Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 175/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 175/
Ședința publică din 24 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI CREDIDAM, cu sediul în B,--17, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în C, bd. -, nr. 32, împotriva sentinței civile nr. 2151 din 30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect drepturi de autor.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 15 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelului la 22 iunie 2009 și 24 iunie 2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 2151/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța -secția civilă a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM față de pârâta
Instanța de fond a respins, deopotrivă, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr- la 10.08.2006 la Tribunalul Constanța -secția comercială, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a solicitat obligarea pârâtei C la plata sumei reprezentând remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea fonogramelor de distribuitorii prin cablu în perioada cuprinsă între 01.01.2002 și 30.04.2005, "penalități legale de întârziere", publicarea integrală a sentinței și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în conformitate cu nr.HG 143/2003 și cu Legea nr. 8/1996, pârâta avea obligația să declare baza de calcul și să achite remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți către Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM pentru utilizarea fonogramelor de către distribuitorii prin cablu; că entitatea este îndreptățită să colecteze această remunerație potrivit Deciziei nr. 149/2003. S-a susținut că pârâta nu a îndeplinit aceste obligații deoarece Asociația de Comunicații prin Cablu a contestat nr.HG 143/2003 în contencios administrativ. Prin sentința nr. 808/2003 a Curții de Apel Bucureștis -a suspendat aplicarea acestei hotărâri până la soluționarea cauzei în care s-a contestat cuantumul obligației de plată, însă prin decizia nr. 3974/23.06.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut în totalitate prevederile din tabelul 4 cuprins în Anexa 1 la nr.HG 143/2003, încetând în acest fel și efectele suspendării. Reclamantul a mai arătat că pârâta a fost notificată pentru îndeplinirea obligațiilor legale.
Cu privire laexcepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța de fond a constatat că prin Decizia nr. 149/2003 a Oficiului Român pentru Drepturile de autor (publicată în nr. 659/17.09.2003), Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a fost desemnat să colecteze sumele datorate de utilizatori artiștilor interpreți sau executanți, stabilite prin nr.HG 143/2003.
În consecință, reclamantul și-a justificat calitatea sa procesuală activă, fiind înlăturate ca irelevante susținerile pârâtei potrivit cu care nu are relații contractuale cu această entitate.
Asupraexcepției prescripției dreptului la acțiune, judecătorul fondului s-a raportat la prevederile art. 130 (1) lit. a din Legea nr. 8/1996 prin care a fost adoptată nr.HG 143/2003 și care determina remunerațiile pe care le puteau pretinde organismele de gestiune colectivă.
S-a reținut că prin sentința nr. 299/16.02.2004 pronunțată de Curtea de Apel București - secția contencios administrativ s-a admis în parte acțiunea formulată de Asociația de Comunicații prin Ca-ucurești, în sensul anulării poziției: "anul 2007" din Tabelul 3 - prin cablu de la punctul 4 din Anexa 1 la nr.HG 143/2003. Însă, prin decizia nr. 3974/23.06.2004 a s-a admis recursul formulat împotriva acestei sentințe de Guvernul României și s-a respins acțiunea ca neîntemeiată. Prin aceeași decizie s-a respins recursul formulat de Asociația de Comunicații prin Ca-ucurești.
S-a avut în vedere că împrejurarea suspendării aplicării nr.HG 143/2003 nu a fost contestată, or, în perioada în care actul normativ prin care a luat naștere dreptul pretins și pe care se întemeiază pretențiile reclamantului a fost suspendat, însuși exercițiul dreptului a fost suspendat iar reclamantul a fost împiedicat din această cauză să formuleze o acțiune în pretenții. În acest caz devine aplicabil artr.13 litera a din Decretul nr. 167/1958.
prescripției a continuat să curgă începând cu data pronunțării hotărârii irevocabile privind cererea de anulare a nr.HG 143/2003, deci de la 23.06.2004. HG nr. 143/2003 a intrat în vigoare în 10.03.2003. cuprinse între 10.03.2003 și 04.06.2003 respectiv 23.06.2004 - 10.08.2006, însumate, reprezintă mai puțin de trei ani, astfel încât - fiind făcută aplicarea art.3, art.7 și art.15 din Decretul nr. 167/1958 - instanța de fond a constatat că termenul de prescripție extinctivă nu se împlinise la data introducerii acțiunii.
În aplicarea art.7 din Decretul nr. 167/1958 are relevanță data la care s-a născut dreptul pretins prin acțiune, care este data intrării în vigoare a HG nr. 143/2003. Ca urmare, nici pentru pretențiile corespunzătoare anului 2002 nu se poate reține împlinirea termenului de prescripție extinctivă, câtă vreme și pentru acest an cuantumul remunerației a fost stabilit tot prin nr.HG 143/2003.
Asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut, în esență, că în raport de disp. art. 130 (1) lit. a din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune colectivă au și obligația de acorda utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei remunerații, autorizații neexclusive de utilizare a operelor sau prestațiilor titularilor drepturilor, sub formă de licență neexclusivă.
În aplicarea acestui text de lege s-a adoptat nr.HG 143/2003 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme.
Anexa nr.1 a acestei hotărâri cuprinde Metodologia privind utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, de către organismele de radiodifuziune, televiziune și distribuitorii de servicii de programe de televiziune prin cablu și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme.
Potrivit pct. 1 din Metodologie, organismele de radiodifuziune, de televiziune și distribuitorii de servicii de programe de televiziune prin cablu pot utiliza în cadrul propriilor servicii de programe fonograme publicate în scop comercial sau reproducerile acestora numai în baza unor autorizații prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. au obligația de a obține autorizațiile de la organismele de gestiune colectivă a drepturilor artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme și de a plăti remunerațiile corespunzătoare, inclusiv cele restante, potrivit tabelelor nr. 1-5.
Prin sentința nr. 299/16.02.2004 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ s-a admis în parte acțiunea formulată de Asociația de Comunicații prin Ca-ucurești în sensul anulării poziției: "anul 2007" din Tabelul 3 - prin cablu de la punctul 4 din Anexa 1 la HG nr. 143/2003.
Prin decizia nr. 3974/23.06.2004 s-a admis recursul formulat împotriva acestei sentințe de Guvernul României și s-a respins acțiunea ca neîntemeiată. Prin aceeași decizie s-a respins recursul formulat de Asociația de Comunicații prin Ca-ucurești.
S-a reținut că drepturile prevăzute în nr.HG 143/2003 s-au născut prin intrarea în vigoare a actului normativ, iar suspendarea aplicării lui a atras suspendarea exercițiului drepturilor, fără însă a le afecta existența ( întrucât nu a operat în final anularea nr.HG 143/2003 ). Odată cu încetarea suspendării, în condițiile în care nr.HG 143/2003 a fost menținută în integralitatea sa de instanțele de contencios administrativ, a încetat și suspendarea exercițiului drepturilor, astfel încât reclamantul le poate pretinde pentru perioada în care actul a fost în vigoare.
Împrejurarea că ulterior Metodologia aprobată prin HG nr. 143/2003 nu s-a mai aplicat, astfel cum stabilea art. IV din Legea nr. 285/2004 care a modificat prevederile art.131 din Legea nr. 8/1996 privitor la negocierea metodologiilor pentru plata drepturilor de către utilizatori, nu are relevanță întrucât drepturilor născute li se aplică prevederile legale în vigoare la data nașterii lor respectiv prevederile art.131 din Legea nr. 8/1996 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 285/2004 și nr.HG 143/2003 adoptată în executarea prevederilor legale respective.
Dar, prin prevederile punctului 1 din Metodologia cuprinsă în Anexa 1 la nr.HG 143/2003 s-a stabilit că este necesară autorizația acordată de organul colectiv de gestiune și deci plata remunerației stabilite de această metodologie pentru fonograme publicate în scop comercial sau reproducerile acestora folosite de organismele de radiodifuziune, de televiziune și distribuitorii de servicii de programe de televiziune prin cablu în cadrul propriilor servicii de programe. Așadar, pentru fonogramele și reproducerile acestora folosite de organismele de radiodifuziune și de televiziune, acestea datorează remunerația corespunzătoare.
În cazul distribuitorilor de servicii de programe de televiziune prin cablu, judecătorul fondului a apreciat însă că trebuie făcută o distincție în ceea ce privește serviciile oferite populației. Astfel, pe de o parte, aceștia au ca principal obiect de activitate distribuirea serviciilor de televiziune furnizate de organismele de radiodifuziune și de televiziune, iar pe de altă parte, pot difuza un serviciu propriu de televiziune realizat prin mijloace proprii sau prin folosirea de fonograme și reproduceri ale acestora.
Or, în mod evident, pentru serviciile de televiziune furnizate de organismele de radiodifuziune și de televiziune pe care le distribuie, distribuitorii de servicii de programe de televiziune prin cablu nu datorează remunerația prevăzută de Metodologia aprobată prin nr.HG 143/2003, întrucât serviciile distribuite nu sunt proprii, iar pentru folosirea fonogramelor sau reproducerilor acestora remunerația este datorată de organismele de radiodifuziune și de televiziune care le utilizează în programele proprii. De altfel, în caz contrar s-ar ajunge la o plată dublă a acestor remunerații pentru o singură utilizare.
de servicii de programe de televiziune prin cablu datorează remunerația prevăzută de Metodologia aprobată prin HG nr. 143/2003 numai pentru folosirea unor fonograme sau reproduceri ale acestora în cadrulprogramelor proprii, care sunt distincte de activitatea de distribuție a programelor proprii ale organismelor de radiodifuziune și de televiziune.
Or, din acest punct de vedere, reclamantul trebuie să dovedească împrejurarea că distribuitorul de servicii de programe de televiziune prin cablu, în cauza de față pârâta C, produce un program propriu de televiziune și că în cadrul acestui program, cu ocazia acordării licenței de către Consiliul Național al Audiovizualului, a stabilit că va produce emisiuni ce implică folosirea de fonograme sau reproduceri ale acestora. Producerea unui program propriu care implică folosirea de fonograme sau reproduceri ale acestora reprezintă o condiție a însăși aplicării Metodologiei cuprinse în Anexa nr. 1 la nr.HG 143/2003.
În cauza de față, însă, reclamantul nu a probat aceste împrejurări, motiv pentru care tribunalul a constatat acțiunea - în capătul de cerere principal vizând pretențiile formulate, cât și în cele accesorii - ca fiind nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, reclamantul CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM B, care a apreciat că soluția a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în materia dreptului de autor și a drepturilor conexe.
Apelantul reclamant a arătat că drepturile pretinse intimatei sunt datorate de societate în temeiul art. 98 lit. i coroborat cu art. 152și cu art. 1231lit. g din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Directivei nr. 93/83/ privind retransmiterea prin cablu.
Apelantul reclamant a reiterat definiția privitoare la retransmiterea prin cablu, arătând că legiuitorul nu a făcut distincție între retransmiterea prin cablu a programelor proprii ale distribuitorului prin cablu, pe de o parte și retransmiterea prin cablu a programelor de radiodifuziune și de televiziune, pe de altă parte. S-a susținut că o asemenea distincție nu și-ar avea sensul câtă vreme distribuitorul prin cablu încasează venituri din abonamente indiferent de tipul de program utiliza, venituri care reprezintă baza de calcul la care se aplică procentele prevăzute de nr.HG - și de nr.HG 119/2002.
Apelantul reclamant a arătat că soluția primei instanțe este nefondată întrucât nu s-a observat că procentul care se aplică la totalul încasărilor brute realizate lunar de distribuitorii prin cablu este diferit de cel aplicabil organismelor de televiziune și radiodifuziune - vădit mai mare (cu trimitere la tabelul 1 din anexa nr. 1 nr.HG 143/2003 și tabelul 1 din anexa nr. 1 nr.HG 119/2002).
S-a mai invocat, totodată, faptul că utilizatorul, în speță distribuitorul prin cablu, este obligat să obțină licență de la organismul de gestiune colectivă
( autorizație/licență neexclusivă - conform art. 130 alin. 1 lit. a ) care îi permite utilizarea prestațiilor artiștilor interpreți sau executanți cu condiția achitării unei remunerații reprezentând procent din încasările brute lunare ale utilizatorului. Aceste încasări trebuie, conform legii, declarate organismului de gestiune colectivă, în caz contrar, utilizarea prestațiilor artistice fără autorizație constituie infracțiune prev. și ped. prin Legea nr. 8/1996.
La termenul din 19.05.2008 a fost încuviințată cererea de suplimentare a probatoriului, în condițiile ar. 295 cod proc. civilă, în sensul efectuării unei expertize contabile judiciare având ca obiective:
- calcularea remunerației datorate pentru perioada 01.01.2002 - 30.04.2005;
- reactualizarea sumelor datorate, de la data scadenței până la data întocmirii raportului de expertiză.
Lucrarea, efectuată de d-na expert, a fost reevaluată în raport de obiecțiunile formulate de intimata pârâtă la termenul din 3.11.2008.
Pe parcursul soluționării cauzei, apelantul reclamant a comunicat instanței achitarea, de către societatea intimată, a sumei de 32.634,22 lei conform ordinului de plată nr. 1028/13.06.2008, corespunzătoare remunerației datorate pentru anii 2002 - 2005 (care în opinia CREDIDAM acoperă debitul datorat pentru perioada 01.01.2002 - 30.04.2005).
În raport de motivele de apel, de probatoriul administrat și de temeiurile legale aplicabile, se va reține că apelul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, contextul abordării drepturilor litigioase îl reprezintă interpretarea și aplicarea prevederilor nr.HG 143/2003 pentru perioada 01.01.2002 - 30.04.2005 (dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 285/2005 pentru modificarea Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe).
Acest act normativ (publicat în februarie 2003) stabilește în anexa 1,Metodologia privind utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, de către organismele de radiodifuziune, televiziune și distribuitorii de servicii de programe de televiziune prin cablu și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme, care arată în pct. 1 și 4 că:
Pct. 1.de radiodifuziune, de televiziune și distribuitorii de servicii de programe de televiziune prin cablu pot utiliza în cadrul propriilor servicii de programe fonograme publicate în scop comercial sau reproducerile acestora numai în baza unor autorizații prevăzute laart. 130alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. au obligația de a obține autorizațiile de la organismele de gestiune colectivă a drepturilor artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme și de a plăti remunerațiile corespunzătoare, inclusiv cele restante, potrivit tabelelor nr. 1 - 5.
Pct 4.autorizați potrivit prevederilor pct. 1 și 2 au obligația să plătească o remunerație unică reprezentând drepturile cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme, calculată procentual din încasările lunare constând în veniturile brute, potrivit tabelelor nr. 1, 2 și 3.
Tabelul 1 din anexă stabilește în concret care este procentajul aplicabil încasărilor lunare (constând în veniturile brute) ale entităților menționate la pct. 1, actul normativ obligând astfel la calcularea și plata remunerației unice reprezentând drepturile cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme atât organismele de radiodifuziune sau de televiziune, cât și pe distribuitorii de servicii de programe de televiziune prin cablu.
Prin urmare, distincția reținută de către judecătorul fondului nu are suport legal, întrucât norma trebuie interpretată în virtutea adagiuluiubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Pe cale de consecință, este întemeiată critica formulată în apel referitoare la greșita reținere de către tribunal a inaplicabilității textelor evocate la programele preluate și redifuzate de către distribuitorii prin cablu, întrucât prima instanță nu a observat inexistența unei asemenea opțiuni a legiuitorului și nici faptul că plata remunerației nu ține seama de numărul reproducerilor sau al fonogramelor, ci de veniturile brute ale entității supuse aceste reglementări. Cu alte cuvinte, obligația legală a fost statuatăin personam, pentru ca aceasta să opereze fiind necesară doar întrunirea cerințelor privind încadrarea entității într-una din categoriile stabilite prin pct. 1 al metodologiei aprobate prin nr.HG 143/2003 și dobândirea autorizației de la organismele de gestiune colectivă a drepturilor artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme.
Din acest punct de vedere, soluția reținută de către instanța de fond este esențial eronată și deși dezlegarea în drept a chestiunii intervenirii unui caz legal de suspendare a dreptului în virtutea art. 13 lit. a din Decretul nr. 167/1958 a fost corectă, judecata în fond nu a analizat în final cuantumul sumelor la care este îndreptățit reclamantul - în calitatea sa de organism însărcinat să colecteze sumele datorate conform nr.HG 143/2003 și nr.HG 119/2002.
Aceste ultim aspect a fost analizat în cadrul probatoriul suplimentar administrat în apel, iar din acest punct de vedere se va reține că raportul de expertiză efectuat - pe obiectivele arătate - de către d-na expert și prezentat la termenul din 22.09.008 a calculat o remunerație datorată pentru perioada 01.01.2002 - 30.04.2005 de 20.000 lei conform nr.HG 143/2003 și respectiv de 5.551,06 lei conform nr.HG 119/2002, pentru care s-a stabilit daune interese rezultând din dobândă de 5.491,57 lei pentru prima sumă și respectiv, de 1.645,34 lei pentru cea de-a doua.
Astfel, suma totală calculată la data efectuării lucrării a fost de 32.647,97 lei ( remunerație 25.511,06 lei și dobândă 7.136,91 lei ).
Din această sumă, intimata pârâtă Caa chitat conform nr. 1028/13.06.2008 către CREDIDAM suma de 32.634,22 lei.
Vor fi înlăturate din ansamblul probator înscrisurile depuse de către societatea intimată la termenul din 3.11.2008 și în temeiul cărora a susținut că a început să obțină venituri din activitatea de retransmisie ulterior datei de 30.06.2003, urmând a fi înlăturate, pe cale de consecință, și calculele efectuate de către expert după încuviințarea obiecțiunilor formulate la același termen.
În speță, înscrisurile depuse atestă eliberarea avizelor de retransmisie pentru extinderea rețelei de telecomunicații în alte localități, iar nu momentul dobândirii autorizației pentru această activitate. Situația evocată, care reflectă în esență creșterea bazei de calcul a remunerației prin atragerea de noi clienți, iar nu inexistența activității în domeniul audiovizualului anterior datei menționate, nu este de natură să reducă valoarea sumei calculate de către expert, datorate potrivit obligațiilor legale către CREDIDAM.
Față de toate aceste considerente, constatând că în speță obligația legală este certă și exigibilă, precum și că din suma calculată intimata pârâtă mai are de achitat un rest de 13,75 lei, în raport de dispozițiile art. 296 cod proc. civilă se va admite apelul și se va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va fi admisă acțiunea (astfel cum a fost restrânsă conform notelor depuse la 28.11.2008), cu obligarea pârâtei C la plata către CREDIDAM a 13,75 lei.
Se va lua act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privitor la publicarea acestei hotărâri.
În temeiul art. 274 cod proc. civilă, intimata pârâtă va fi obligată la plata către apelantul reclamant a 4.927,61 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
PENTRU ACESTE MOOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelantul reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI CREDIDAM, cu sediul în B,--17, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în C, bd. -, nr. 32, împotriva sentinței civile nr. 2151 din 30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect drepturi de autor; schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta către reclamant la 13,75 lei.
Ia act că renunță la capătul de cerere privind publicarea prezentei hotărâri.
Obligă pârâta către reclamantă la 4.927,61 lei, cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Pentru grefier - -,
aflat în concediu de odihnă,
cf. art. 261(2) Cod procedură civilă,
semnează
,
Red.hot.jud.fond
Red.dec./tehnored.jud.apel - -/14.08.2009
(gref./6 ex./18.08.2009)
Emis 2 com.
azi, 18.08.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
