Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1786/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. 2219,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1786
Ședința publică din data de 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea SC T SA, cu sediul în T,--11, județul D, împotriva deciziei civile nr.898 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul Sindicatul Liber Independent T SA, cu sediul în T,--11, județul
Contestație scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 8 octombrie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul - Tac hemat în judecată pe pârâta SC T SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea salariului minim de bază din societate începând cu 1.01.2007 și care este în cuantum de 477,75 lei, obligarea pârâtei începând cu această dată să înlocuiască în textul art.80 alin.2 valoarea de 477,75 lei cu valoarea de 576 lei care reprezintă salariul minim de bază pe societate echivalent cu salariul de bază al muncitorului calificat treapta I rețeaua C, ca rezultat al modificării salariului minim de bază la nivel național, să recalculeze salariile de bază pentru toți salariații în funcție de salariul de bază minim pe societate valabil cu 1.01.2007 și coeficienții de ierarhizare din anexa 8, valabil începând cu 1.08.2004, conform art.80.3 din, să acorde diferențele salariale rezultate în urma majorării salariilor de bază la toți salariații începând cu 1.01.2007, să actualizeze grilele de salarizare în urma recalculării salariilor de bază conform salariului de bază minim pe combinat, de 576 lei și să se anuleze dispoziția nr.267 din 5.02.2007 care încalcă principiile de salarizare convenite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin 2007-2010 fost modificat și cuantumul salariului de bază minim pentru muncitorul calificat care începând cu 1.01.2007 este de 528 lei, obținut prin înmulțirea salariului minim de 440 lei cu coeficientul de ierarhizare al muncitorului calificat ( art.40 alin.1 lit.2) din de 1,2. Acest salariu reprezintă 0,9166 din salariul minim de bază pe societate, care este salariul de referință în funcție de care se recalculează salariile de bază pentru toți salariații conform art.80 alin.3.
Nu se poate înlocui salariul minim de bază cu o valoare mai mică de 576 lei, a mai arătat reclamantul, pentru că aplicând formula de calcul a salariului de bază, conform art.80 alin.3, se vor obține pentru unele categorii de muncitori calificați salarii de bază mai mici decât salariul minim de bază pentru muncitorul calificat stabilit la nivel național, de 528 lei.
Emiterea dispoziției nr.267/5.02.2007 în mod unilateral de către societate încalcă principiile stabilite de părți cu privire la salarizare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.238, 241 și 243 din Codul muncii, art.40 din, 2004-2008-art.78,80,151 și s-a anexat la dosar, în copie, extras.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nelegală și netemeinică întrucât a intrat în vigoare la 1.01.2007 însă a fost publicat în Monitorul Oficial la 29.01.2007, iar în baza acestuia societatea a verificat dacă salariile de bază ale personalului existent în combinat respectă valorile menționate în art.40 din, procedând la alinierea salariilor de bază la minimele prevăzute de contractul național, prin emiterea dispoziției nr.267/5.02.2007, conform căreia începând cu 15.01.2007 salariile de bază ale muncitorilor necalificați au fost completate spre a se atinge minimul prevăzut de, de 440 lei, iar acolo unde a fost cazul s-au acordat diferențe salariale.
Punerea în executare a clauzelor art.40 din 2007-2010 ținut cont și de rezultatele negocierilor anuale ale salariilor din 2006, respectiv s-a ținut cont că salariile de bază ale salariaților combinatului existente la 1.01.2007 urmau a fi majorate cu 5 % începând cu data de 1.04.2007, conform actului adițional nr.6/2006 la 2004-2008, neexistând nici un text de lege care să oblige un patron să majoreze altfel decât prin acordul său de voință salariile de bază superioare valoric salariilor de bază stabilite prin lege sau contracte colective de muncă încheiate la nivel superior.
de salarizare nu pot fi modificate decât cu acordul sindicatului, însă contractele încheiate la nivel superior trebuie respectate cu voia sau fără voia sindicatului.
S-au anexat în copie: extras, extras 2007-2010, actul adițional nr.6/2006 la, dispoziție nr.267/5.02.2007.
S-a admis proba cu înscrisuri, pârâta depunând la dosar, statele de plată, precum și sentința civilă nr.486 din 4 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, conform căreia începând cu 1.01.2007 sporul de condiții nocive urmează a se calcula în funcție de salariul de bază minim majorat la 576 lei.
S-a admis de asemenea proba cu expertiză contabilă, având ca obiective a se verifica dacă începând cu 1.01.2007 s-au respectat de către societatea pârâtă prevederile art.40 din, atât în privința salariului de bază minim negociat, cât și a coeficientului minim de ierarhizare, prin prisma dispozițiilor art.80 din 2004-2008 și a se verifica dacă la majorarea salariului minim de bază s-au respectat dispozițiile art.3 din.
S-a admis și prezența unui consilier expert pentru pârâtă, depunându-se raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expert, care cuprinde și punctul de vedere al expertului consilier.
Au fost admise obiecțiuni la raportul de expertiză, punându-i-se în vedere expertului și să refacă acest raport prin arătarea punctului său de vedere, iar consilierul expert să-și exprime separat opiniile, pentru a nu se crea confuzie.
S-a depus în raport de aceste obiecțiuni un raport de expertiză contabilă judiciară ( fila 149 ) și separat raportul suplimentar cu punctul de vedere al expertului consilier.
S-au admis obiecțiunile formulate de pârâtă la acest raport de expertiză, astfel că s-a depus un raport de expertiză contabilă suplimentar
Prin sentința civilă nr.1172 /2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea, a constatat nulitatea salariului minim de bază pe societate și a înlocuit valoarea acestuia cu 528 lei începând cu 01.01.2007,a obligat pârâta să recalculeze salariile de bază pentru toți salariații în funcție conform salariului minim menționat și coeficienților de ierarhizare din anexa nr.8.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că în urma aplicării salariului minim de bază pe unitate în sumă de 455 RON începând cu 01.09.2005 la muncitorii calificați din rețeaua A, B și C s-a produs modificarea grilelor de salarizare și a coeficienților de salarizare conveniți în anexa nr.8 a CCM, încălcându-se prevederile art.78 alin.6 din acest contract.
Prin decizia nr.110 a Curții de APEL PLOIEȘTI pronunțată la data de 30.01.2008 în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de pârâta SC T SA cu sediul în T,--11, județul D împotriva sentinței civile nr.1172 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Liber Independent T, cu sediul în T,--11, județul D, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de APEL PLOIEȘTIa verificat hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse de recurenta-pârâtă, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele așa cum prevede art.3041Cod procedură civilă, și a constatat că recursul exercitat este fondat.
S-a constat că acțiunea reclamantului vizează, sub un prim capăt de cerere, nulitatea salariului minim de bază pe societate și înlocuirea în textul art.80 (2) a valorii de 447,75 cu valoarea de 576 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2007, și că prima instanță a admis acțiunea însă nu în sensul pretențiilor formulate sub acest capăt de cerere.
S-a reținut că, cum în mod corect a criticat și recurenta-pârâtă, dispozitivul sentinței a prevăzut expres că valoarea salariului minim de bază pe societate începând cu data de 1.01.2007 stabilit de art.80.2 din, va fi înlocuită cu valoarea de 528 lei (fila 244) însă această valoare exista anterior acțiunii, pentru că a făcut obiectul deciziei civile nr.693 din 24 iulie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI și prin care instanța de recurs a stabilit în mod irevocabil că de la 1.01.2007 salariul de bază minim este de 528 lei.
Drept urmare, reclamantul nu avea nici un interes să obțină din nou în justiție o confirmare a valorii salariului de bază minim de 528 lei, începând cu luna ianuarie 2007 câtă vreme, cu putere de lucru judecat, acest aspect controversat între părțile litigiului de muncă, a fost tranșat încă din luna iulie a anului trecut.
În expunerea de motive din cerere, reclamantul a susținut că prin apariția 2007-2010 fost modificat și cuantumul salariului de bază minim pentru muncitorul calificat care începând cu 1 01.2007, este de 528 lei (fila 2).
In concluzie, instanța de fond a admis acțiunea însă, în realitate, așa cum rezultă atât din considerente cât și din dispozitivul sentinței, stabilirea valorii de 528 lei ca echivalent al salariului de bază minim, impunea respingerea acțiunii.
O soluție de admitere a presupus înlocuirea valorii de 447,75 lei cu valoarea de 576 lei-așa cum a solicitat reclamantul în primul petit al acțiunii - și soluționarea tuturor celorlalte capete de cerere prin raportare la această din urmă valoare.
Această contradicție între soluția adoptată și motivarea dată prin sentință a creat confuzie și datorită împrejurării că în minuta sentinței aflate la fila 190, există modificări ale cifrelor reprezentând exact acest element al disputei juridice, care nu sunt confirmate prin semnătura magistraților, făcând imposibilă verificarea a ceea ce a hotărât completul de judecată cu prilejul deliberării.
Curtea a reținut că prima instanță nu a analizat primul petit al acțiunii care se referă expres la valoarea de 576 lei, aceasta pronunțându-se asupra altei valori-de 528 lei - care nu a format obiectul învestirii instanței.
De asemenea, Curtea de Apel a stabilit la examenul de legalitate și temeinicie declanșat prin exercitarea recursului, că este incident în cauză art. 3041Cod pr. civ. lipsind motivarea soluției adoptate în raport de dezlegarea dată pretențiilor reclamantului, ceea ce a impus reluarea ciclului judecății pentru ca în primă instanță să fie verificate toate petitele acțiunii introductive iar soluția dată fiecăruia dintre acestea să aibă corespondent atât în motivarea în fapt și în drept cât și în hotărârea de admitere sau respingere a cererii de chemare în judecată corespunzătoare pretențiilor cu care a fost legal învestită.
Pentru rejudecarea acțiunii s-a format dosarul cu nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița.
Instanța conformându-se dispozițiilor Curții de Apel a dispus efectuarea unei expertize în cauză care să clarifice în mod neechivoc situația mecanismului ce a determinat stabilirea valorii de 576 lei a salariului minim treapta 1C din anexa la CCM. Această probă a fost admisă și s-a administrat în cauză.
Prin sentința civilă nr.132/19.01.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea, a obligat pârâta să stabilească salariul minim de bază pe societate la 576 lei, constatând nulitatea salariului minim de bază existent la nivel de societate și a obligat pârâta la recalcularea salariilor de bază pentru toți salariații în funcție de acest nivel, să plătească salariaților diferențele rezultate și să reactualizeze grilele de salarizare ca o consecință a recalculării salariului minim de bază, totodată s-a anulat dispoziția nr. 267din 5.02.2007, emisă de pârâtă.
A reținut instanța de fond că față de normele legale în vigoare, este evident ca prin intrarea in vigoare a contractului colectiv de munca încheiat la nivel național s-a modificat de drept si valoarea salariului minim de baza la nivel de combinat, iar in baza art. 80 alin. 3 din CCM la nivel de unitate si valoarea salariilor de baza stabilite conform grilelor de salarizare.
Coroborând cele două expertize efectuate în cauză privind stabilirea salariului minim de bază al muncitorului calificat și al actualizării grilelor de salarizare tribunalul a reținut că, așa cum rezultă din aceste rapoarte și din susținerile părților SC SA, nu a dispus ca urmare a majorării acestui salariu aplicarea coeficienților minimi de ierarhizare și multiplicare așa cum sunt prevăzuți în anexa 8 CCM.
Susținerile pârâtei privind modificarea art.80 din CCM au fost primite, dar interpretate în sensul că prin sentințele invocate a demonstrat de fapt că singura modalitate prin care a înțeles să majoreze salariile a fost ca urmare a obligării acesteia de către o instanță de judecată să aplice majorarea salariului minim la nivel de ramură sau la nivel național. Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada că a existat o negociere în acest sens, reținând că modalitatea prin care intimata a înțeles să majoreze salariul a fost printr-un act unilateral care nu prevede o majorare reală ci un adaos la salariu.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta a formulat recurs în termen legal.
Prin decizia civilă nr.898/2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins excepția tardivității cererii introductive, invocată de pârâta SC SA și a respins, ca nefondat, recursul formulat. A bligat recurenta - pârâta SC SA să plătească intimatului-reclamant Sindicatul Liber Independent T, 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii introductive, s-a constatat că dispoziția nr.267/2007 nu reprezintă o măsură unilaterală a angajatorului susceptibilă de a fi atacată în termen de 30 de zile, atâta vreme cât această decizie se substituie clauzelor contractului colectiv de muncă, astfel că îi este aplicabil regimul juridic stabilit de dispozițiile art.223 alin.1 lit. d din Legea 53/2003. Pe de altă parte, din conținutul acestei decizii nu rezultă în nici un fel data certă la care părțile pe care le privește au luat cunoștință de conținutul ei, astfel că dubiul astfel creat profită părții ce a contestat decizia.
Curtea a reținut că art.80 alin.3 arată că salariile de bază ale salariaților, stabilite conform grilelor de salarizare, se recalculează începând cu 1.08.2004, în funcție de salariul de bază pe societate. Actul adițional nr.6/13.10.2006 la stabilește, în art.1 că, începând cu 1.10.2006, salariile de bază ale tuturor salariaților se majorează cu 5%.
Ulterior, prin apariția 2007-2010, a fost modificat și cuantumul salariului de bază minim pentru muncitorul calificat, începând cu 1.01.2007, la suma de 528 lei.
Așa cum a apreciat în mod corect instanța de fond, contractele colective de muncă încheiate la nivel național, produc efecte pentru toți salariații angajatorului, iar contractele colective încheiate la nivel inferior nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivelul superior, acest principiu având ca izvor legea.
Ca atare, s-a reținut că, concluziile expertului desemnat de instanță sunt corecte, iar instanța de fond a apreciat în mod corect în sensul că aceste aspecte reprezintă o încălcare a prevederilor art. 78 alin.6 din contractul la nivel de unitate.
În ceea ce privește motivul de nulitate al dispoziției nr.267/5.01.2007, s-a apreciat în mod fondat că acesta contravine atât art.78 și 80 din cât și art. 3 alin.3 din, nerealizându-se adaptarea legală privind corelarea salariului minim de bază la nivel de unitate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea SC T SA, în baza art.318 alin.1 teza I și II pr.civilă pentru următoarele considerente:
Contestatoarea a arătat că respingerea excepției tardivității recursului formulată de către societate este consecința unei erori materiale a instanței de fond care nu a observat că la dosarul cauzei există un extras din Registrul de corespondență al unității cu sindicatul în care apare expres data la care această decizie a fost comunicată sub semnătură de primire sindicatului, respectiv 07.02.2007.
De asemenea, contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu a observat decizia civilă 322/R/04.02.2008 pronunțată în dosarul nr- prin care Curtea de Apel Cluja stabilit cu putere de lucru judecat că măsura prin care societatea adaptează contractul CCM la nivel de unitate cu dispozițiile CCM la nivel de ramură, reprezintă un act unilateral.
De asemenea, s-a arătat că decizia atacată cu contestație în anulare s-a pronunțat fără examinarea a două motive de recurs invocate de subscrisa SC, SA, întemeiate pe autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate anterior.
Acest lucru a condus la încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei nr.693/24.07.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care s-a decis cuantumul majorării salariului minim, ca urmare a intrării în vigoare a 2007 - 2010 ca fiind 528 RON lunar și nu 576 RON.
De asemenea, s-a arătat că încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii 154/ 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.322/R/04.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în același dosar, prin care s-a arătat că anexa nr.8 nu mai este în ființă ca act juridic în forma existentă inițial, ci a fost modificată, a prejudiciat recurenta.
S-a solicitat pentru aceste considerente suspendarea executării deciziei civile 898 din data de 29 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și a sentinței civile nr.132/2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La dosar s-au depus acte.
Legal citat, intimatul în contestație a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, Curtea constată că motivele invocate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Contestatoarea a invocat existența unei greșeli materiale în soluționarea recursului, motiv prevăzut de art.318 alin.1 teza 1.pr.civilă, constând în aceea că respingerea excepției tardivității invocată de către contestatoare este rezultatul unei erori materiale prin neobservarea de către instanța de fond, atât al extrasului din Registrul de corespondență al societății cu Sindicatul, cât și a deciziei civile nr.322/04.02.2008.
Curtea nu achiesează la aceste susțineri și consideră că, din momentul în care instanța de recurs a analizat excepția tardivității în funcție de motivele de recurs, contestatoarea nu poate invoca faptul că instanța nu a extins cercetarea dincolo de motivarea tardivității făcută de contestatoarea însăși. Prin cererea de recurs, contestatoarea a invocat excepția tardivității întrucât anularea dispoziției nr.267/2007 nu a fost cerută în termenul de 30 zile, iar instanța de recurs a apreciat că dispoziția nr. 267/2007 nu reprezintă o măsură unilaterală care trebuie atacată în termen de 30 zile. Ca atare, faptul că prin extrasul din Registrul de corespondență se dovedea că a fost depășit acest termen nu a mai fost dezbătut față de această motivare. Nemulțumirea contestatoarei că instanța de recurs a apreciat faptul că dispoziția menționată nu reprezintă o măsură unilaterală, raportat la existența deciziei civile nr.322/R/2008 nu reprezintă o greșeală materială, ci instanța de recurs a coroborat probele după alt raționament decât contestatoarea.
În ceea ce privește neexaminarea a două motive de recurs de către instanța de recurs, astfel cum a invocat contestatoarea, înscriindu-se în disp. art.318 teza II pr.civilă, Curtea urmează să examineze pe rând aceste două motive.
Primul motiv de recurs care se invocă a nu fi dezbătut îl constituie încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei nr. 693/2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI. Referitor la acest motiv, Curtea constată că el nu constituie un capăt al cererii de recurs propriu-zis, deoarece excepția autorității de lucru judecat nu a fost invocată prin cererea de recurs. Într-adevăr, contestatoarea a făcut trimitere la decizia nr.693/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI cu ocazia interpretării probatoriilor prin cererea de recurs, reținând că: " argumentația instanței de fond de asemenea este contradictorie.conform Deciziei Civile nr.693/24.07.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI ". Trebuie subliniat că în afară de invocarea deciziei nr.693/2007 cu titlu de probă în combaterea argumentației instanței de fond, contestatoarea nu a ridicat în cererea de recurs excepția autorității de lucru judecat. Faptul că instanța de recurs nu a invocat din oficiu autoritatea de lucru judecat,întrucât contestatoarea înțelegea să folosească ca probă decizia nr.693/2007, poate da dreptul la invocarea, cel mult, a unei erori de judecată, dar în niciun caz, la invocarea nepronunțarii pe un capăt al cererii de recurs.
Al doilea motiv de recurs pe care contestatoarea îl invocă și susține că nu a fost examinat de către instanța de recurs, îl reprezintă încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr.154/2007 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.322/R/2008 a Curții de Apel Cluj. Curtea constată că prin cererea de recurs nu a fost invocată autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.154/2007 a Tribunalului Dâmbovița rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.322/R/2008 a Curții de Apel Cluj. Decizia civilă nr.322/R/2008 a Curții de Apel Cluja fost menționată în cererea de recurs în motivarea capătului de cerere privind tardivitatea cererii de chemare în judecată. Motivând excepția tardivității, contestatoarea a arătat că acțiunea care formează obiectul judecății este prescrisă, fapt dovedit cu alte spețe similare, printre care a invocat și decizia nr.322/R/2008. Din nou, Curtea constată că, de fapt, contestatoarea este nemulțumită că instanța de
recurs nu s-a pronunțat din oficiu asupra faptului dacă decizia nr.322/R/2008 are sau nu putere de lucru judecat față de obiectul acțiunii. Acest aspect nu poate fi asimilat unei nepronunțării pe un capăt de recurs.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile art.318 teza 1 și 2.pr.civilă privind existența unei greșeli materiale sau a omisiunii cercetării vreunuia dintre motivele de recurs. Așa fiind, cerere de suspendare formulată apare ca fiind căzută în desuetudine.
De fapt, contestatoarea consideră că decizia nr.898/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI este contradictorie față de decizia nr.693/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, însă acest lucru poate forma obiectul numai al unei revizuiri formulată în baza art.322pct.7 pr.civilă, nu al unei contestații în anulare.
Așa fiind, văzând și disp. art.317- 321 pr.civilă, va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T SA, cu sediul în T,--11, județul D, împotriva deciziei civile nr.898 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul Sindicatul Liber Independent T SA, cu sediul în T,--11, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Cu opinie separată
Grefier,
fiind în concediu medical,
prezenta se semnează de grefierul șef
red.
tehnored.
4 ex./02.11.2009
OPINIE SEPARATĂ
Soluția de respingere a contestației în anulare ca nefondată, în opinia subsemnatului, este greșită pentru următoarele considerente:
Prin contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 898 din 29 aprilie 2009, pronunțată în recurs de Curtea de APEL PLOIEȘTI (în dosarul civil nr-), s-a solicitat desființarea acesteia și rejudecarea recursului.
În motivarea contestației s-a susținut în esență că respingerea excepției tardivității cererii introductive este consecința unei erori materiale evidente în sensul disp.art. 318 alin.(1) teza I Cod pr.civilă, instanța de control judiciar neobservând și neanalizând în mod critic cele două înscrisuri depuse la dosar în soluționarea corectă a excepției tardivității invocate, respectiv decizia civilă nr. 322/R/4 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj și decizia nr. 267/7 februarie 2007 privind comunicarea acesteia, dată de la care se putea formula contestație în termen legal, care fost depășit în speță.
Un alt motiv al contestației în anulare l-a constituit neexaminarea instanței de control judiciar a două motive de recurs asupra cărora nu s-a pronunțat în sensul disp.art. 318 alin. (1) teza II Cod pr.civilă, care au dus la pronunțarea unei decizii nelegale în faza de recurs.
Contestația în anulare de față este fondată.
Referitor la primul motiv al contestației privind excepția tardivității cererii introductive urmare unei erori materiale.
Instanța de recurs nu a observat și nu a analizat în mod critic existența celor două înscrisuri depuse la dosarul cauzei esențiale pentru soluționarea corectă a excepției invocate.
Astfel, s-a stabilit cu putere de lucru judecat, prin decizia civilă nr. 322/R/4 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj (în dosarul nr- că actul prin care societatea adaptează cele stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu cel la nivel de ramură, reprezintă un act unilateral și ca atare termenul de contestare al acestuia este de 30 zile de la data la care persoanele interesate au luat cunoștință despre acesta.
În speță, sindicatul reclamant, a luat cunoștință despre decizia nr. 267/5 februarie 2007 la data de 7 februarie 2007 așa cum rezultă din extrasul din registrul de corespondență al societății pârâte, situație în care dreptul la acțiune al reclamantului a fost prescris.
Aceste erori materiale au influențat hotărâtor soluția instanței de recurs prin nereținerea prescripției dreptului la acțiune, astfel că această eroare materială - și nu de judecată - a fost decisivă ajungându-se la pronunțarea unei soluții nelegale.
Totodată, instanța de control judiciar nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra a două motive de recurs întemeiate pe autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri irevocabile pronunțate anterior, motive total ignorate și necercetate în sensul disp.art. 318 alin.(1) teza II Cod pr.civilă, critici de nelegalitate ale soluției primei instanțe.
Astfel, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 693 din 24 iulie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a decis cuantumul de 528 lei al majorării salariului minim, urmare intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă la nivel național pentru perioada 2007-2010, critici în recurs menționate în fila 4 paragraful 5.
Aceasta în condițiile în care, prin decizia inițială de casare cu trimitere a aceleiași instanțe - Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr. 110/2008 - s-a făcut trimitere la decizia nr. 693 din 24 februarie 2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI (pag. 4 din decizie), făcându-se referiri exprese la existența autorității lucrului judecat.
De asemenea, a fost încălcată și puterea lucrului judecat a hotărârii nr. 134/14 februarie 2007 a Tribunalului Dâmbovița (în dosarul nr-) rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 322/R din 4 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, în același dosar - prin care s-a reținut că anexa nr. 8 nu mai este în ființă ca act juridic în forma inițială ci a fost modificată prin dispoziția nr. 49/2006 și circulara nr. 158/2006 anexă acestei dispoziții.
Instanța de recurs a omis în mod complet să menționeze și să analizeze cele două motive de recurs, ceea ce a afectat în mod esențial soluția pronunțată.
În sensul celor mai sus-arătate în opinia majoritară s-a reținut incomplet și greșit că primul motiv de recurs nu a constituit obiect al cererii de recurs, deoarece excepția autorității lucrului judecat nu a fost invocată în motivele de recurs, arătându-se în continuarea argumentării prezentei decizii, că referitor la decizia nr. 693/2007 poate fi cel mult invocată ca o eroare materială, aspect invocat chiar în motivele contestației în anulare.
Referitor la nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, s-a argumentat în opinia majoritară că o asemenea nepronunțare din oficiu asupra faptului dacă decizia nr. 322/R/2008 are sau nu puteri de lucru judecat, nu se poate asimila unei nepronunțări asupra unui capăt de recurs, concluzie vădit eronată față de prezenta cauză, iar celălalt motiv de recurs asupra căruia nu s-a pronunțat instanța de recurs, nici nu a mai fost analizat în cuprinsul acestei decizii.
Pentru toate considerentele expuse, apreciez că în speță sunt incidente dispozițiile art. 318 Cod pr.civilă în sensul celor ce preced, astfel că se impunea admiterea contestației în anulare și desființarea deciziei pronunțate de instanța de control judiciar cu rejudecarea recursului.
JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Țolu Traian
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL
2 ex./06.11.2009
Emis 2 comunicări/11.11.2009
Grefier,
- SC T SA,
- Sindicatul Liber Independent T SA,
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
