, Cristina Ștefăniță
