Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.153/DOSAR NR-
Ședința publică din 13 mai 2008
PREȘEDINTE: Roxana Trif- - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - JUDECĂTOR 3: Mihail Lohănel
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat dereclamantaîmpotriva deciziei civile nr.396/Ap din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 13 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr.6450/05.07.2007 Judecătoria Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Municipiul B prin Primar și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, respingând acțiunea formulată de B împotriva pârâților Banca Națională a României, Municipiul B prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
Prin decizia civilă nr. 396/21.12.2007 Tribunalul Brașova respins apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței sus-menționate.
Ambele instanțe au reținut în esență că prin acțiune s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului situat în B,-, înscris în CF nr.415, top 5480, 5481 cu consecința înscrierii acestui drept în cartea funciară și a înscrierii dreptului de administrare operativă a reclamantei pentru acest imobil. Temeiul acestei acțiuni îl constituie dispozițiile Legii nr.1056/1946, lege de etatizare a Băncii Naționale a României.
Contrar celor susținute de reclamantă instanțele au reținut că prin acest act normativ au fost trecute în proprietatea Statului Român doar acțiunile deținute de Bancă, nu și dreptul de proprietate asupra imobilelor, așa cum rezultă din art. 1 și art.21 alin.2, existând o diferență majoră între capitalul social și activul patrimonial al unei societăți.
În ceea ce privește excepțiile ridicate, ambele instanțe au considerat că acestea nu sunt întemeiate întrucât Statul Român figurează în proces ca și pârât și în aceste condiții el va fi reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamanta B întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanțele anterioare au interpretat greșit dispozițiile Legii nr.1056/1946, în primul rând pentru faptul că etatizarea reprezintă trecerea în proprietatea statului, în al doilea rând pentru că prin proprietatea acțiunilor se înțelege întregul capital social al băncii, acțiunile fiind expresia acestuia, iar capitalul social fiind constituit din toate valorile mobiliare și imobiliare, legea nefăcând o distincție între acestea și, în al treilea rând, legea de etatizare nu are dispoziție expresă cu privire la imobile care să rămână în proprietatea Băncii, ceea ce ar fi trebuit să conducă instanța la o interpretare extensivă și istorico-teleologică a actului normativ, în sensul că și imobilele au trecut în proprietatea statului.
Interpretarea în acest sens a art.1 și a art.21 alin.2 din actul de etatizare este concordantă și cu dispozițiile art.25 din acest act normativ, în care se arată modalitățile în care Banca putea cumpăra imobile în viitor. Mai mult decât atât legea de etatizare nu a fost niciodată abrogată, iar dispozițiile care reglementează în prezent statutul Băncii Naționale a României, Legea nr.101/1998 și Legea nr.312/2004 au dispoziții asemănătoare în ceea ce privește cumpărarea de imobile, având în vedere că Banca este persoană juridică de stat, având o capacitate de folosință specializată, subordonată exclusiv interesului statului.
În continuare recurenta analizează dispozițiile Legii nr.312/2004 cu privire la condițiile de cumpărare a imobilelor în prezent.
Intimata Banca Națională a României a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Intimata Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Bad epus și ea întâmpinare solicitând respingerea recursului și reiterând excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru Statul Român, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român.
În temeiul art.137 Cod procedură civilă curtea va examina cu prioritate cele două excepții invocate prin întâmpinare.
Conform acțiunii promovate de reclamantă Statul Român a fost chemat în judecată în calitate de pârât pentru a se constata dreptul de proprietate al statului asupra imobilului în discuție. În aceste condiții este indubitabil că Statul Român are calitate procesuală pasivă pentru că în patrimoniul său tinde să aducă reclamanta dreptul de proprietate asupra imobilului.
Fiind parte în proces, ca persoană juridică ce participă în nume propriu ca subiect de drepturi civile, conform dispozițiilor art.25 din Decretul nr.31/1954 este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor. Această calitate de reprezentant al statului este prevăzută expres și în dispozițiile art.3 pct.48 din HG386/2007.
Pentru aceste considerente cele două excepții vor fi respinse.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că este nefondat.
Interpretarea dată de instanța de apel textelor de lege aplicabile în speță este una în concordanță cu economia întregului act normativ. Nu se poate admite o interpretare extensivă, în sensul solicitat de recurentă pentru că din art.1 alin.2 reiese cu prisosință și în mod expres că ceea ce trece în proprietatea statului, adică ceea ce este etatizat, sunt acțiunile deținute de Banca Națională a României. Această voință a legiuitorului de la acea vreme este întărită de dispozițiile art.21 alin.2, pe care le-au analizat și instanțele anterioare, care subliniază faptul că Statul Român este singurul proprietar al acțiunilor Băncii, și nu al altor active ale acesteia.
De altfel, art.25 din același act normativ, invocate de recurentă, nu sprijină interpretarea extensivă a actului de etatizare pentru că ele se referă la posibilitatea Băncii de a cumpăra în viitor alte proprietăți, și nu la proprietățile pe care deja le deține, iar imobilul în litigiu a fost achiziționat anterior apariției legii, respectiv în anul 1927.
Susținerea recurentei privitoare la componența capitalului social, care în viziunea sa ar reprezenta totalitatea valorilor mobiliare și imobiliare, este în contradicție cu dispozițiile Codului comercial care guvernau la aceea vreme constituirea societăților comerciale și bancare. Așa cum corect a arătat instanța de apel capitalul social reprezintă aportul asociaților adus în vederea constituirii și funcționării societății, el putând într-adevăr să constea din valori mobiliare sau imobiliare, dar este total diferit de activul patrimonial al societății odată constituită. Or, imobilul în discuție nu a fost adus ca și capital social ci a fost cumpărat de societatea bancară după înființarea sa.
Așa fiind, textele de lege pe care s-au bazat soluțiile instanțelor anterioare au fost interpretate corect, nefiind posibilă o interpretare extensivă a lor, în sensul dorit de recurentă.
În ceea ce privește interpretarea istorico-teleologică voită de recurentă ea nu poate fi aplicată de instanțe pentru că se bazează pe o interpretare din perspectiva istorică subiectivă din acest moment, luând în considerare dezvoltarea ulterioară a statului socialist, nefiind raportată la momentul emiterii actului normativ, respectiv anul 1946, când România nu era încă republică populară ci monarhie.
Neabrogarea expresă a Legii nr. 1056/1946, precum și dispozițiile asemănătoare din Legea nr. 312/2004 nu sunt în măsură să susțină interpretarea dorită de recurentă pentru că pe de o parte instanța trebuie să se raporteze la actul normativ aflat în vigoare la acel moment, iar noul act normativ nu produce consecințe retroactive.
Toate celelalte motive de recurs, legate de dispozițiile noii legi ce guvernează statutul Băncii în acest moment nu pot face analiza recursului pentru că ele nu constituie temeiul de drept al prezentei acțiuni și nici nu au fost invocate și analizate de instanțele anterioare.
Pentru toate considerentele de mai sus, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a Statului Român a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge recursul declarat de B împotriva deciziei civile nr.396/Ap/21.12.2007 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /11.06.2008
Dact. /16.06.2008
- 2 exemplare -
Jud. fond
Jud. apel - Șt.
-
Președinte:Roxana TrifJudecători:Roxana Trif, Dorina Rizea, Mihail Lohănel
