Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1641/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1641/
Ședința publică din 2 decembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, domiciliată în comuna Frumoasa, sat, nr. 76, județul H, și, domiciliați în comuna, sat, nr. 15, județul H, împotriva deciziei civile nr. 57 din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 24 noiembrie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 2 decembrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 780 din 28 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesca fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin mandatara, împotriva pârâților, (), și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate H, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate a comunei și, în consecință, a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. - din 10.10.2005, emis de pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate H, pe baza actelor premergătoare și a propunerilor înaintate de Comisia locală a comunei, în sensul eliminării din actul atacat a mențiunilor referitoare la titularii neîndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate: i,; a dispus menținerea ca titular a dreptului de proprietate autorului reclamanților: (); a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea celorlalte capete de cerere; a respins acțiunea reconvențională a pârâților reconvenționali și a obligat pârâții la suportarea cheltuielilor de judecată de 6 lei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, au declarat apel pârâții, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate.
Tribunalul Harghita prin decizia civilă nr. 57 din 7.05.2008, a respins apelul formulat de, și a admis apelul formulat de, în contradictoriu cu intimații, și împotriva aceleiași sentințe pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare cu privire la aceste părți la aceeași instanță. De asemenea, tribunalul a stabilit în sarcina intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de 240 lei.
Reclamanții, și au formulat recurs împotriva deciziei dată de Tribunalul Harghita, solicitând casarea acestei decizii trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au invocat motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 5, 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea considerentelor, s-a arătat că decizia dată în apel nu este motivată iar pe de altă parte cuprinde critici neîntemeiate și speculative referitoare la hotărârea primei instanțe. Reclamanții susțin că instanța de apel a preluat în mod neîntemeiat și fără a face vreo verificare interpretările speculative ale apelanților din declarația de apel.
De asemenea, reclamanții consideră că în mod greșit a fost reținut de instanța de apel faptul că pârâții nu au făcut declarații de renunțare după moștenirea defunctului și că aceștia ar fi dat o declarație doar de neacceptare a moștenirii.
În felul acesta instanța de apel a ignorat de fapt voința moștenitorilor din momentul întocmirii declarațiilor în fața notarului public. O altă critică pe care o aduc hotărârii dată de instanța de apel, este aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 și 13 din Legea nr. 18/1991, pentru că atâta vreme cât pârâții au fost renunțători la moștenire nu putea fi repuși în termen pentru acceptarea acesteia.
În acest sens reclamanții au făcut trimiterea la decizii de speță, și anume la decizia nr. 1/1998 a Secțiilor unite ale fostei Curți Supreme de Justiție, la decizia nr. 113/1995 a Secției civile a Curții de Apel București, Secția a IV- Tot în susținerea aceluiași punct de vedere reclamanții au arătat că certificatul de moștenitor nr. 16/1989 a fostului notar de Stat O S, a conferit în mod irevocabil dreptul succesoral unic al (), și că toți ceilalți moștenitori au renunțat la succesiune.
O ultimă critică pe care o fac reclamanții la adresa deciziei dată de instanța de apel este aceea că a pronunțat o hotărâre în contra unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu.
La data de 13.04.2008, ( în acest sens s-a depus un certificat de deces) a decedat și astfel împotriva sa a fost pronunțată o hotărâre deși era lipsită de capacitate de folosință în conformitate cu art. 7 din Decretul 31/1954, fiind incident așadar motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei dată în apel și judecarea cauzei în lipsă.
Verificând decizia atacată, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Reclamanții au criticat hotărârea dată de instanța de apel susținând că aceasta a încălcat norme de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității. În acest sens s-a arătat că decizia a fost pronunțată în contra reclamantei, decedată la 23.04.2008.
Curtea consideră că acest motiv de recurs nu poate fi primit, pentru două argumente.
În primul rând, deși părțile cunoșteau, fără putință de tăgadă, faptul că această reclamantă a decedat, nu au adus la cunoștința instanței apariția acestui incident. Prin urmare, reclamanții invocă propria lor culpă în a susține acest motiv de nelegalitate, încălcarea acestei forme de procedură. Cercetând actele dosarului se constată că reclamanții nu au făcut nici un demers pentru a încunoștiința instanța despre decesul reclamantei.
În al doilea rând încă din faza judecății de fond, reclamanta, a împuternicit-o pe fiica sa, să o reprezinte în fața instanței.
Potrivit art. 71 Cod procedură civilă, mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenit incapabil iar în aceste condiții reclamanta a fost reprezentată în fața instanței de apel și nu i s-a cauzat nicio vătămare drepturile sale fiind susținute de către mandatara.
II. Reclamanții susțin că instanța a făcut o greșită aplicare a legii, atunci când a considerat că și ceilalți moștenitori ai defunctului, a acceptat moștenirea și sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate.
Într-o succintă analiză a stării de fapt se constată că în urma dezbaterii succesorale ( dosar succesoral nr. 21/1989 al fostului notariat de Stat local O-S anexat, la prezenta cauză ), se constată că la aceea dată după defunctul () singura persoană declarată ca moștenitor a fost, ceilalți copii, fiind declarați ca fiind străini de succesiune prin neacceptare (, i, și ).
În același dosar succesoral se regăsesc declarațiile făcute de acești descendenți referitoare la succesiunea lui. Cercetând declarațiile, se constată că doar (fila 4) a renunțat în mod expres la succesiune, ceilalți descendenți declarând că nu au acceptat succesiunea.
Potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a făcut doar la cerere. În speță, cererea de reconstituirea a fost făcută de toți descendenții lui (). Art. 13 alin. 2 din aceeași lege, prevede că moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvenea și ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin chiar cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Așadar, în afară de care potrivit certificatului de moștenitor mai sus indicat a acceptat moștenirea după și ceilalți descendenți, mai puțin, care a renunțat în mod expres la succesiune, au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii.
Prin urmare, reținând că instanța de apel a făcut o aplicare corectă a legii, și că nu s-a încălcat o normă de procedură care să atragă nulitatea, Curtea va respinge în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, domiciliată în comuna Frumoasa, sat, nr. 76, județul H, și, domiciliați în comuna, sat, nr. 15, județul H, împotriva deciziei civile nr. 57 din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 decembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./22.12.2008
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
