Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1727/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1727/2009-
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă (fostă, domiciliată în S M, B-dul -, - 42,. 18, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 77/Ap din 3 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 7302 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 18 noiembrie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezente hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 25 noiembrie 2009 și respectiv 27 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7302/11.12.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reclamantul împotriva pârâtei și în consecință s-a constatat că reclamantul are un drept de creanță față de pârâtă în sumă de 206.612,22 lei Ron, fiind obligată aceasta din urmă la plata către reclamant a sumei de mai sus, precum și la cheltuielile de judecată ocazionate acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că între părți a existat o relație de concubinaj în perioada 1998 - 2004, determinând sub aspectul regimului juridic aplicabil raporturilor patrimoniale dintre părți, pentru această perioadă, proprietatea pe cote părți indivize egale, astfel încât reținând că în intervalul de timp menționat pârâta a achiziționat un apartament situat în mun.S M, str.B în schimbul prețului de 65.000.000 lei Rol la data de 25.09.2000 și un teren situat în com.Viile S M în schimbul prețului de 10.000.000 lei Rol achitat la data de 30.09.2002, coroborat cu expertizele tehnice judiciare de evaluare a proprietății imobiliare efectuată în cauză și cu dovada realizată în cursul judecății în sensul că cele două sume de mai sus au fost înmânate de către reclamant pârâtei, a admis acțiunea civilă promovată în cauză conform celor de mai sus.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel în termenul legal pârâta.
Prin decizia civilă nr. 77/Ap din 3 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă (fostă, împotriva sentinței civile nr.7302/11.12.2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, și în consecință:
A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantului.
Intimatul-reclamant a fost obligat să plătească apelantei-pârâte suma de 551,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
Tribunalul a reținut că în privința relației de concubinaj desfășurate între părți în perioada 1998-2004 se reține că, într-un prim ciclu procesual desfășurat în cadrul acțiunii civile înregistrate de către reclamant sub dosar nr.6854/2004 soluționat prin sentința civilă nr.3300/04.10.2005 a Judecătoriei Satu Mare în sensul admiterii acțiunii reclamantului pentru suma de 13692,93 lei Ron și ulterior în cadrul recursului promovat împotriva acestei sentințe și înregistrat sub dosar nr.4238/R/2005 al Tribunalului Satu Mares -a concluzionat în sensul dovedirii unei atare relații de concubinaj.
Totuși, prin decizia civilă nr.96/R/28.02.2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.4238/R/2005 anterior amintit, s-au admis recursurile promovate împotriva sentinței civile nr.3300/04.10.2005 a Judecătoriei Satu Mare de către ambele părți în proces și s-a dispus casarea acestei sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Într-adevăr în îndrumarul deciziei de casare (fila nr.27 alin.2 din dosar nr.4238/R/2005, atașat la dosarul cauzei) s-a făcut mențiunea doar în privința imperativului efectuării unei expertize tehnice judiciare de evaluare a imobilelor în cauză, probă inadmisibilă în recurs conform art.305 Cod de procedură civilă, însă având în vedere că nu s-a dispus o casare parțială și nici nu a fost respins recursul pârâtei (în condițiile în care criticile acesteia au vizat tocmai greșita reținere de către instanța de fond a existenței unei relații de concubinaj), concluzia instanței de apel fiind aceea că, cu ocazia analizări și judecării prezentei căi de atac urmează a fi verificate și aspectele legate de relația de concubinaj afirmată de către intimatul reclamant.
Sub acest aspect s-a mai reținut că recunoașterea relației de concubinaj realizată în ședința publică de la termenul din data de 23.11.2004 (fila nr.37 din dosar nr.6854/2004) emană de la reprezentantul pârâtei, av., și că aceasta nu a fost realizată în condițiile procedurale reglementate prin art.218 - 225 Cod de procedură civilă de către pârâtă personal, astfel încât în speță a fost administrat un probatoriu vast, constând în principal în audierea a 15 martori, dintre care 12 propuși de către reclamant și 3 martori propuși de către pârâtă. De asemenea, în susținerea acestei relații de concubinaj s-a mai depus în cursul judecării cauzei sub dosar nr.6854/2004, adeverința din 16.06.2005 (fila nr.81) potrivit căreia pârâta a figurat în evidențele asociației de proprietari în perioada 2001 - 2004 cu două persoane, o dovadă în același sens fiind depusă din partea SC SA SM( fila nr.90 din dosar nr.6854/2004).
În acest context, tribunalul a reținut că martorii audiați în dosar nr.6854/2004 (fila nr.87), Banoi (fila nr.88), (fila nr.27), (fila nr.35), (fila nr.54), (fila nr.61), (fila nr.65) și G (fila nr.26) au declarat că între părți exista o relație de prietenie, au fost văzute petrecându-și concedii împreună iar reclamantul a fost văzut în mai multe rânduri la locuința pârâtei, în perioada de referință.
Totuși, martorii și (filele nr.36, 56) au infirmat existența unui concubinaj a părților, apreciind că acestea nu gospodăreau împreună.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat declarațiile martorilor ca fiind circumstanțiale, reținând totodată că, față de sentința civilă nr.5018/1999 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.4034/1999 și rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1490/08.12.1999, prin care s-a desfăcut căsătoria pârâtei din prezenta cauză față de și i s-a încredințat acesteia spre creștere și educare minora (născ.17.09.1991), mențiunile realizate în cuprinsul evidențelor contabile aparținând asociației de proprietari și a SC SA S M nu sunt de natură să conducă la concluzia indubitabilă că părțile au gospodărit împreună.
Totuși, în măsura în care s-ar concluziona în acest sens, se impune a fi reținut că, spre deosebire de regimul matrimonial al comunității de bunuri reglementat prin art.30 și urm. Cod.fam. regimul juridic existent între pretinșii concubini nu poate fi asimilat acestora, aplicabile în cauză devenind regulile dreptului comun.
În acest context, față de perfectarea celor două contracte având ca obiect imobilele în discuție și anume contractul de vânzare-cumpărare nr.462/25.09.2000 (fila nr.8 din dosar nr.6854/2004) de dobândire de către pârâtă a apartamentului situat în mun.S M, str.B, respectiv contractul autentic de vânzare-cumpărare nr.6552/30.09.2002 având ca obiect terenul situat în com.Viile SMî nscris în CF nr.586. Viile S M în suprafață de 4316. (filele nr.9-10) în care figurează în mod expres doar pârâta, fără nicio mențiune în sensul că suma achitată cu titlu de preț provine în tot sau în parte de la o terță persoană față de contract, în speță intimatul reclamant, tribunalul apreciind soluția primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală.
În același sens, înscrisurile depuse de către reclamant în dovedirea investițiilor proprii la imobilul în cauză (filele nr.44-49 din dosar nr.6854/2004) atestă doar achiziționarea unor materiale de construcții de către firma SC SRL în perioada de referință, în condițiile în care reclamantul era administrator al acestei firme, iar societatea comercială în discuție avea ca obiect de activitate inclusiv edificarea de construcții. Pe cale de consecință s-a apreciat aceste înscrisuri nu fac dovada, în opinia instanței de apel a unei contribuții proprii a reclamantului (având în vedere totodată și împrejurarea că cele două patrimonii, cel al reclamantului persoană fizică și respectiv cel al SC SRL sunt distincte și orice transmisiune patrimonială între acestea trebuie operată în evidențele societății comerciale, în cauză nefăcându-se o asemenea dovadă), reținându-se totodată și neveridicitatea unora dintre acestea (astfel, chitanța nr.-/2004 atestă achitarea de către reclamant personal a sumei de 1.000.000 lei Rol la data de 09.08.2004 - fila nr.45 idem -, cu mai puțin de 30 de zile înainte de înregistrarea cererii introductive în instanță, iar potrivit adeverinței emise de către proiectantul la data de 05.12.2007 suma achitată mai sus s-a referit la lucrări vizând un imobil construit de către reclamant în localitatea în anul 2002).
Față de probatoriul administrat în cauză, inclusiv dovezile depuse de către apelanta pârâtă în sensul că, în aceeași perioadă a pretinsului concubinaj (1998-2004) intimatul reclamant a edificat în comun cu soția sa o casă de locuit în localitatea în anul 2002 (fila nr.123 din dosar nr.3094/2006 al Judecătoriei Satu Mare ) și o casă de locuit în mun.S M, învederând instanței de judecată cu ocazia interogatoriului luat în apel (fila nr.40 pct.10 din dosar nr-) că în privința acestor imobile înțelege să invoce regimul juridic aplicabil comunității matrimoniale de bunuri pentru a profita copiilor săi rezultați din actuala căsătorie (încheiată anterior pretinsei relații de concubinaj), instanța a apreciat că susținerea reclamantului și probele administrate în acest sens în dovedirea unei contribuții exclusive la dobândirea celor două imobile în litigiu sunt echivoce.
Astfel, s-a mai reținut că dacă pe de o parte se invocă existența unei relații de concubinaj, a unei conviețuiri și gospodăriri comune a părților din prezentul litigiu în perioada 1998-2004, în schimb în privința imobilelor dobândite de către părți în aceeași perioadă, reclamantul existența unei asemenea comunități de bunuri și pretinde o contribuție exclusivă în regim juridic corelativ, negând mențiunile din cuprinsul actelor juridice încheiate în acest sens, fără ca în materia relațiilor de concubinaj să fie aplicabile reglementările vizând suspendarea cursului prescripției extinctive între părți și cele legate de caracterul revocabil al donațiilor pe întreaga perioadă a căsătoriei.
Prin prisma tuturor acestor considerente instanța de apel a apreciat soluția primei instanțe ca neîntemeiată și în consecință a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului, obligându-l totodată pe acesta din urmă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate apelantei pârâte.
Împotriva deciziei reclamantul a declarat recurs solicitând modificarea în întregime a hotărârii în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
În motivarea cererii sale recurentul invocă un prim motiv de nelegalitate ca fiind depășirea îndrumarului instanței de recurs, în rejudecare, deoarece după finalizarea unui prim ciclu procesual Tribunalul Satu Marea admis recursul făcând o casare parțială doar pentru stabilirea valorii reale a creanței, ceea ce înseamnă că a intrat în puterea lucrului judecat existența în sine al dreptului reclamantului, astfel încât repunerea acestuia în discuție a fost nelegală.
În continuare recurentul apreciază că soluția tribunalului se fundamentează pe o stare de fapt eronat reținută și neconformă cu probele administrate, deoarece în cauză a fost dovedită atât concubinajul părților, cât și contribuția sa concretă la dobândirea bunurilor a căror contravaloare o cerere a-i fi restituită.
Prin întâmpinarea depusă intimata solicită respingerea recursului, apreciind că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt, așa cum a fost aceasta conturată potrivit probelor administrate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În prezenta cauză reclamantul recurent susține că părțile au întreținut relații de concubinaj notoriu și că în perioada concubinajului au fost cumpărate imobile din bani care i-au aparținut, dar pentru că pârâta este proprietară tabulară, reclamantul solicită stabilirea unui drept de creanță și nu a unei cote de proprietate.
Pârâta pe parcursul soluționării litigiului a contestat atât relații de concubinaj cât și aportul reclamantului la dobândirea bunurilor respective.
Față de poziția pârâtei, se pune în primul rând problema stabilirii existenței sau nu a relațiilor de concubinaj, deoarece în funcție de răspunsul la această chestiune pot fi analizate celelalte amănunte, problema principală fiind sub aspect probator, existența creanței fiind posibilă și în cazul lipsei unui astfel de concubinaj.
Deși la interogatoriu luat în ședința publică din 2 noiembrie 2004 (fila 24 dosar 6854/2004), pârâta a declarat în mod expres că nu a avut relații de concubinaj cu reclamantul și nici că aceștia s-ar fi înțeles să se căsătorească ulterior, martorele (fila 87 ) și Banoi (fila 88), au precizat că relațiile celor doi au existat încă sub durata căsătoriei pârâtei cu primul ei soț, existând și incidente între cei doi bărbați.
. declarațiilor celor două martore, care sunt vecine cu pârâta, în mod indirect au confirmat această relație și martorii (fila 65), (fila 61), iar martorii și, au precizat și ei că i-au văzut pe cei doi de mai multe ori împreună.
Cum căsătoria pârâtei a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 5018/30 iunie 1999 Judecătoriei Satu Mare (soluție confirmată prin decizia civilă nr. 1490/1999 a Tribunalului Satu Mare ), iar martorii au declarat că unul dintre motivele pentru care soții s-au despărțit l-a constituit tocmai această relație a pârâtei cu reclamantul, se poate face o proiecție în timp a momentului în care între părți au existat cel puțin relații de foarte bună prietenie.
Ca urmare a stabilirii naturii acestor raporturi devin aplicabile prevederile art. 1198 pct. 3 teza II Cod civil, astfel încât vor putea fi avute în vedere declarațiile martorilor și prezumțiile simple pentru a putea stabili contribuția părților sub durata concubinajului.
În acest punct mai trebuie spus că deși a fost intitulată acțiunea ca fiind o acțiune în constatare, ea este o reală acțiune în realizarea dreptului, deoarece potrivit dispozitivului hotărârii instanței de fond pârâta a fost obligată să achite valoarea creanței astfel stabilită, motiv pentru care în fază de recurs s-a pus problema achitării taxelor judiciare de timbru aferente valorii litigiului.
Revenind la critica formulată de recurent, se constată că nu este întemeiată cea privind casarea parțială a sentinței civile nr. 3300/2005 a Judecătoriei Satu Mare prin decizia civilă nr. 96/2006 a Tribunalului Satu Mare sub aspectul intrării în puterea lucrului judecat a recunoașterii creanței din simplul motiv că au fost admise ambele recursuri, iar recursul pârâtei viza respingerea acțiunii.
Casarea s-a făcut deoarece instanța a constatat că nu se poate pronunța asupra legalității hotărârii instanței de fond deoarece se impune administrarea unor probe suplimentare care sunt incompatibile cu această fază procesuală, motiv pentru care nu a mai analizat celelalte critici formulate de cei doi recurenți, acestea urmând a fi reluate cu ocazia rejudecării. În aceste condiții casarea a fost totală, putând fi din nou pusă în discuție problema existenței creanței.
În ceea ce privește cumpărarea apartamentului din S M-, dobândit de pârâtă în luna septembrie 2000, reclamantul a afirmat că el a fost cel care a achitat contravaloarea imobilului, în timp ce pârâta a arătat că banii i-au fost dați de părinți, reclamantul neavând nici o contribuție.
Motivul pentru care s-a cumpărat apartamentul este prezentat de reclamant ca reprezentând o soluție salvatoare în cazul în care pârâta ar fi trebuit să renunțe la propriul apartament în urma împărțirii de bunuri cu fostul ei șoț -proces care era pe rol în perioada respectivă-, în timp ce pârâta afirmă cu părinții au avut bani și s-a hotărât în familie cumpărarea unui imobil pentru a face o investiție. Această explicație este mai puțin credibilă deoarece pârâta a intenționat tot timpul să păstreze apartamentul dobândit cu primul ei soț, astfel încât era mult mai ușor ca în cazul în care părinții ei ar fi deținut această sumă să o păstreze pentru a putea fi achitată sulta datorată.
Au fost audiați în cauză administratorul agenției de intermediere care a arătat că a prezentat apartamentul reclamantului, care avea bani în momentul respectiv să achite un avans (fila 26) și vânzătorul, care a fost audiat prima dată la 23.11.2004 (fila 35) și care a spus că reclamantul a fost cel care a venit să vadă apartamentul, care era dispus să achite un avans și care în ziua vânzării s-a întâlnit cu acesta, recurentul spunându-i că merge să schimbe dolarii deoarece vânzătorul dorea plata în lei.
În apel, martorul (vânzătorul apartamentului), a fost reaudiat -fila 46, care a reiterat cele relatate deja, amănuntele suplimentare nefiind de natură a schimba concluzia deja formată în urma audierii lui în primă instanță. Nici declarația soției vânzătorului nu schimbă datele problemei, deoarece întâlnirea dintre recurent și vânzătorul apartamentului a avut loc anterior semnării contractului, iar soția proprietarului nu a fost prezentă decât foarte scurt timp în fața notarului, când s-a semnat convenția, ambii soți declarând că soțul s-a ocupat de această tranzacție, ea fiind preocupată de creșterea copilului părților.
Există doi martori -soții (filele 108 și 113 dosar fond rejudecare), care declară că în anul 2000 au fost de față când părinții pârâtei i-au dat acesteia bani pentru a-și cumpăra apartamentul, dar această probă nu este coroborată cu nici un fel de alte probe care să justifice proveniența banilor în patrimoniul părinților pârâtei (fiind vorba de o sumă relativ M de bani), ar fi fost util să se depună copia unui contract prin care părinții ar fi înstrăinat un bun sau să se fi făcut dovada că aceștia realizează venituri din vânzarea unor bunuri sau animale, sau înscrisuri prin care să se dovedească economisirea unei astfel de sume), iar pe de altă parte cei doi martori au făcut referire la vara anului 2000, deși contractul s-a încheiat în septembrie 2000 și imobilul a fost văzut doar cu câteva zile înainte de perfectarea contractului, astfel încât cu câteva luni înainte pârâta nu avea de ce să aibă nevoie exact de suma de 65.000.000 lei, sumă pe care cei doi martori spun că s-a predat și este cea care apare în contractul de vânzare-cumpărare ca fiind prețul apartamentului.
Pe de altă parte reclamantul a lucrat o perioadă în străinătate și deținea la data respectivă o firmă de construcții și se coroborează declarația martorilor, că recurentul avea în perioada tranzacționării apartamentului o sumă M în dolari, în condițiile în care el a lucrat în Statele Unite, fapt necontestat de pârâtă.
Față de toate cele reținute, instanța apreciază ca fiind dovedită plata pe care reclamantul a făcut-o pentru dobândirea apartamentului, astfel încât va confirma existența creanței de 85.764,22 lei stabilită de instanța de fond.
În condițiile în care însă în favoarea reclamantului se stabilește un drept de creanță, dreptul de proprietate rămâne în patrimoniul pârâtei, bunul fiind exclusiv al acesteia. Așa fiind, profită exclusiv pârâtei bunurile dobândite cu banii rămași din prețul obținut pentru acest apartament după plata sultei în favoarea fostului soț, ca urmare a partajului cu acesta.
Recurentul nu a contestat că terenul a fost cumpărat după vânzarea apartamentului (interogatoriu fila 33 dosar fond), iar martorii care au relatat că recurentul ar fi achitat și contravaloarea acestui teren cunoșteau aceste lucruri doar din spusele părții, neexistând nici o probă directă în sensul ca cineva să fi fost de față în momentul în care prețul a fost achitat.
Sub aspectul contribuției la edificarea casei de vacanță pe terenul cumpărat, probele sunt favorabile pârâtei, fiind martori care confirmă că tatăl acesteia a lucrat efectiv la construcția respectivă și la plantatul pomilor, astfel încât pentru acest imobil și pentru investițiile făcute nu se poate stabili că recurentul are un aport semnificativ, nici în momentul dobândirii și nici ulterior.
Sub acest aspect este reală afirmația din decizia atacată că înscrisurile privind dobândirea unor materiale de construcție de către recurent nu pot fi avute în vedere cu valoarea de certitudine ca profitând intimatei în condițiile în care acesta a mai edificat construcții și pentru copilul său, astfel încât instanța apreciază că în acest caz prezumția de proprietate a pârâtei nu a fost răsturnată.
Instanța de apel face trimitere la instituții care nu au legătură cu cauza în condițiile în care problema prescripției nu a fost ridicată de nici una dintre părți și nici cea a revocării vreunei donații.
Față de toate cele reținute făcând aplicarea prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 coroborat cu art. 312 al. 1-3 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul reclamantului și va modifica parțial decizia în sensul că va admite apelul pârâtei formulat împotriva sentinței civile nr. 7302/11.12.2007 a Judecătoriei Satu Mare, în parte, reducând cuantumul creanței de la suma de 206.612,22 lei, la suma de 85.764,22 lei, corespunzătoare contravalorii apartamentului.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, instanța va compensa cheltuielile de judecată din apel și recurs ale părților și va da în debit pe reclamant, potrivit dispozițiilor Legii nr. 146/1997, cu suma de 2.395 lei reprezentând diferență taxă timbru judiciar corespunzătoare dezbaterii în fond, neachitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în S M,str. -, nr.51, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă (fostă, domiciliată în S M, B-dul -, - 42,. 18, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 77/Ap din 3 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o modifică în parte în sensul că, păstrând soluția de admitere a apelului formulat de:
Schimbă în parte sentința civilă nr. 7302 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, reducând cuantumul creanței de la suma de 206.612,22 lei, la suma de 85.764,22 lei, obligând-o pe pârâta apelantă să achite această sumă reclamantului recurent .
Menține resptul dispozițiilor din decizie, în sensul respingerii celorlalte cereri formulate de reclamant.
Compensează cheltuielile de judecată în apel și recurs, suportate de părți.
Dă în debit pe recurentul reclamantcu suma de 2.395 lei, reprezentând diferență taxă timbru neachitată la fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 27 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
Melita
- rdactat decizie - judecător - 17.12.2009
- dactilografiat grefier -17.12.2009 -4 ex.
- comunicat 18.12.2009 - 2 ex.
-, domiciliat în S M,str. -, nr.51, județul S
- (fostă, domiciliată în S M, B-dul -, - 42,. 18, județul S
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
