Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1594/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1594/R/2008
Ședința publică din 4 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.311 din 13 decembrie 2007, Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimatul pârât, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant, asistat de av. din Baroul Maramureș cu împuternicire avocațială la dosar, și intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, din oficiu, pune în discuția părților dacă în cauză subzistă sau nu autoritatea de lucru judecat, raportat la dispozițiile sentinței civile nr. 70 din 7 martie 2001, pronunțată de Judecătoria Șomcuta Mare în dosarul nr.273/2000, care se află la 12 și 13 în dosarul inițial.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat, pe motiv că obiectul celor două cauze este diferit, în primul dosar reclamantul a solicitat constatarea existenței dreptului său de proprietate imobiliară, iar în cel de al doilea se solicită a se constata inexistența dreptului de proprietate al pârâtului, reclamantul fiind proprietarul imobilului din litigiu în baza certificatului de moștenitor.
Instanța, în urma deliberării, unește excepția cu fondul cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentului reclamant, av., susține recursul așa cum este formulat solicită admiterea lui, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Șomcuta Mare. oral motivele expuse în memoriul de recurs depus la dosar.
Intimatul pârât, arată că este de acord cu admiterea excepției și solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică, pe motiv că el a renunțat la moștenirea după părinți, dar nu a renunțat la partea de imobil care i se cuvine. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea a 475 km dus întors, a 6 -7 litri benzină / de km, necontestată de pârâtă.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 239 din 24.07.2007 a Judecătoriei Șomcuta Marea fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat instanței să constate că pârâtul a consimțit ca imobilul situat în 153/A, înscris în CF 77 nr. top. 218 asupra căruia i s-a recunoscut dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 2836/1983 a Judecătoriei Baia Mare și prin decizia civilă nr. 845/A/1999 a Tribunalului Maramureș să fie inclus în masa succesorală după părinții săi și renunțând la aceste succesiuni și pierzând implicit dreptul de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 115/2003 a Judecătoriei Șomcuta Mares -a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de instanța din oficiu și s-a respins acțiunea reclamantului. Sentința a fost atacată cu apel, apelul fiind respins de către Tribunalul Maramureș prin decizia civilă nr. 263/2006 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr. 4930/2003.
Prin decizia nr. 53/R/15.01.2007 pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Cluja fost admis recursul reclamantului și s-a casat decizia Tribunalului Maramureș precum și sentința Judecătoriei Șomcuta Mare, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.
În urma administrării probatoriului la care instanța de fond a fost obligată prin îndrumarul deciziei de casare s-a reținut că pârâtul este proprietar asupra apartamentului nr. 153/A situat în nr. 153 înscris în CF nr. 77 nr. top. 218. Ulterior și-a întabulat dreptul de proprietate în CF nr. 1017. În baza certificatelor de moștenitori autentificate sub nr. 1350 din 13.12.1989 și 1027 din 24.08.1993 eliberate de notariatul de Stat M reclamantul și-a intabulat în CF 1017 dreptul de proprietate asupra casei de locuit și anexelor situate pe terenul cu nr. top. 218.
Prin probatoriul administrat, respectiv declarația martorului s-a dovedit că reclamantul nu se află în posesia imobilului din nr. 153/
Instanța a reținut că așa cum este formulată acțiunea cu trimitere la prev. art. 111.pr.civ. cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Prin decizia civilă nr. 311 din 13 decembrie 2007 Tribunalului Maramureșs -a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 239/24.07.2007 a Judecătoriei Șomcuta Mare județul
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul constatat că judecătoria a analizat acțiunea reclamantului și pe fondul acesteia, întrucât, prin decizia civilă nr. 53/R/2007 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că statuările instanțelor referitoare la caracterul inadmisibil al acțiunii sunt rezultatul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 211 Cod procedură civilă.
Reclamantul a solicitat constatarea existenței dreptului său de proprietate imobiliară pe calea acțiunii ce face obiectul judecății.
Dreptul de proprietate al pârâtului-intimat asupra apartamentului cu nr. 153/A din nr. 153, înscris în CF nr. 77 nr. top.218, a fost consfințit printr-o hotărâre judecătorească, respectiv decizia civilă nr. 845/A/7.VII.1999 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. 2847/1998.
Această decizie îi este opozabilă și fratelui pârâtului, respectiv apelantului-reclamant din dosarul de față,.
Susținerea acestuia din urmă, că fratele său nu și-a intabulat dreptul de proprietate pentru că era conștient că nu era proprietarul acestuia, nu are suport real și a fost înlăturată de instanță.
Pârâtul-intimat a procedat la înstrăinarea imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare din 2 septembrie 1995, numiților și care, la rândul lor, l-au înstrăinat soților și la 28 august 2002.
Pe de altă parte, apelantul, în baza celor două certificate de moștenitor eliberate în urma decesului părinților săi, decedată la 31 august 1989, cu număr 1350/13 decembrie 1989 și, decedat la 23 decembrie 1992, cu număr 1027/24 august 1993, își intabulează în CF 77, dreptul de proprietate asupra nr. top. 218, respectiv 219. Construcția de sub B5-6 din CF 77 aparține numiților și, iar notările în coală datează din anul 1917.
Ori, reclamantul susține că părinții săi au construit imobilul duplex în anul 1976, așa cum rezultă de altfel din sentința civilă nr. 2386/29 iunie 1983 Judecătoriei Baia Mare, în baza căreia, lui i s-a atribuit un apartament de la nr. 153, iar intervenienților de atunci, () și celălalt apartament din casa tip duplex.
Împrejurarea dovedită prin probe testimoniale că reclamantul a folosit apartamentul fratelui său o perioadă de circa 5 ani, înainte de a fi vândut actualului proprietar tabular, nu dovedește că acesta a renunțat la dreptul său de proprietate "prin neuz", întrucât locuia în Ungaria.
autentice nr. 5925 și 5926/31 august 1989 sunt anterioare deciziei civile nr. 845/A/7.07.1999 a Tribunalului Maramureș, la fel cele două certificate de moștenitor.
La fel, sentința civilă nr. 2386/20.06.1983 a Judecătoriei Baia Mare, prin care, la partaj lui i s-a atribuit apartamentul nr. 153, iar părinților părților celălalt apartament.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâtul, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Somcuta
În motivarea recursului, întemeiat pe disp.art.304 pct.3,7,8 și 9 Cod proc.civ. recurentul a arătat următoarele:
În ce privește motivul de nelegalitate prev.de art.304 pc.t 3 Cod proc.civ.:
Instanța de apel judecat cauza drept recurs, pronunțând o hotărâre cu încălcarea competenței Curții de Apel, astfel că în cauză sunt aplicabile disp.art.304 pct.3 Cod proc.civ.
În ce privește motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.7 Cod proc.civ.:
Cele două instanțe nu au înțeles actul juridic dedus judecății, respectiv " constatarea inexistenței unui drept al altuia", ambele instanțe calificând acțiunea ca fiind în constatarea unui drept al reclamantului, de aceea hotărârea conține motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Procedând în modalitatea arătată, cele două instanțe au încălcat disp.art.129 alin.6 din Codul d e procedură civilă, pentru că au hotărât în privința unui obiect al cererii nededus judecății, statuând că reclamantul are deschisă acțiunea în realizarea dreptului său, cu toate că reclamantul nu cerut niciodată constatarea existenței vreunui drept al său.
Mai mult, tribunalul reține că judecătoria a analizat acțiunea reclamantului și pe fondul cauzei. Or, judecarea pe fond ar fi însemnat eventual o respingere a acțiunii ca nefondată și nu ca inadmisibilă.
În mod greșit instanța de apel judecă acțiunea pe fond, concluzionând că acțiunea reclamantului este nefondată. Dar, prin judecarea cauzei pe fond, instanța nu numai că-l privează pe reclamant de un grad de jurisdicție, dar judecă în același timp și fondul cauzei și recursul, prin aceeași hotărâre.
În ce privește motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.8 Cod proc.civ.:
Instanța considerat că în cauză este vorba despre constatarea existenței vreunui drept al reclamantului, când în realitate era vorba de constatarea inexistenței vreunui drept al altei persoane.
Instanța fost investită cu soluționarea căii de atac a apelului, dar l- judecat ca recurs după regulile disp. art.304 Cod proc.civ.
În ce privește motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Instanța de apel încălcat disp. art.129 alin.6 Cod proc.civ. pentru că nu s- limitat la soluționarea cererii în limitele în care a fost investită și a pronunțat o decizie cu încălcarea competenței, judecând cauza în fond atâta vreme cât instanța de fond nu intrat în cercetarea fondului cauzei și a judecat cauza ca și recurs prin analizarea ei, potrivit disp.art.304 alin.1 Cod proc.civ.
Instanța încălcat disp.art.129 alin.4 și 5 Cod proc.civ. prin neexercitarea rolului activ, iar motivele invocate la pct.1-3 constituie în același timp motive de nelegalitate ale deciziei atacate.
Examinând recursul declarat prin prisma excepției invocate, curtea în baza art.312 alin.1 și 166 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente.
Potrivit art.1201 civil, este lucru judecat atunci când doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate.
Prin urmare, pentru exista putere de lucru judecat, trebuie să existe triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză.
Analizând cele trei condiții, prin raportare la prezenta speță, curtea reține că prin elementul "părțile" se are în vedere nu prezența lor fizică, ci prezența juridică, adică participarea la proces în nume propriu. În cauză, cerința identității de părți, față de sentința civilă nr. 70 din 7 martie 2001 Judecătoriei Șomcuta Mare, este îndeplinită în ambele cauze, părțile având aceeași calitate.
În sfera noțiunii de obiect al cererii de chemare în judecată se include nu numai obiectul material, ci și dreptul subiectiv care poartă asupra dreptului material. Pentru exista identitate de obiect nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că este același, că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni.
În speță, între cele două cereri există identitate de obiect: constatarea că reclamantul este proprietarul întregului imobil în litigiu dobândit prin moștenire în cauza soluționată prin sentința civilă nr. 70/2001 și să se constate că pârâtul a renunțat la dreptul de proprietate ce i-a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească cu ocazia soluționării succesiunii după părinții săi, pierzând implicit dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil.
Chiar dacă în primul litigiu s-a discutat constatarea dreptului de proprietate dobândit de către reclamant, iar în al doilea constatarea pierderii dreptului de proprietate al pârâtului asupra aceluiași imobil, scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni, și anume, dobândirea de către el a dreptului de proprietate asupra întregului imobil, respectiv și asupra imobilului situat în la nr. administrativ 153/A, înscris în CF 77, nr.top 218.
Ultima condiție ce interesează sub aspectul autorității de lucru judecat este cauza raportului juridic a dreptului pus în discuție. Cauza dreptului constituie fundamentul pretenției afirmate, deci cererii de chemare în judecată. Așadar, cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de instituția sau categoria juridică, ori de principiul de drept substanțial, pe care reclamantul își întemeiază pretenția sa. Alături de regula de drept interesează și împrejurările de fapt, datorită cărora regula respectivă se aplică în acea speță.
În cele două litigii care au purtat între aceleași părți, obiectul cererii de chemare în judecată l- constituit constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului (apartament) situat în nr.153/A, înscris în CF 77, nr.top 218, fără avea relevanță juridică faptul că în primul caz reclamantul a cerut să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin moștenire de la părinții săi, urmare primirii de către pârât contravalorii cotei sale din acest imobil, renunțând în acest fel implicit la succesiunea după părinții săi, iar, în al doilea caz, că pârâtul a renunțat la dreptul său de proprietate ce i-a fost stabilit prin sentința civilă nr. 2386/1983 în favoarea reclamantului.
Urmare respingerii recursului, în baza art.274 Cod proc.civ. recurentul va fi obligată să plătească intimatului intimatului suma de 123,5 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea transportului suportat de acesta cu ocazia deplasării la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția autorității de lucru judecat și în consecință:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.311 din 13 decembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 123,5 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact. GC
3 ex/15.09.2008
Jud. apel:,
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
