Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1703/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. 2219,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1703
Ședința publică din data de 01 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de SC T SA, prin reprezentant legal, cu sediul în T,--11, județul D, împotriva sentinței civile nr. 132 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a deciziei nr. 898 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul în revizuire Sindicatul Liber Independent T, prin reprezentant legal, cu sediul în T,--11, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuienta SC T SA, reprezentată de avocați, potrivit delegației de substituire aflată la fila 14, și, conform împuternicirii avocațiale nr. 14/25.01.2009, lipsind intimatul Sindicatul Liber Independent
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru revizuentă, având cuvântul invocă excepția necompetenței materiale a Curții de APEL PLOIEȘTI, având în vedere că hotărârea a cărei revizuire se cere este pronunțată de această instanță, motiv pentru care solicită admiterea excepției și declinarea cauzei spre soluționare instanței competente.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr.2219,-, revizuenta SC T SA a solicitat revizuirea deciziei civile nr.132 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul Sindicatul Liber Independent
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 2322/120/11.04.2007, reclamantul - Tac hemat în judecată pe pârâta SC T SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea salariului minim de bază din societate începând cu 1.01.2007 și care este în cuantum de 477,75 lei, obligarea pârâtei începând cu această dată să înlocuiască în textul art.80 alin.2 valoarea de 477,75 lei cu valoarea de 576 lei care reprezintă salariul minim de bază pe societate echivalent cu salariul de bază al muncitorului calificat treapta I rețeaua C, ca rezultat al modificării salariului minim de bază la nivel național, să recalculeze salariile de bază pentru toți salariații în funcție de salariul de bază minim pe societate valabil cu 1.01.2007 și coeficienții de ierarhizare din anexa 8, valabil începând cu 1.08.2004, conform art.80.3 din, să acorde diferențele salariale rezultate în urma majorării salariilor de bază la toți salariații începând cu 1.01.2007, să actualizeze grilele de salarizare în urma recalculării salariilor de bază conform salariului de bază minim pe combinat, de 576 lei și să se anuleze dispoziția nr.267 din 5.02.2007 care încalcă principiile de salarizare convenite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin 2007-2010 fost modificat și cuantumul salariului de bază minim pentru muncitorul calificat care începând cu 1.01.2007 este de 528 lei, obținut prin înmulțirea salariului minim de 440 lei cu coeficientul de ierarhizare a muncitorului calificat ( art.40 alin.1 lit.2) din de 1,2. Acest salariu reprezintă 0,9166 din salariul minim de bază pe societate, care este salariul de referință în funcție de care se recalculează salariile de bază pentru toți salariații conform art.80 alin.3.
Nu se poate înlocui salariul minim de bază cu o valoare mai mică de 576 lei, a mai arătat reclamantul, pentru că aplicând formula de calcul a salariului de bază, conform art.80 alin.3, se vor obține pentru unele categorii de muncitori calificați salarii de bază mai mici decât salariul minim de bază pentru muncitorul calificat stabilit la nivel național, de 528 lei.
Emiterea dispoziției nr.267/5.02.2007 în mod unilateral de către societate încalcă principiile stabilite de părți cu privire la salarizare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.238, 241 și 243 din Codul muncii, art.40 din, 2004-2008-art.78,80,151 și s-a anexat la dosar, în copie, extras.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nelegală și netemeinică întrucât a intrat în vigoare la 1.01.2007 însă a fost publicat în Monitorul Oficial la 29.01.2007, iar în baza acestuia societatea a verificat dacă salariile de bază ale personalului existent în combinat respectă valorile menționate în art.40 din, procedând la alinierea salariilor de bază la minimele prevăzute de contractul național, prin emiterea dispoziției nr.267/5.02.2007, conform căreia începând cu 15.01.2007 salariile de bază ale muncitorilor necalificați au fost completate spre a se atinge minimul prevăzut de, de 440 lei, iar acolo unde a fost cazul s-au acordat diferențe salariale.
Punerea în executare a clauzelor art.40 din 2007-2010 ținut cont și de rezultatele negocierilor anuale ale salariilor din 2006, respectiv s-a ținut cont că salariile de bază ale salariaților combinatului existente la 1.01.2007 urmau a fi majorate cu 5 % începând cu data de 1.04.2007, conform actului adițional nr.6/2006 la 2004-2008, neexistând nici un text de lege care să oblige un patron să majoreze altfel decât prin acordul său de voință salariile de bază superioare valoric salariilor de bază stabilite prin lege sau contracte colective de muncă încheiate la nivel superior.
de salarizare nu pot fi modificate decât cu acordul sindicatului, însă contractele încheiate la nivel superior trebuie respectate cu voia sau fără voia sindicatului.
S-au anexat în copie: extras, extras 2007-2010, actul adițional nr.6/2006 la, dispoziție nr.267/5.02.2007.
S-a admis proba cu înscrisuri, pârâta depunând la dosar, statele de plată, precum și sentința civilă nr.486 din 4 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, conform căreia începând cu 1.01.2007 sporul de condiții nocive urmează a se calcula în funcție de salariul de bază minim majorat la 576 lei.
S-a admis de asemenea proba cu expertiză contabilă, având ca obiective a se verifica dacă începând cu 1.01.2007 s-au respectat de către societatea pârâtă prevederile art.40 din, atât în privința salariului de bază minim negociat, cât și a coeficientului minim de ierarhizare, prin prisma dispozițiilor art.80 din 2004-2008 și a se verifica dacă la majorarea salariului minim de bază s-au respectat dispozițiile art.3 din.
S-a admis și prezența unui consilier expert pentru pârâtă, depunându-se raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expert, care cuprinde și punctul de vedere al expertului consilier.
Au fost admise obiecțiuni la raportul de expertiză, punându-i-se în vedere expertului și să refacă acest raport prin arătarea punctului său de vedere, iar consilierul expert să-și exprime separat opiniile, pentru a nu se crea confuzie.
S-a depus în raport de aceste obiecțiuni un raport de expertiză contabilă judiciară ( fila 149 ) și separat raportul suplimentar cu punctul de vedere al expertului consilier.
S-au admis obiecțiunile formulate de pârâtă la acest raport de expertiză, astfel că s-a depus un raport de expertiză contabilă suplimentar. Acțiunea formulată de sindicat a fost admisă iar societatea pârâtă a formulat recurs.
Prin decizia nr.110 a Curții de APEL PLOIEȘTI pronunțată la data de 30.01.2008 în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de pârâta SC T SA cu sediul în T,--11, județul D împotriva sentinței civile nr.1172 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Liber Independent T, cu sediul în T,--11, județul D, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea de APEL PLOIEȘTIa verificat hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse de recurenta-pârâtă, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele așa cum prevede art.3041Cod procedură civilă, și a constatat că recursul exercitat este fondat.
S-a constatat că acțiunea reclamantului vizează sub un prim capăt de cerere nulitatea salariului minim de bază pe societate și înlocuirea în textul art.80 (2) a valorii de 447,75 cu valoarea de 576 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2007, și că prima instanță a admis acțiunea însă nu în sensul pretențiilor formulate sub acest capăt de cerere.
Astfel, cum în mod corect a criticat și recurenta-pârâtă, dispozitivul sentinței a prevăzut expres că valoarea salariului minim de bază pe societate începând cu data de 1.01.2007 stabilit de art.80.2 din, va fi înlocuită cu valoarea de 528 lei, însă această valoare exista anterior acțiunii, pentru că a făcut obiectul deciziei civile nr.693 din 24 iulie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI și prin care instanța de recurs a stabilit în mod irevocabil că de la 1.01.2007 salariul de bază minim este de 528 lei.
Drept urmare, reclamantul nu avea nici un interes să obțină din nou în justiție o confirmare a valorii salariului de bază minim de 528 lei, începând cu luna ianuarie 2007 câtă vreme cu putere de lucru judecat acest aspect controversat între părțile litigiului de muncă, a fost tranșat încă din luna iulie a anului trecut.
În expunerea de motive din cerere, reclamantul a susținut că prin apariția 2007-2010 fost modificat și cuantumul salariului de bază minim pentru muncitorul calificat care începând cu 1 01.2007 este de 528 lei (fila 2).
In concluzie, instanța de fond a admis acțiunea însă în realitate așa cum rezultă atât din considerente cât și din dispozitivul sentinței, stabilirea valorii de 528 lei ca echivalent al salariului de bază minim, impunea respingerea acesteia.
O soluție de admitere a presupus înlocuirea valorii de 447,75 lei cu valoarea de 576 lei-așa cum a solicitat reclamantul în primul petit al acțiunii - și soluționarea tuturor celorlalte prin raportare la această din urmă valoare.
Această contradicție între soluția adoptată și motivarea dată prin sentință a creat confuzie și datorită împrejurării că în minuta sentinței aflate la fila 190, există modificări ale cifrelor reprezentând exact acest element al disputei juridice, care nu sunt confirmate prin semnătura magistraților, făcând imposibilă verificarea a ceea ce a hotărât completul de judecată cu prilejul deliberării.
Curtea a reținut că prima instanță nu a analizat primul petit al acțiunii care se referă expres la valoarea de 576 lei, aceasta pronunțându-se asupra altei valori-de 528 lei - care nu a format obiectul învestirii instanței.
De asemenea, instanța de control judiciar a stabilit la examenul de legalitate și temeinicie declanșat prin exercitarea recursului, că este incident în cauză art. 3041Cod pr. civ. lipsind motivarea soluției adoptate în raport de dezlegarea dată pretențiilor reclamantului, ceea ce a impus reluarea ciclului judecății pentru ca în primă instanță să fie verificate toate petitele acțiunii introductive iar soluția dată fiecăruia dintre acestea să aibă corespondent atât în motivarea în fapt și în drept cât și în hotărârea de admitere sau respingere a cererii de chemare în judecată corespunzătoare pretențiilor cu care a fost legal învestită.
Pentru rejudecarea acțiunii s-a format dosarul cu nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița.
Instanța de fond, conformându-se dispozițiilor Curții de APEL PLOIEȘTIa dispus efectuarea unei expertize în cauză care să clarifice în mod neechivoc situația mecanismului ce a determinat stabilirea valorii de 576 lei a salariului minim treapta 1C din anexa la CCM. Această probă a fost admisă și s-a administrat în cauză.
Prin sentința civilă nr.132/19.01.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea, a obligat pârâta să stabilească salariul minim de bază pe societate la 576 lei, constatând nulitatea salariului minim de bază existent la nivel de societate și a obligat pârâta la recalcularea salariilor de bază pentru toți salariații în funcție de acest nivel, să plătească salariaților diferențele rezultate și să reactualizeze grilele de salarizare ca o consecință a recalculării salariului minim de bază, totodată s-a anulat dispoziția nr. 267din 5.02.2007, emisă de pârâtă.
A reținut instanța de fond că față de normele legale în vigoare, este evident ca prin intrarea in vigoare a contractului colectiv de munca încheiat la nivel național s-a modificat de drept si valoarea salariului minim de baza la nivel de combinat, iar in baza art. 80 alin. 3 din CCM la nivel de unitate si valoarea salariilor de baza stabilite conform grilelor de salarizare.
Coroborând cele două expertize efectuate în cauză privind stabilirea salariului minim de bază al muncitorului calificat și al actualizării grilelor de salarizare tribunalul va reține că așa cum rezultă din aceste rapoarte și din susținerile părților SC SA nu a dispus ca urmare a majorării acestui salariu aplicarea coeficienților minimi de ierarhizare și multiplicare așa cum sunt prevăzuți în anexa 8 CCM.
Susținerile pârâtei privind modificarea art.80 din CCM urmează a fi primite dar interpretate în sensul că prin sentințele invocate a demonstrat de fapt că singura modalitate prin care a înțeles să majoreze salariile a fost ca urmare a obligării acesteia de către o instanță de judecată să aplice majorarea salariului minim la nivel de ramură sau la nivel național. Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada că a existat o negociere în acest sens, reținând că modalitatea prin care intimata a înțeles să majoreze salariul a fost printr-un act unilateral care nu prevede o majorare reală ci un adaos la salariu.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta a formulat recurs în termen legal.
Pe calea acestuia a invocat excepția tardivității cererii introductive, întrucât anularea dispoziției 267/5.02.2007 nu a fost cerută în termenul de 30 de zile de la data la care cei interesați au luat cunoștință de conținutul ei, termenul prevăzut imperativ de art.73 din Legea 168/1994.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că sentința este nelegală întrucât negocierile anuale sunt obligatorii numai la nivel de unitate, cele la nivel național sau de ramură au în vedere măsuri de protecție socială, iar modificările la nivel național nu trebuie să ducă la denaturarea neînțelegerilor la nivel de unitate, ce au la bază motive temeinice ale posibilităților economice și ale perspectivelor de viabilitate a întreprinderilor.
S-a mai susținut că ultima variantă a expertizei, pe care instanța de fond a luat-o în considerare, nu răspunde obiectivelor inițiale, expertul fiind obligat de instanță să calculeze salariile de bază din societate, pornind de la valoarea de 576 lei, dar nu arată de unde provenit această sumă.
De asemenea, s-a susținut că negocierile colective din luna octombrie 2006 au ținut cont de realitatea economică și de perspectivele de dezvoltare și viabilitate a întreprinderii, iar art. 80 alin.3 din 2004-2005 a fost abuzivă. Mai mult, instanța de fond nu a ținut cont că în anexa 8 a acestui contract colectiv, salariile de bază sunt exprimate în valori absente și nu sunt precizate sau înserați în mod expres nici un fel de coeficienți de ierarhizare.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.898 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, a respins excepția tardivității cererii introductive, invocată de pârâta SC SA, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 132 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Liber Independent T, a obligat recurenta - pârâta să plătească intimatului-reclamant 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut în ceea ce privește excepția tardivității acțiunii introductive, că dispoziția nr.267/2007 nu reprezintă o măsură unilaterală a angajatorului susceptibilă de a fi atacată în termen de 30 de zile, atâta vreme cât această decizie se substituie clauzelor contractului colectiv de muncă, astfel că îi este aplicabil regimul juridic stabilit de dispozițiile art.223 alin.1 lit. d din Legea 53/2003. Pe de altă parte, din conținutul acestei decizii nu rezultă în nici un fel data certă la care părțile pe care le privește au luat cunoștință de conținutul ei, astfel că dubiul astfel creat profită părții ce a contestat decizia.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că art.80 alin.1 din 2004-2008 statuează că salariul de bază al muncitorului calificat cu treapta I, rețeaua e iar alin.2 prevede că salariul de bază este de 4.200.000 lei vechi, începând cu 01.08.2004; alin.3 arată că salariile de bază ale salariaților, stabilite conform grilelor de salarizare, se recalculează începând cu 1.08.2004, în funcție de salariul de bază pe societate. Actul adițional nr.6/13.10.2006 la stabilește, în art.1 că începând cu 1.10.2006, salariile de bază ale tuturor salariaților se majorează cu 5%.
Ulterior, prin apariția 2007-2010, a fost modificat și cuantumul salariului de bază minim pentru muncitorul calificat, începând cu 1.01.2007, la suma de 528 lei.
Așa cum a apreciat în mod corect instanța de fond, contractele colective de muncă încheiate la nivel național, produc efecte pentru toți salariații angajatorului, iar contractele colective încheiate la nivel inferior nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivelul superior, acest principiu având ca izvor legea.
Ca atare, concluziile expertului desemnat de instanță, în sensul că, în urma aplicării, începând cu 1.09.2005, a salariului minim de bază pe societate în sumă de 455 RON contrar dispozițiilor art. 80 alin.1 din, sunt corecte, iar instanța de fond a apreciat în mod corect în sensul că aceste aspecte reprezintă o încălcare a prevederilor art. 78 alin.6 din contractul la nivel de unitate.
În ceea ce privește motivul de nulitate al dispoziției nr.267/5.01.2007, s-a apreciat în mod fondat că acesta contravine atât art.78 și 80 din cât și art. 3 alin.3 din, nerealizându-se adaptarea legală privind corelarea salariului minim de bază la nivel de unitate.
În consecință, Curtea în baza art.312 alin. 1 pr.civ. a respins recursul ca nefondat.
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată la nr.2219,-, SC T SA a solicitat ca în conformitate cu disp. art.322 pr.civilă să se dispună revizuirea sentinței civile nr.132 din data de 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a deciziei nr.898 din data de 29 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în sensul anulării dispozițiilor privind cuantumul de 576 RON al salariului minim, anulării dispoziției privind obligarea la recalcularea salariilor tuturor salariaților și anularea dispoziției privind obligarea la recalcularea salariilor prin aplicarea coeficienților din Anexa nr.8 la Contractul Colectiv de Muncă pe Unitate.
S-a susținut de către revizuentă că motivele cererii de revizuire se circumscriu dispozițiilor art.322 pct.7 pr.civilă, respectiv contrarietatea de hotărâri, invocând în acest sens încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei nr.693 din data de 24 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a decis cuantumul majorării salariului minim, ca urmare a intrării în vigoare a Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel Național 2007 -2010 - ca fiind 528 RON (lunar), precum și altor hotărâri enumerate în cuprinsul cererii de revizuire.
Astfel fiind, la data pronunțării hotărârilor a căror revizuire a solicitat-o, instanța stabilise, irevocabil că suma la care s-a majorat salariul minim, ca urmare a intrării în vigoare a Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivele Național 2007 -2010, este de 528 RON, nu de 576 RON.
Curtea, examinând cererea prin prisma dispozițiilor art.322 pct.7, 323 pct.2 pr.civilă, constată că instanța competentă să se pronunțe asupra acestor aspecte este Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, conform art.322 pct.7 pr.civilă, se poate solicita revizuirea în cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea reține că aceste cerințe sunt îndeplinite.
Conform disp. art.323 pct.2 pr.civilă, în cazul prevăzut de art.322 pct.7 pr.civilă, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
În cauza de față, instanța mai mare în grad este Înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile legale invocate, Curtea va declina competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină cererea de revizuire formulată de SC T SA, prin reprezentant legal, cu sediul în T,--11, județul D, împotriva sentinței civile nr. 132 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a deciziei nr. 898 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul în revizuire Sindicatul Liber Independent T, prin reprezentant legal, cu sediul în T,--11, județul D, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 1 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
tehnoredA./
2 ex./ 22.10.2009
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
