Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--26.11.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.17/
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 679/A/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, pentru acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă doamna avocat, pentru reclamanta recurentă, și domnul avocat G, pentru pârâta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța nr. -, în valoare de 4 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,50 lei.
Reprezentantul pârâtei intimate depune împuternicirea avocațială și chitanța din 13.01.2010,în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului și, în principal, casarea ambelor și trimiterea cauzei la Judecătoria Timișoara pentru judecarea pe fond, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 679/A/12.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respins apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1846/09.02.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Tribunalul a avut în vedere că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută în cauză, după cum urmează:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara, reclamanta a solicitat ca, prin hotărârea ce se va da în contradictoriu cu pârâta, instanța:
- să constate că a fost deschisă succesiunea după defunctul, decedat in anul 2000 având ca succesori legali pe reclamantă si pe legatarul universal, în calitate de soție supraviețuitoare-pârâtă;
- să constate că prin testamentul încheiat defunctul a incalcat rezerva succesorala cuvenita reclamantei, care este de cota de parte din masa succseorala;
- să constate că masa succesorala se compune din cota de parte a defunctului din imobilul situat in T, Calea nr.72a, înscris in CF nr.1257 Nouă nr.top169/2, constând din casă cu două corpuri de clădire și curte, în suprafața de 343 mp; să dispună reducțiunea liberalităților excesive făcute de către defunct prin testament soției sale supraviețuitoare, prin constatare parțiala a caducității legatului in vederea întregirii rezervei succesorale prin readucerea la masa succesorala a cote de parte din imobil; să constate că legatarei i se cuvine doar cotitatea disponibila speciala reglementata de art.937 civ. adică cota parte din masa succesorală;
-să dispună anularea parțiala a certificatului de moștenitor, întocmit cu încalcarea dispozitiilor legii; să defere succesiunea defunctului către reclamantă si legatara conform cotelor reglementate de către normele juridice ale devoluțiunii succesorale legale, adică de 11/16 cota parte din masa succesorala ei și de 5/16 cota parte din masa succesorala paratei si pe cale de consecința:
- să dispună rectificarea cărții funciare nr.1257 Noua nr. top.169/2 și
- să dispună întabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în T, Calea nr.72a, înscris in CF nr.1257 Noua nr.top. 169/2, constând din casa cu doua corpuri de clădire si curte, in suprafața de 43 mp, conform legii, dupa cum urmează: pârâta -cota de 1/2 parte bun propriu, cota de 5/32 parte cu titlu de moștenire și reclamanta cota de 11 /32 parte cu titlu de moștenire.
Ulterior (fila 39 dosar primă instanță), reclamanta și-a precizat cererea indicând că testamentul în litigiu este cel autentificat sub nr. 1855/20.08.2007 de către BNP, respectiv că atacă certificatul de moștenitor emis de BNP sub nr. 61/4.09.2000.
Prin sentința civilă nr. 1846/9.02.2009, instanța a admis excepția prescripției dreptului la opțiune succesorală invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanta, născută în 1956, este fiica din prima căsătorie a defunctului.
După desfacerea căsătoriei încheiată cu mama reclamantei și anterior încheierii celei de-a doua căsătorii cu pârâta (intervenită în anul 1977), numitul a cumpărat împreună cu aceasta din urmă imobilul în litigiu în cote egale.
Defunctul a testat cota în favoarea pârâtei care, după decesul soțului, s-a prevalat de testament și a dezbătut succesiunea rămasă de pe urma acestuia; la dezbaterea succesiunii, notarul a citat-o pe fiica- reclamantă prin publicitate și, cum aceasta nu s-a prezentat, s-a reținut că este străină de succesiune prin neacceptare potrivit art.700 Cod civil.
Conform alin. 1 din sus-menționata normă, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii, respectiv de la data decesului lui decujus.
Fiind un termen de prescripție, el este supus regimului acestei instituții, inclusiv sub aspectul posibilității repunerii în termen în sensul art.19 din 167/1958.
Or, a reținut instanța, în cauza de față reclamanta nu a solicitat să fie repusă în termenul de acceptare a succesiunii; pe de altă parte, prezenta cerere a fost formulată la peste o lună după ce reclamanta afirmă că a aflat despre decesul tatălui său.
Chiar dacă relația dintre reclamanta stabilită în Germania și pârâta- soție supraviețuitoare nu este apropiată, acest aspect nu se constituie în cauză temeinic justificată în sensul art. 19 din 167/1958 pentru ca depășirea termenului de opțiune succesorală să fie justificată.
În consecință, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Respingând apelul declarat de reclamantă, tribunalul a avut în vedere, în esență, aceleași considerente.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând, în principal, casarea ambelor hotărâri cu trimitere spre rejudecare la prima instanță și, în subsidiar, modificarea deciziei, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a invocat greșita reținere a împrejurării că nu ar fi solicitat expres repunerea în termenul de acceptare a succesiunii și că, din probele administrate, a rezultat data la care a aflat despre decesul antecesorului său.
A mai invocat că termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 700 al. 1 cod civil curge de la data la care moștenitorul a luat la cunoștință despre deces și faptul că depunerea prezentei cereri de chemare în judecată echivalează cu acceptarea succesiunii.
A invocat că, față de dispozițiile art.21 din 167/1958, art. 19 din decret nu este incident în cauză.
A făcut referiri la istoricul relațiilor sale cu defunctul și pârâta intimată și a redat norme juridice și aspecte de doctrină și practică juridică incidente în cauză.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 al.2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 700 al. 1 Cod procedură civilă, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, respectiv din momentul morții lui decujus, conform art.651 Cod civil.
Având în vedere această prevedere expresă, susținerile recurentei potrivit cu care art. 21 din 167/1958 care exclud de la aplicabilitatea acestui act normativ dreptul la acțiune privind proprietatea, uzufructul, uzul, abitația, servitutea și superficia sunt nerelevante ca motive de recurs, Codul civil fiind cel care reglementează natura și durata termenului de opțiune succesorală.
Nu pot fi reținute ca întemeiate nici susținerile recurentei potrivit cu care termenul de 6 luni curge de la data la care moștenitorul a luat la cunoștință despre deces.
Aceasta, în primul rând pentru că dispozițiile art.700 al.1 Cod civil mai sus arătate sunt exprese și neechivoce, cum la fel sunt cele ale art. 651 Cod civil ("succesiunile se deschid prin moarte").
În al doilea rând, a raporta momentul la care începe să curgă de drept termenul la o dată ce poate depinde exclusiv de voința afirmatului moștenitor echivalează cu a introduce un element de subiectivism nepermis într-o materie cum este cea a acceptării succesiunii.
Legea reglementează, însă, și situația moștenitorilor care au aflat despre producerea decesului după expirarea termenului de 6 luni din motive neimputabile lor.
Astfel, art. 700 alin. 2 Cod civil prevede posibilitatea instanței de a repune în termen pe moștenitorul care nu a acceptat în 6 luni moștenirea din motive de forță majoră.
După adoptarea Decretului nr. 167/1958 care prevede forța majoră ca fiind o cauză de suspendare a prescripției (art. 13 lit.a), dispozițiile art.700 al.2 Cod civil au fost interpretate atât în doctrină cât și în practica instanțelor ca fiind supuse regulilor privind repunerea în termen în sensul art. 19 din 167/1958.
Această interpretare operează în favoarea moștenitorilor neacceptanți în termen întrucât este evident că a face dovada unor cauze "temeinic justificate" (în sensul art.19 din decret) care i-au împiedicat să respecte termenul de 6 luni este mult mai ușor decât a proba intervenția unei cauze de forță majoră.
Raportat la cauza de față, este evident că existența unor relații tensionate între reclamantă și pârâtă nu se constituie într-un caz de forță majoră, ele putând fi însă examinate prin prisma dispozițiilor art. 19 din 167/1958.
Cum repunerea în termen se constituie într- excepție de la regulile ce guvernează prescripția extinctivă, ea este de strictă interpretare și aplicare.
Or, chiar dacă reclamanta a aflat- potrivit propriilor susțineri- în luna februarie 2008 despre decesul tatălui său (survenit în anul 2000), ea era ținută să solicite repunerea în termen "numai în termen de o lună" (art.19 al. 2 din 167/1958) de la încetarea cauzei care a împiedicat-o să accepte succesiunea, respectiv de la data la care a aflat despre deces.
Cum prezenta cerere a fost adresată instanței în luna august 2008, deci cu depășirea termenului sus-menționat, în mod corect au reținut instanțele că reclamanta nu a acceptat succesiunea în termenul prevăzut de lege.
Nu pot fi reținute ca motive de casare sau modificare a deciziei nici referirile la termenul în care poate fi promovată acțiunea în reducțiunea liberalităților, câtă vreme o atare acțiune este pusă la îndemâna moștenitorului acceptant al succesiunii, calitate care nu este întrunită în persoana recurentei, conform celor mai sus arătate.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă raportat la art.304 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 679/A/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta la plata către intimata a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 679/A/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata către intimata a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 14.01.2010
Tehnored. - 21.01.2010; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
