Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1714/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGRĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1714/
Ședința publică din 17 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta, prin av. mandatar, din, nr. 487, județul M și de pârâții, și, toți cu domiciliul în, nr. 485, județul M, împotriva deciziei civile nr. 157 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 3835/-.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamanta recurentă lipsă, av., iar pentru pârâții recurenți, și lipsă, se prezintă av., lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar chitanța reprezentând onorariul avocațial și declară că nu mai are alte cereri.
Reprezentanta reclamantei recurente declară de asemenea că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în urma admiterii apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond și rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii și a se constata că asupra imobilului pârâtului s-a constituit un drept de servitute de trecere cu piciorul în favoarea imobilului reclamantei, să se dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de servitute, iar în subsidiar solicită admiterea recursului modificarea hotărârii atacate casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, respectiv Tribunalul Mureș în vederea completării probatoriului cu o completare la expertiza topografică, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul pârâților solicită respingerea lui.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată din apel constând în onorariu avocațial. Cu privire la recursul reclamantei solicită respingerea lui ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, iar în ce privește casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei apreciază că nu se impune suplimentarea probatoriului. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse le dosar la termenul de astăzi, reprezentând onorariul avocațial.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă 963/2006 a Judecătoriei Tg-M, pronunțată în dosarul 2106/2004, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune precum și acțiunea formulată de reclamanta.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, art.7 alin.1 din Legea 167/1958 prevede faptul că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune însă în ceea ce privește cererea pentru ocrotirea servituților prescripția începe să curgă de la data primului act de tulburare a acestui drept iar, în speță, acesta s-a produs în vara anului 2004 astfel că s-a respins excepția invocată.
S-a reținut de asemenea că prin loc înfundat legea înțelege acel teren care este înconjurat de alte diferite proprietăți fără ca titularul dreptului de proprietate a fondului dominant, să aibă altă ieșire la calea publică.
Întrucât conform expertizei efectuate reclamanta are acces la drumul public, prin traversarea propriei grădini instanța a respins acțiunea formulată prin care s-a solicitat un drept de servitute de către reclamantă.
Prin decizia civilă nr.157/2008 a Tribunalului Mureș, s-a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile 963/2006 a Judecătoriei Reghin, apreciindu-se că nu există în speța dedusă judecății o servitute de trecere prin titlu (un act de partaj de ascendent sub formă de donație).
S-a apreciat că nu suntem în prezența unei servituți care poate fi dobândită prin uzucapiune deși reclamanta folosește acea potecă de trecere de mai bine de 40 de ani și nici în prezența unei servituți dobândită prin titlu apreciindu-se că nu sunt aplicabile dispozițiile art.623, 625, 626 și 628 din Codul civil, invocate de apelantă.
Instanța de apel a reținut și faptul că intimatul actualul proprietar al trenului pe care se află în litigiu, este un terț față de actul de partaj de ascendent, servitutea nefiind înscrisă în CF și ca urmare nefiindu-i opozabilă.
Ca urmare s-a respins apelul declarat.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către reclamantă arătându-se că servitutea de trecere în litigiu s-a constituit prin titlu întrucât servitutea s-a constitui prin voința unicului proprietar al întregului teren.
Se arată că în mod eronat s-a reținut că servitutea în litigiu, respectiv calea de acces cu piciorul, nu este aparentă, susținerea existentă în hotărârea atacată fiind contrazisă, susține recurenta, de către constatările expertului care arată că "cărarea la casa părintească din donație este una și aceiași cu cărarea pe care um-randeș de la nr.487 și la data măsurătorilor".
Recurenta susține că, calea de acces constituită încă din timpul vieții proprietarului întregului imobil, a fost folosită de peste 50 de ani în mod public și este după origine, una stabilită prin fapta omului și constituită printr-un titlu, actul de partaj prin ascendent, respectiv prin destinația proprietarului conform art.625, 626 Cod civil.
Împotriva aceleiași hotărâri s-a declarat recurs și de câtre pârâții, și, care au solicitat plata cheltuielilor de judecată din apel constând în onorariu avocațial.
În întâmpinarea depusă se solicită respingerea recursului declarat arătându-se că numai pentru servituțile care sunt în același timp continue și aparente este aplicabil art.625 care spune că "destinația proprietarului ține loc de titlu în privința servituților continue și aparente".
Se arată de asemenea că, la data dobândirii imobilului de către în foaia de sarcini a imobilului cumpărat nu era înscris nici un drept de servitute, ori, intimații susțin că pentru ca titlul constitutiv de servitute să fie opozabil față de terții dobânditori ai vreunui drept asupra imobilului aservit este necesar ca acest titlu să fie înscris în registrele de publicitate imobiliară.
Examinând recursul declarat de reclamanta prin prisma motivelor invocate precum și a prev.art.309, 312.pr.civ. se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Există efectuată la dosarul de fond al cauzei o expertiză de specialitate care arată că parcele de teren ce formează litigiul dintre părți sunt situate în satul nr.487 proprietatea reclamantei, și 485/A proprietatea pârâtului, parcele care au făcut parte dintr-o parcelă mai mare împărțită în martie 1965 în șase parcele conform actului de donație.
Este indiscutabil faptul că reclamanta a avut o servitute de trecere peste imobilul pârâților pe care a și folosit-o o perioadă de 40 - 50 ani, dar care nu a fost înscrisă în cartea funciară.
Conform actului de donație aflat la fila 6 dosar fond, a lăsat celor 6 copiii ai săi câte o parcelă de teren iar această donație a fost făcută în prezența acestora și cu acordul lor.
Referitor la servitutea de trecere care face obiectul litigiului, curtea constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în materie apreciind că nu este o servitute continuă și aparentă așa cum susține reclamanta și cu prevede și art.625 Cod civil, iar conform expertizei de specialitate efectuată de expert ing., reclamanta are acces la drumul public și prin propria sa grădină fără a fi nevoie să treacă peste terenul pârâtului.
Se constată că dacă în 1945 fost o împărțire a terenului între frați prin cumpărarea de către a unei părți din acest imobil care a aparținut anterior unui singur proprietar, cumpărătorul devine un terț de bună credință și care constată că în foaia de sarcini a CF pentru imobilul cumpărat nu este înscris nici un drept de servitute.
Ca urmare, faptul că timp de 40 de ani, reclamanta a folosit această servitute nu se încadrează în prevederile art.623 cod civil întrucât servituțile continue și aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiunea de 30 de ani, ori în cazul de față este vorba despre o servitute de trecere care nu este continuă, nu este aparentă și nu poate fi dobândită prin uzucapiune chiar dacă reclamanta invocă această perioadă de timp de folosință destul de îndelungată.
În altă ordine de idei, prin donația încheiată în 1945 nu s-a instituit un titlu de servitute de trecere în favoarea reclamantei, existând un partaj al tatălui, față de cei 6 copii ai săi referitor la ternul pe care l-a avut în proprietate.
Ca urmare se vor respinge ca nefondate criticile aduse în recurs deciziei atacate întrucât nu îndeplinește condițiile stabilite de legiuitor cererea reclamantei de a se institui un drept de servitute de trecere cu piciorul către terenul său.
În ce privește recursul declarat de pârâții, și, împotriva aceleiași hotărârii, referitor la cheltuielile de judecată, în baza art.304 pct.9 pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. se constată că este fondat și ca urmare se va modifica în parte decizia atacată în sensul că reclamanta va fi obligată să le plătească pârâților cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1000 lei conform chitanței nr.-/2008 aflată la fila 62 dosar apel, reprezentând onorariu avocațial și se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în nr.487, județul M, împotriva deciziei civile nr.157 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de pârâții, și, domiciliați în nr.485, județul M, împotriva aceleiași decizii civile.
Modifică în parte decizia atacată și în consecință:
Obligă reclamanta să plătească pârâților suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Obligă reclamanta să le plătească pârâților suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
23.01.2009.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
