Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 174/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.174/A
Ședința publică din 30 iunie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta Ortodoxă Română SIî mpotriva sentinței civile nr.2495/26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta Română Unită cu - S, reprezentată prin Central - O, având ca obiect acțiune în constatare, rectificare CF și revendicare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterea în fond a apelului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2008, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 23 iunie 2008, apoi pentru astăzi.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 18.05.2006 la Judecătoria Salonta sub nr.417/2006, reclamanta Română Unită cu - S, reprezentată prin Central - O, a chemat în judecată pârâta Ortodoxă Română S I, solicitând instanței să constate că imobilul înscris în CF nr.8974 S, nr.top.1650 și 1700, "casă și C în intravilan", este în realitate biserică și că aceasta a fost construită de reclamantă pe terenul pe care ea l-a cumpărat.
A mai solicitat anularea înscrierii din CF nr.8974 S de sub B2, constatând că Decretul nr.358/1948 a fost declarat neconstituțional și a fost abrogat prin Decretul-Lege nr.9/1989, și revenirea la situația anterioară de sub B1.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei de a-i preda imobilul în deplină posesie și folosință, iar în caz contrar să fie obligată la daune de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
A solicitat obligarea pârâtei și la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.453/27.09.2006, Judecătoria Salonta a declinat competența soluționării acțiunii formulate de reclamanta Română Unită cu - S, reprezentată prin Central - O, împotriva pârâtei Ortodoxă Română S I, în favoarea Tribunalului Bihor.
Judecătoria Salontaa reținut că art.3 alin.2 din Decretul-Lege nr.126/1990 privind unele măsuri referitoare la Română Unită cu - prevede competența tribunalelor în această materie.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bihor sub nr-.
Prin încheierea din 24.04.2007, Tribunalul Bihora scos dosarul de pe rol și l-a înaintat Tribunalului Timiș, reținând că, prin încheierea nr.2810/29.03.2007, Inalta C de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Timiș.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiș la 15.05.2007 sub același nr-.
Prin sentința civilă nr.2495/26.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Română Unită cu - S, reprezentată prin Central - O, împotriva pârâtei Ortodoxă Română S
A constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului înscris în CF nr.8974 S, nr.top.1650 și 1700, și casa parohială, prin edificare.
A anulat încheierea de sub B 2 din aceeași carte funciară și a dispus revenirea la situația anterioară de sub B1.
A obligat pârâta să predea reclamantei imobilul înscris în CF nr.8974 S, nr.top.1650 și 1700, în deplină posesie și folosință.
A respins ca inadmisibil capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune cominatorii.
A obligat pârâta să plătească reclamantei 6.500 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul înscris în CF nr.8974 S, nr.top.1650, casă și C în intravilan de 580. și nr.top.1700, casă și C în intravilan de 1.626. a constituit proprietatea reclamantei, dobândită prin cumpărare în baza contractului încheiat la 4.08.1930, în scopul construirii unei biserici, astfel cum se consemnează în cuprinsul contractului.
Dreptul de proprietate al reclamantei a fost intabulat în CF nr.8974 S sub B 1.
Ulterior, pe terenul în litigiu, reclamanta a edificat o biserică, fapt confirmat de contractul de întreprindere din 20.11.1933, prin care este desemnat antreprenorul ce urma a executa construcția, suplimentul la inventarul Parohiei S, în cuprinsul căruia se consemnează faptul că a fost edificată în perioada 1934-1936, dimensiunile acesteia și materialele folosite în construcție, fotografiile depuse la dosar și recunoașterea pârâtei făcută prin întâmpinare.
In baza Decretului nr.358/1948, ca urmare a desființării cultului greco-catolic, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române din S, dreptul de proprietate al acesteia fiind intabulat în aceeași carte funciară sub B 2.
Acest act normativ a fost abrogat prin Decretul-Lege nr.9/1989.
Prin Decretul-Lege nr.126/1990, Română Unită cu (greco-catolică) a fost recunoscută oficial, fapt ce atestă vocația procesuală activă a reclamantei, care este confirmată și prin adresa nr.625/20.06.2006 a Episcopiei Române Unită cu -, din care rezultă că reclamanta a fost înregistrată ca parohie la Primăria S sub nr.1521/27.03.2003, dar și de cele reținute prin sentința civilă nr.709/23.10.2006 a Tribunalului Bihor, care a stabilit, cu autoritatea lucrului judecat, că reclamanta are vocație succesorală.
de prevederile actului normativ cu caracter reparatoriu, respectiv Decretul-Lege nr.126/1990, prin adresa nr.138/22.02.2003, Episcopia Română Unită cu -, organul ierarhic superior al reclamantei, a solicitat Comisiei Speciale de a retrocedarea în natură sau în echivalent a imobilelor ce au aparținut Bisericii -e din România, printre care și a imobilului în litigiu.
superioare ale celor două părți litigante au comunicat prin adresele nr.2359/11.09.2007 și nr.40/27.10.2007 că în speță concilierea nu a reușit.
Reclamanta este îndreptățită astfel a se adresa instanței de judecată și a revendica imobilul în litigiu potrivit dreptului comun, astfel cum prevede modificarea adusă art.3 din Decretul-Lege nr.126/1990 de nr.OG64/2004.
Comparând titlurile de proprietate ale celor două părți, prima instanță a constatat că titlul reclamantei este preferabil raportat la titlul pârâtei, care a fost nevalid constituit și, în consecință, în temeiul art.44 din Constituția României, art.111 pr.civ. art.480 civ. și art.34 pct.1 și 4 din Legea nr.7/1996, a admis acțiunea reclamantei, cu excepția capătului de cerere privind daunele cominatorii, care a fost respins ca inadmisibil în raport cu obiectul acțiunii.
Impotriva sentinței civile nr.2495/26.11.2007 a Tribunalului Timișa declarat apel în termenul legal pârâta Ortodoxă Română S I, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivarea apelului, pârâta a susținut în primul rând excepția necompetenței instanțelor judecătorești în soluționarea acțiunii reclamantei, invocând art.1 alin.2 din OUG nr.94/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, în conformitate cu care "regimul juridic al imobilelor care au destinație de lăcaș de cult va fi reglementat prin lege specială".
In același context, a susținut că art.3 alin.2 din Decretul-Lege nr.126/1990, introdus prin OG nr.64/2004, a fost abrogat implicit prin OUG nr.94/2000.
In al doilea rând, a susținut excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, arătând că Română Unită cu - S nu există ca persoană juridică, iar, pe de altă parte, nu s-a dovedit nici calitatea de reprezentant legal a ui Central
In al treilea rând, pe fond, în privința acțiunii în constatare, pârâta a susținut lipsa de interes legitim a reclamantei, întrucât este de notorietate că pe parcelele nr.top.1650 și 1700 se află și casa parohială ale Parohiei Ortodoxe S
Cererea privind rectificarea cărții funciare este nefondată, a arătat pârâta apelantă, dar și lipsită de interes legitim, întrucât, în caz de admitere, dreptul de proprietate ar reveni statului, iar nu reclamantei, deoarece prin Decretul nr.358/1948, coroborat cu Decretul nr.177/1946, averea cultelor dispărute sau a căror recunoaștere a fost retrasă aparține de drept statului.
In ceea ce privește acțiunea în revendicare, întrucât nu s-a reglementat încă procedura de restituire a lăcașelor de cult, iar reclamanta nu este proprietară, pârâta a susținut de asemenea lipsa de interes legitim.
Pârâta apelantă a susținut pe cale de excepție dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu prin uzucapiunea reglementată de art.27 din Decretul-Lege nr.115/1938, arătând că acestea au fost dobândite și apoi folosite cu bună-credință.
Pârâta a mai arătat că imobilul revendicat nu mai există în forma inițială, întrucât de aproximativ 2 ani au fost demarate lucrări de reconstrucție, care l-au transformat într-un imobil nou.
Reclamanta Română Unită cu - S, reprezentată prin Central - O, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului pârâtei ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
A arătat că instanțele de judecată au competența materială de a soluționa asemenea acțiuni în baza OG nr.64/2004, care a deschis calea în justiție potrivit dreptului comun.
A mai arătat că legitimarea procesuală activă îi este conferită de Decretul-Lege nr.126/1990, iar actele de luare în evidență depuse la Primăria fac dovada existenței fizice și ca persoană juridică a Parohiei Române Unite cu -
Pe de altă parte, această excepție a fost invocată și în alte litigii și a fost respinsă, operând autoritatea de lucru judecat.
A susținut și legala reprezentare de către Central - O, unitate administrativă pastorală cu personalitate juridică.
A arătat că interesul în promovarea unei acțiuni în constatare rezultă din conținutul cărții funciare, unde apar "casă și C intravilan", iar acțiunea în rectificare carte funciară se bazează pe nevalabilitatea titlului pârâtei, statul nefiind niciodată proprietar tabular.
Există interes și în acțiunea în revendicare, a arătat reclamanta, și acesta derivă din legislația specială în materia retrocedării proprietăților.
In privința uzucapiunii, reclamanta a arătat că pârâta nu a formulat cerere reconvențională, iar, pe de altă parte, un titlu nevalabil nu poate constitui temei al uzucapiunii.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, având în vedere și dispozițiile art.295 alin.1 pr.civ. față de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul pârâtei este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
In mod corect prima instanță a înlăturat excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților în justiție.
In baza dispozițiilor art.3 din Decretul-Lege nr.126/1990 privind unele măsuri referitoare la Română Unită cu -, situația juridică a lăcașelor de cult și a caselor parohiale care au aparținut acestei biserici și care au fost preluate de Ortodoxă Română se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanții clericali ai celor două culte religioase.
Prin OG nr.64/2004, art.3 din Decretul-Lege nr.126/1990 a fost completat cu aliniatele 2-4, iar prin alin.2, în cazul în care comisia mixtă nu ajunge la nici un rezultat, se deschide pentru partea nemulțumită calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun, competența fiind acordată tribunalelor.
Prin urmare, nu se poate reține că instanțele judecătorești nu au competența materială a soluționării unor asemenea acțiuni.
Nu se poate reține, așa cum susține pârâta apelantă, că dispozițiile legale menționate au fost abrogate implicit prin OUG nr.94/2000, care, prin art.1 alin.2 prevede că regimul juridic al lăcașelor de cult va fi reglementat prin lege specială.
OUG nr.94/2000 este anterioară OUG nr.64/2004.
Atâta vreme cât o asemenea lege specială nu a fost adoptată, în cazul în care diferendele pentru lăcașele de cult nu își găsesc rezolvarea la comisia mixtă, părțile nemulțumite, în baza art.3 alin.2 din Decretul-Lege nr.126/1990, au deschisă calea dreptului comun.
superioare ale ambelor biserici au comunicat primei instanțe, prin adresele nr.2359/11.09.2007 și nr.40/27.10.2007, că în cazul de față concilierea nu a reușit, situație în care reclamanta în mod legal a ales calea dreptului comun.
A reține inadmisibilitatea unei asemenea acțiuni în fața instanțelor judecătorești ar echivala cu denegare de dreptate, sancționată în dreptul românesc prin art.3 din Codul civil.
De asemenea, s-ar încălca accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, drept fundamental consacrat prin art.6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Neîntemeiată este și cea de-a doua excepție invocată de pârâta apelantă, aceea a lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție care în mod corect a fost respinsă și de către prima instanță.
Legitimarea procesuală activă a reclamantei decurge din lege, respectiv din același Decret-lege nr.126/1990 privind unele măsuri referitoare la Română Unită cu -, care, prin art.1 arată că, în urma abrogării Decretului nr.358/1948, este recunoscută oficial, se organizează și funcționează în conformitate cu regimul juridic al cultelor religioase din România.
Reclamanta a fost înregistrată ca parohie la Primăria S prin adresa nr.1521/27.03.2003, iar în prezent S se numără printre parohiile aparținătoare de Central - O, fapt confirmat de către această instituție bisericească prin adeverința nr.624/10.06.2006.
Prin urmare, este legală și reprezentarea Parohiei Române Unită cu - S prin Central -
Prin raportare la toate capetele de cerere ale acțiunii reclamantei nu se poate reține lipsa interesului său legitim în promovarea acțiunii.
interesului reclamantei în revendicarea imobilului în litigiu este dată de chiar conținutul CF nr.8974 S, în care este înscris imobilul în litigiu.
In baza contractului de vânzare-cumpărare din 4.08.1930, s-a intabulat în CF nr.8974 S, sub B1, asupra imobilelor cu nr.top. 1650 și 1700 dreptul de proprietate al Bisericii -e din S (filele 5-8 din dosarul nr.417/2006 al Judecătoriei Salonta ).
Prin înscrisurile de la filele 9-11 din același dosar s-a făcut și dovada construirii bisericii de către reclamantă, care a formulat acțiunea în constatare pentru a pune de acord starea de fapt cu cartea funciară, în care sub ambele numere topografice încă apar la descrierea imobilului case cu C în intravilan.
Pentru aceleași considerente apare justificată și cererea pentru rectificarea cărții funciare, prin revenirea la situația anterioară de sub B1.
In anul 1948 fost desființat cultul greco-catolic.
In speță, în baza Decretului nr.358/1948 și a Decretului nr.177/1948, în CF nr.8974 S, sub B2 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu al Bisericii Ortodoxe Române din
Deși în baza art.36 din Decretul nr.177/1948 averea cultelor dispărute sau a căror recunoaștere a fost retrasă revenea statului, dreptul de proprietate a fost întabulat direct în favoarea Bisericii Ortodoxe Române din S, iar Statul Român nu a fost niciodată proprietar tabular asupra imobilului în litigiu.
Prima instanță, comparând titlurile de proprietate ale părților, în mod corect a constatat că este preferabil titlul reclamantei.
Titlul pârâtei nu poate fi considerat un titlu valabil, în condițiile în care actul normativ de desființare a cultului greco-catolic în anul 1948 constituit el însuși un abuz al regimului de atunci, care a încălcat libertatea de credință garantată de Constituția din acea vreme, motiv pentru care, după Revoluția din 1989, prin Decretul-Lege nr.9/1989 a fost abrogat Decretul nr.358/1948.
Pentru aceleași considerente, nu se poate reține buna-credință necesară pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, invocată pe cale de excepție de pârâta apelantă.
Faptul că pârâta a început lucrări de edificare a unui nou lăcaș de cult alături de cel vecin nu este de natură a duce la respingerea acțiunii reclamantei, care revendică și casa parohială pe care ea le-a edificat în perioada 1934 - 1936.
Față de aceste considerente, în baza art.296,pr.civ. Curtea va respinge apelul declarat de pârâta Ortodoxă Română SIî mpotriva sentinței civile nr.2495/26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta Română Unită cu - S, reprezentată prin Central -
In baza art.274 alin.1 pr.civ. va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.266 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta Ortodoxă Română S I, cu sediul în S,-, jud.B, împotriva sentinței civile nr.2495/26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta Română Unită cu - S, reprezentată prin Central - O, cu sediul în O,-, jud.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.266 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.: /4.07.2008
Dact. // 4 ex./7.07.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu
