Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1708/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1708/R/2009
Ședința publică din 3 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: --- -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare- recursul declarat de către pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 209/A din 3 aprilie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimatul, având ca obiect acțiune în constatare-constatarea nulității certificatului de moștenitor.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, termen la care s-a amânat pronunțarea pentru data de 3 iulie 2009.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.2359 din 08.03.2004, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, a fost admisă acțiunea civilă, astfel cum a fost formulată, extinsă și completată de reclamantul, împotriva pârâților -, și și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.2209/13.12.1990, emis de notariatul de Stat
S-a dispus rectificarea nr.12624 C, în sensul radierii dreptului de proprietate al lui de sub B 5 asupra imobilului cu nr.top.13025/1 " dincolo de ", în suprafață de 5079 mp. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și pârâtul -, contract autentificat sub nr.1730/21.12.2001 de Biroul Notarului Public - din
Totodată, s-a dispus rectificarea nr.12624 C, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului - de sub B 9 asupra imobilului cu nr.top.13025/1 și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții - și, contract autentificat sub nr.803/10.06.2003 de Biroul Notarului Public - din
S-a dispus rectificarea nr.12624 C, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului de sub B 11 asupra imobilului cu nr.top.13025/1 și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al lui și soția, născută, asupra imobilului cu nr.top.13025/1.
De asemenea, s-a constatat că prin Titlul de proprietate nr.27923/1539/05.12.1995, eliberat de Comisia Județeană C pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a reconstituit în favoarea reclamantului dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 4.300 mp. tarlaua 124, parcelele 155/1, 155/2, 156, teren situat în extravilanul localității C-N, ce se identifică cu o parte din imobilul cu nr.top.13025/1 din nr.12624 C, cu destinația de " dincolo de ", în suprafață de 5079 mp.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din nr.12624 C cu nr.top.13025/1, astfel: imobilul cu nr.top. nou 13025/1/1 cu destinația " dincolo de ", în suprafață de 779 mp. se reînscrie în vechea carte funciară, în favoarea vechilor proprietari și soția născută; imobilul cu nr.top. nou 13025/1/2 cu destinația " cu livezi dincolo de ", în suprafață de 4.300 mp. se reînscrie într-o nouă carte funciară, în favoarea reclamantului, cu titlu de drept lege și partaj, ca bun propriu și s-a dispus întabularea în cartea funciară.
A fost respinsă excepția prescripției privind acțiunea principală, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul -.
S-a dispus ca expertiza efectuată de către d-na expert să facă parte integrantă din hotărâre, astfel cum a fost corectată de instanță, la nr.top. nou 13025/1/1 fiind și soția născută și nu -.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 62.007.638 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorar expert și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
La data de 13.12.1990 s-a eliberat de către Notariatul de Stat C certificatul de moștenitor autentificat sub nr.2209/1990, în favoarea antecesoarei pârâtei, respectiv defuncta, în calitate de moștenitoare a proprietarilor tabulari, decedată la data de 10.03.1946 și, decedat la data de 21.03.1951, ca fiică a acestora, obiectul masei succesorale fiind imobilul din litigiu.
După obținerea acestui certificat de moștenitor, antecesoarea pârâtei s-a întabulat în cartea funciară în anul 1991 asupra imobilului cu nr.top.13025/1 - nr.2624 C, cu titlu de drept moștenire ca bun propriu.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1730/21.12.2001 de -, antecesoarea pârâtei a înstrăinat dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 5079 mp. cu nr.top.13025/1, " dincolo de " din nr.12624 C pârâtului -, care s-a întabulat în cartea funciară.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.803/ 10.06.2003 de -, pârâtul - a vândut pârâtului suprafața de 5079 mp. cu nr.top.13025/1 din nr.12624 C, care s-a întabulat în cartea funciară.
Imobilul în litigiu este înscris în nr.12624 C sub nr.top.13025/1 cu destinația de " dincolo de ", în suprafață de 5079 mp. și a avut ca proprietari tabulari, inițial, pe defuncții și soția născută.
După apariția Legii fondului funciar nr.18/1991, atât reclamantul, cât și antecesoarea pârâtei au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului descris mai sus, fiecare invocând motive diferite în rezolvarea favorabilă a cererilor.
Astfel, antecesoarea pârâtei, deși întabulată în cartea funciară, a invocat faptul că este moștenitoarea proprietarilor tabulari. Apoi, reclamantul a arătat că a cumpărat prin act sub semnătură privată, terenul de la numitul în anul 1955, care la rândul său, l-a cumpărat de la proprietari tabulari prin anii 1946 - 1947. Totodată, reclamantul a arătat că în anul 1962 adus acest teren în . și l-a folosit tot timpul înainte de colectivizare și imediat după revoluția din anul 1989.
Din adresa nr.- a Consiliului local al municipiului C-N s-a reținut că în ședința Comisiei de aplicare a Legii nr.18/1991 din data de 13.03.1995 numita a recunoscut că actele prezentate de reclamant privitor la imobilul din litigiu sunt autentice și că nu mai ridică nici o pretenție, rămânând la hotărârea luată de comisie, astfel că reclamantului i s-a eliberat Titlul de proprietate nr.27923/1539/05.12.1995.
Față de starea de fapt reținută, instanța a admis acțiunea principală și a respins cererea reconvențională pentru următoarele considerente:
Pornind de la situația juridică a terenului în anul 1990, instanța a apreciat că la data de 13.12.1990, când s-a eliberat certificatul de moștenitor autentificat sub nr.2209/1990, acest teren nu putea forma obiectul masei succesorale după proprietarii tabulari și soția născută. La momentul anului 1990, acest teren era proprietatea . fiind adus în cooperativă de către reclamant, așa cum rezultă și din tabelul depus la dosar la fila 143, reținându-se totodată că, la momentul colectivizării, proprietarii tabulari erau decedați, astfel:, decedat la data de 21.03.1951 și, decedată la data de 10.03.1946, astfel că aceștia nu mai aveau posibilitatea fizică de a se înscrie în cu acest teren. Înainte de colectivizare s-a mai dezbătut succesiunea după acești defuncți, când s-a eliberat certificatul de moștenitor autentificat sub nr.5248/1953 de Notariatul de Stat C, iar terenul din litigiu nu a fost inclus în masa succesorală, deși la acel moment exista această posibilitate, dacă terenul nu ar fi fost vândut. Acest din urmă aspect a fost reținut din înscrisurile aflate la filele 9 și 10 dosar, din care rezultă că și soția au vândut terenul în litigiu prin anii 1946 - 1947 la numitul.
Apoi, pornindu-se de la noțiunea generală de patrimoniu succesoral și în speță, avându-se în vedere activul moștenirii, pot forma obiect al masei succesorale toate drepturile reale de creanță și bunurile la care acestea se referă, care au aparținut lui " de cujus" și care se aflau în patrimoniul acestuia la data deschiderii succesiunii.
S-a apreciat că așa cum se prezintă situația în anul 1990, terenul în litigiu nu putea să facă parte din masa succesorală după defuncții și, terenul având destinația de fânaț în extravilan, deci nu putea aparține defuncților nici în baza dispozițiilor art.8 din Decretul-lege nr.42/29.01.1990.
Așa fiind, raportat la dispozițiile art.948 cod civil și art.968 Cod civil, instanța a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor autentificat de Notariatul de Stat C sub nr.2209/13.12.1990 pentru nevalabilitatea obiectului acestui act juridic și pentru cauză nelicită. În legătură cu valabilitatea obiectului actului juridic, s-a reținut că acesta trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții, dintre care interesează aceea că trebuie să aparțină titularului dreptului, potrivit principiului "nemo dat quod non habet"sau "nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet".
Cauza nelicită se deduce din împrejurările în care a fost încheiat actul juridic raportat la situația juridică a terenului în litigiu în anii 1990.
Fiind cauze de nulitatea absolută, în conformitate cu dispozițiile art.137 proc.civ. instanța a respins excepția prescripției privind acțiunea principală. Efectele nulității rămân cârmuite de aceleași principii generale, principiul retroactivității, principiul restabilirii situației anterioare și principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitus ius accipientis), adică, anularea actului inițial atrage după sine și anularea actului subsecvent. Acest principiu presupune existența a două sau mai multe acte succesive translative sau constitutive de proprietate, dintre care cel puțin unul (de regulă primul) este lovit de nulitate absolută.
În baza principiilor enunțate, pornindu-se de la faptul că antecesoarea pârâtei nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul - îi sunt aplicabile dispozițiile nulității absolute, lipsind obiectul determinat pentru valabilitatea convenției încheiate. Pentru aceleași considerente, s-a constatat nulitatea absolută și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.803/10.06.2003 încheiat de pârâți.
În vederea restabilirii situației anterioare de carte funciară, s-a dispus rectificarea în condițiile art.34 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Prin Titlul de proprietate nr.27923/1539/05.12.1995 s-a reconstituit în favoarea reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 4.300 mp. teren în extravilanul localității C-N, tarlaua 124, parcelele 155/1, 155/2, 156.
În legătură cu valabilitatea acestui titlu de proprietate, instanța a apreciat că reclamantul și-a dovedit dreptul de proprietate asupra acestui teren, în condițiile art.10 alin.2 din Legea nr.18/1991 și art.13 din nr.HG1172/2001; astfel, potrivit înscrisurilor de la filele 9 și 10 dosar s-a reținut că terenul indicat cu aceleași vecinătăți a fost vândut de proprietarii tabulari prin anii 1946 - 1947 numitului. La data de 11.09.1955 reclamantul cumpăra acest teren de la, prin contract provizoriu. După această dată, reclamantul a intrat în posesia terenului, în anul 1962 aducându-l în . iar după anul 1989 l-a folosit din nou. Mai mult, reclamantul este cel care a achitat impozitul, terenul fiind inclus în declarația de impunere pentru stabilirea taxei pe teren. Nici unul dintre pârâți nu a invocat că ar avea posesia sau folosința terenului din litigiu.
Urmare a identificării topografice realizate de expert și evidențiată în expertiza tehnică efectuată în cauză, ce face parte integrantă din hotărâre, s-a reținut că terenul din titlul de proprietate menționat anterior se identifică parțial cu imobilul cu nr.top. 13025/1 din nr.12624
Codul civil, prin art.728 prevede că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, conferind coproprietarilor dreptul imprescriptibil de a cere sistarea stării de indiviziune, fiecare devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate, ori asupra întregului bun aflat în proprietate.
În baza dispozițiilor legale invocate, combinat cu dispozițiile art.6731proc.civ. instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din nr.12624 C, nr.top.13025/1, astfel: imobilul cu nr.top. nou 13025/1/1 cu destinația " dincolo de ", în suprafață de 779 mp. se reînscrie în vechea carte funciară, în favoarea vechilor proprietari și soția; imobilul cu nr.top. nou 13025/1/2 cu destinația " cu livezi dincolo de ", în suprafață de 4.300 mp. se reînscrie într-o nouă carte funciară, în favoarea reclamantului, cu titlu de drept lege și partaj, ca bun propriu și s-a dispus întabularea în cartea funciară.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții -, și.
Prin decizia civilă nr.209/A din 03 aprilie 2009, Tribunalul Cluja respins ca nefondat apelul, reținând următoarele:
Prin Încheierea civilă nr.37/A/12.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelurilor declarate de către pârâții -, și, împotriva sentinței civile nr.2359/08.03.2004 a Judecătoriei Cluj -N, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această încheiere, Curtea a reținut că hotărârea pronunțată de către judecătorie a fost atacată cu apel d e către pârâți și numitul, în dosarul aflat pe rol, cauza fiind suspendată la termenul de judecată din data de 21.06.2004, în baza dispozițiilor art.244 pct.1 proc.civ. iar după repunerea pe rol a cauzei, în ședința publică din data de 12.02.2009, s-a invocat excepția necompetenței materiale a curții în soluționarea apelurilor.
S-a reținut că art.3 pct.2 proc.civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.219/2005, stipulează că aceste instanțe sunt competente să soluționeze apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, în primă instanță, în timp ce art.2 pct.2 proc.civ. prevede că tribunalele sunt competente în materia apelurilor ce vizează hotărârile date de judecătorii în primă instanță.
Art. II din Legea nr.219/2005 prevede că apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a acestei legi și care, potrivit noii legi, sunt de competența tribunalului, se trimit la tribunale.
Ca atare, în baza dispozițiilor art.158, art.159 proc.civ. s-a declinat competența de soluționare a apelurilor, în favoarea Tribunalului Cluj, iar la data de 24.02.2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, dosarul civil nr-.
Analizând apelul promovat de către apelanții pârâți -, și, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul a reținut că la momentul introducerii acțiunii, respectiv 17.06.2003 conform prevederilor art.2 pct.1 lit. b proc.civ. modificat prin nr.OUG138/2000, tribunalele judecau procesele și cererile în materie civilă al căror obiect aveau o valoare de peste 2 miliarde lei.
S-a reținut că litigiul prezent poartă însă asupra unui teren a cărui valoare era la momentul anului 2001, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1730/21.12.2001 de către -, de 1.595.000.000 lei, act juridic a cărui nulitate absolută s-a solicitat, nici una din părțile împrocesuate necontestând această valoare.
În consecință, raportat la legea procesuală incidentă la acel moment, s-a apreciat că judecătoria era competentă să soluționeze prezenta cauză în primă instanță.
În ceea ce privesc celelalte critici formulate în privința fondului cauzei, respectiv a acțiunii principale, mai puțin petitul vizând cumpărătorii de bună-credință, tribunalul a constatat, raportat la decizia civilă nr.1421/R/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr-, că acestea sunt neîntemeiate deoarece prin această hotărâre s-a respins acțiunea formulată de către reclamanții -, și, în contradictoriu cu pârâții, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate C și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C, având ca obiect anularea aceluiași titlu de proprietate de care se prevalează reclamantul din prezenta cauză, motivând în esență că pârâtul din aceea cauză, respectiv"și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.3 lit. a din Legea nr.169/1997".
Drept urmare, în condițiile în care terenul litigios a făcut în mod legal obiectul Legii fondului funciar, conform statuărilor instanței de recurs, este evident, că nu putea, în același timp, să facă obiectul masei succesorale rămasă după antecesorii pârâtei, și, decedați în 10.03.1946 și respectiv 21.03.1951.
Impunându-se cu puterea lucrului judecat această împrejurare, tribunalul a menținut soluția de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor, cu consecința rectificării cărții funciare.
Cât privește cererea reconvențională având ca obiect anularea titlului de proprietate, s-a apreciat că decizia tribunalului se impune cu putere de lucru judecat, fiind incidente astfel prevederile art.1021 Cod civil.
Referitor la invocarea bunei-credințe a cumpărătorilor terenului litigios, apelanții - și, în vederea menținerii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate, tribunalul a apreciat critica formulată ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care sunt incidente dispozițiile art.38 alin.1 și 2 din Legea nr.7/1996.
Astfel, apelantul - a dobândit dreptul de proprietate de la defuncta, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr.1736/21.12.2001 încheiat de notarul public -, acesta întabulându-și dreptul în data de 27.12.2001, conform mențiunilor de sub B + 9 din nr.12624 C, iar apelantul a devenit proprietar în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.803/10.06.2003 autentificat de, dreptul său fiind înscris în data de 16.06.2003 sub (28 verso, dosar fond).
Prin urmare, s-a reținut că și în condițiile în care acești cumpărători sunt de bună-credință, acțiunea în rectificare este întemeiată deoarece, a fost promovată în termenul de 3 ani stabilit de legiuitor de la data înregistrării cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se cere, deci de la data la care subdobânditorii de bună-credință și cu titlu oneros ai dreptului real imobiliar au solicitat înscrierea acestui drept în cartea funciară (acțiunea așa cum s-a arătat a fost introdusă în data de 17.06.2001, iar extinderea față de pârâtul s-a realizat în data de 08.07.2003).
Cu alte cuvinte, timp de 3 ani publicitatea imobiliară este suspendată, neocrotindu-l nici pe subdobânditorul de bună-credință.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, solicitând casarea deciziei, admiterea apelului și "casarea" sentinței pronunțată de Judecătoria Cluj -N ca nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct.7 și 9.proc.civ.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea tribunalului este nemotivată, respectiv, cuprinde motive străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 proc.civ. De asemenea, recurenții susțin că nu există autoritate de lucru judecat, astfel cum a apreciat instanța de apel, deoarece în cele două cauze nu există identitate de părți și de obiect.
Mai arată că ambele instanțe au încălcat sau aplicat greșit dispozițiile art.2 pct.1 lit.b, art.137, 158 și 159 din proc.civ. când au invocat excepția de necompetență. Astfel, la data înregistrării acțiunii, 17.06.2003, terenul intravilan din litigiu, situat în C-N, avea o valoare de peste 2 miliarde lei vechi, fiind astfel competent Tribunalul Cluj și nu Judecătoria Cluj - Apoi, instanțele în mod greșit au luat în considerare valoarea trecută în contractul autentificat 1730/21.12.2001 și nu valoarea de circulație din anul 2003, fiind încălcate și dispozițiile Legii nr. 146/1997, acceptând timbrarea la valoarea mai mică, din contractul de vânzare - cumpărare încheiat în anul 2001.
Susțin că sentința civilă nr.2359/2004 și decizia civilă nr.209/A/2009 sunt nelegale, deoarece încheierea pronunțată în data de 16.02.2004 nu este semnată de judecător, încălcându-se astfel dispozițiile art.261 alin.1 pct.8 proc.civ.
În sfârșit, consideră că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art.244 alin.1 pct.1 proc.civ. respingând cererea de suspendare formulată de apelanți.
Prin întâmpinarea depusă la dosar ( 10-12), intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, precum și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, motivul de recurs invocat de recurenți referitor la faptul că hotărârea tribunalului este nemotivată, respectiv că ar cuprinde motive străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 proc.civ. este neîntemeiat.
Examinând hotărârea, Curtea constată că aceasta cuprinde considerentele de fapt și de drept ce au format convingerea tribunalului, care și- argumentat soluția printr-o motivare ce îndeplinește condițiile art.261 alin.1 pct.5 proc.civ.
Totodată, considerentele de fapt și de drept nu sunt de natură să conducă la concluzia existenței unor motive străine de natura pricinii și, în consecință, a inexistenței motivării deciziei, în condițiile în care aceasta cuprinde atât motivele de fapt cât și cele de drept care au determinat soluția de respingere a apelului pârâților.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la faptul că decizia tribunalului a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și este apreciat de C ca nefondat din considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima instanță a fost învestită în anul 2003 cu o acțiune evaluabilă în bani, valoarea pretențiilor fiind de 766.000.000 ROL și respectiv de 1.595.000.000 ROL, conform contractelor de vânzare - cumpărare depuse la dosar,( 54,149, fond). Ulterior, în anul 2004, terenul a fost evaluat de expert la suma de 2.139.763.850 ROL (126,fond).
În speță, primul contract a fost încheiat între și pârâtul -, contract autentificat sub nr.1730/21.12.2001, iar cel de-al doilea a fost încheiat între pârâții - și, contract autentificat sub nr.803/10.06.2003, cu valorile indicate în acțiune, relevantă fiind valoarea la momentul înregistrării acțiunii, aceasta fiind menționată în contracte și necontestată de părți; în consecință, această valoare este determinantă pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei.
Așadar, valoarea fiecărui contract se situează sub 2 miliarde lei și cum nici o dispoziție legală nu permite determinarea competenței prin însumarea valorii fiecărui contract, câtă vreme obiectul acestora constituie capete de cerere distincte, se impune concluzia că, în concordanță cu cele expuse, judecătoria era competentă să soluționeze cauza în primă instanță.
Prin urmare, în mod corect a fost soluționată acțiunea în primă instanță de către judecătorie întrucât conform prevederilor art.2 pct.1 lit. b proc.civ. modificat prin nr.OUG138/2000,tribunalele judecau procesele și cererile în materie civilă al căror obiect aveau o valoare de peste 2 miliarde lei.
Mai mult,în apel înșiși pârâții apelanți au indicat valoarea terenului la suma de1.595.000.000 ROL și au timbrat apelul la această valoare cu 21.500.000 ROL (14,19, apel).
Reclamantul a timbrat legal acțiunea, achitând o taxă judiciară de timbru în sumă de 46.842.638 ROL (23,147,fond), astfel încât este neîntemeiată susținerea recurenților privind încălcarea dispozițiilor Legii nr. 146/1997.
Referitor la critica adusă hotărârii pentru faptul că s-a respins cererea de suspendare a cauzei, critica este neîntemeiată.
Astfel, la termenul din 21.06.2004, în apel, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.244 pct.1 proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a cauzei în dosarul nr. 7404/2004 al Judecătoriei Cluj - a fost repusă pe rol după suspendare, întrucât pe parcursul suspendării s-au schimbat dispozițiile art. 2 și 3 proc.civ. referitoare la competența curților de apel.
Prin Încheierea civilă nr.37/A/12.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, în temeiul art.II din Legea nr. 219/2005 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelurilor declarate de către pârâții -, și, împotriva sentinței civile nr.2359/08.03.2004 a Judecătoriei Cluj -N, în favoarea Tribunalului Cluj. După restituirea dosarului și după legala citare a părților, instanța de apel a procedat la continuarea judecății întrucât prin decizia civilă nr.1421/R/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr-, s-au admis recursurile declarate de pârâții, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate C și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor În consecință, s-a modificat sentința și s-a respins acțiunea formulată de către reclamanții -, și, în contradictoriu cu pârâții, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate C și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C, având ca obiect anularea titlului de proprietate de care se prevalează reclamantul din prezenta cauză, motivând în esență că pârâtul din aceea cauză, respectiv "și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.3 lit. a din Legea nr.169/1997".
Așa fiind, cum acest dosar a fost soluționat irevocabil prin decizia Tribunalului Cluj, suspendarea cauzei a operat până la termenul din 20.12.2007 când, după restituirea dosarului și după legala citare a părților, instanța a procedat la continuarea judecății.
La termenul din 27.03.2009, reclamanții -, și au formulat o nouă cerere de suspendare a cauzei în temeiul art.244 pct.1 proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a cauzei în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, în care s-a solicitat, pe cale civilă, " constatarea falsității contractului încheiat la data de 11.09.1955, care a fost avut în vedere de cele două comisii de fond funciar", cerere respinsă justificat de instanță, apreciind apelul în stare de judecată, părțile interesate putând uza de căile de atac.
Cu privire la alitatea procesuală activă a reclamantului în promovarea acțiunii, Curtea reține că reclamantul o justifică prin aceea că a dobândit prin titlu dreptul de proprietate asupra terenului, astfel încât prezintă și interes, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este nefondată.
Referitor la motivul de recurs prin care se susține că nu există autoritate de lucru judecat, și acest motiv este neîntemeiat deoarece instanța de apel a menționat hotărârea judecătorească la care se raportează și care se bucură de autoritatea lucrului judecat, respectiv decizia civilă nr.1421/R din 20.12.2007 a Tribunalului Cluj, dosar nr-.
Prin această hotărâre s-a respins acțiunea formulată de către reclamanții -, și, în contradictoriu cu pârâții, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate C și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C, având ca obiect anularea aceluiași titlu de proprietate de care se prevalează reclamantul din prezenta cauză, motivând în esență că pârâtul din aceea cauză, respectiv"și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.3 lit. a din Legea nr.169/1997".
Prin urmare, chestiunile litigioase care au fost tranșate definitiv și irevocabil prin hotărârea mai sus menționată se impun în prezentul litigiu, beneficiind de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, astfel că s-a menținut soluția de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor, cu consecința rectificării cărții funciare.
În sfârșit, în ce privește pretinsa nulitate a hotărârii pentru nesemnarea de către judecător a încheierii de ședință din 16.02.2004, la instanța de fond, ( 146, fond), invocată ca motiv de recurs, cu motivarea că ar fi încălcate dispozițiile art. 261.proc.civ. trebuie precizat că această excepție procesuală este o excepție relativă, ce privește încălcarea unei norme dispozitive, poate fi invocată numai de partea interesată și numai până la prima zi de înfățișare ce a urmat această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond; în speță, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, recurenții invocând această excepție abia în recurs.
Pe de altă parte, și temeiul juridic a fost indicat greșit întrucât încheierea în discuție este o încheiere premergătoare, ce nu leagă instanța, pronunțată în cursul judecății, potrivit dispozițiilor art. 255 alin. 2 și art. 268 alin.1 și 2.proc.civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenți, nefiind prezent nici unul din motivele de recurs prevăzute de art.304 proc.civ. și, în consecință, va menține decizia criticată ca fiind legală.
În conformitate cu prevederile art.274 alin.1 proc.civ. Curtea va obliga recurenții, aflați în culpă procesuală, să plătească intimatului suma de 1785 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial (20).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 209/1din 03.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului suma de 1785 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - --- - - -
în concediu odihnă în concediu odihnă
semnează: semnează:
PREȘEDINTE INSTANȚA PREȘEDINTE INSTANȚA
GREFIER
în concediu odihnă
semnează:
PRIM GREFIER
Red.
Dact. Sz./2ex.
17.07.2009
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
