Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1839/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1839/2008 -
Ședința publică din 18 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de pârâții G și domiciliați în comuna, satul - Casa, județul B în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimata pârâtă și intimata reclamantă toți domiciliați în, nr. 63, județul B, împotriva deciziei civile nr. 870 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 798 din 11 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr. 111/2006, și deciziei civile nr. 127 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 548 din 13 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr-, având ca obiect: acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 9 decembrie 2008, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 16decembrie 2008, respectiv 18 decembrie 2008.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 798 din 11 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr. 111/2006, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților G, și și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 1503/25.05.1998 de; s-a dispus rectificarea cărții funciare în sensul radierii înscrierilor de sub B 5-6 din nr. 1003 și s-a constatat că reclamanta nu are calitate procesuală; pârâții au fost obligați la 5.190.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Marghitaa reținut că pârâta, profitând de faptul că are nume asemănător cu mama sa, s-a prezentat la notarul public și a donat pârâților G și cota de 14400/99516 părți din terenul situat pe nr. top. 1078, înscris în nr. 1003, teren care se afla în proprietatea mamei sale, decedată anterior încheierii contractului de donație. Prin urmare, instanța de fond a constatat că actul de donație este lovit de nulitate absolută, neexistând consimțământul proprietarului pentru înstrăinarea terenului și totodată a lipsit capacitatea de exercițiu necesară pentru încheierea actului atacat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, pârâții G și au formulat apel, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 870 din 23 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul și a obligat apelanții la cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei, în favoarea intimatului.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 206/19.12.1994 (fila 9 - dosar fond), s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra cotei de 14400 mp. din 99514 mp. teren situat pe nr. top. 1078 și înscris în nr. 1003 în favoarea numitei. La data de 4.02.1995, proprietara terenului în discuție a decedat, așa cum rezultă din certificatul de deces aflat la fila 64 dosar.
Prin contractul de donație autentificat la data de 25.05.1998 de, pârâta - fiica proprietarei tabulare - a donat terenul în discuție pârâților G și, prezentându-se ca fiind proprietara terenului dobândit cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991.
Față de această stare de fapt, tribunalul apreciază că instanța de fond în mod legal și temeinic a reținut că actul de donație este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost încheiat fără consimțământul proprietarei tabulare și totodată a lipsit capacitatea de exercițiu a proprietarei terenului în momentul încheierii contractului de donație, proprietara fiind decedată la acea dată.
Susținerile apelanților că însăși intimatul se face vinovat de neregularitățile actului de donație nu pot fi reținute, întrucât intimatul nu a fost parte la încheierea actului de donație și mai mult, apelanții le cunoșteau atât pe donatoarea cât și pe mama acesteia, care era decedată la data încheierii contractului de donație, apelanții fiind de acord ca pârâta să se prezinte la notar în locul mamei sale, aspect pe care puteau să-l invoce la data încheierii actului de donație.
De asemenea, invocarea caracterului simulat al contractului de donație de către apelanți nu are nici o relevanță în examinarea condițiilor de valabilitate a actului juridic, prevăzute în art. 948 Cod civil. Obiectul dedus judecății îl reprezintă constatarea nulității absolute a unui act juridic ca urmare a nerespectării condițiilor de valabilitate, și nu inopozabilitatea actului secret față de terți ca urmare a constatării simulației.
Față de aceste considerente și văzând în drept și dispozițiile art. 948 Cod civil, Tribunalul Bihora constatat că actul de donație atacat de reclamantul intimat este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat fără consimțământul proprietarei tabulare, și în consecință a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat au declarat recurs pârâții G și, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței civile nr. 798/2006 a Judecătoriei Marghita, iar pe cale de consecință, a respinge acțiunea formulată de către reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că decizia atacată este nelegală, nulitățile de ordine publică putând fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii, însă nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Având în vedere acest principiu, recurenții susțin că reclamantul este cel care a provocat întregul lanț de nereguli juridice, astfel că nu poate să beneficieze de nulitatea pe care tocmai el a creat-o, deoarece acesta a fost parte în contractul de schimb, a oferit spre vânzare diferența de 44 ari teren, pentru care recurenții i-au achitat prețul solicitat de el, de 5.000.000 lei, iar pe de altă parte i-a cerut surorii sale să se prezinte la notar să încheie contractul a cărui natură el a stabilit-o și a folosit timp de 7 ani terenul primit de la, pe care l-a și oferit spre vânzare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 9, art. 312 Cod procedură civilă.
În ședința publică din 9 decembrie 2008, instanța a dispus conexarea dosarului nr- al Curții de APEL ORADEA la prezentul dosar, cauză având ca obiect soluționarea acțiunii reconvenționale formulată în dosarul inițial și disjunsă de către Judecătoria Marghita.
În acea cauză, prin sentința civilă nr. 548 din 13 iunie 2007 Judecătoriei Marghita, a fost admisă acțiunea înaintată de reclamanții G și împotriva pârâților, pentru constatare simulație; s-a constatat simulat contractul de donație autentificat cu nr. 1503/25.05.1998, ca fiind un contract de schimb; s-a dispus modificarea înscrierilor din nr. 1003, cu nr. top. 1078, poziția B 5-6 în sensul înscrierii mențiunii "cu titlu de schimb" și au fost obligați pârâții la 27 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut că la data de 2.03.1998 s-a realizat o înțelegere între antecesorul reclamanților G și, pe nume, și pârâții și. Obiectul acestei înțelegeri l-a constituit un schimb de terenuri cu plata diferenței de preț, în cazul în care valoarea terenurilor schimbate nu era egală.
Pârâții i-au oferit antecesorului reclamanților teren în întindere de 10.000 mp. situat în parcela cu nr. top. 1078 (La ) și au primit în schimb teren în întindere de 8 ari și 46 mp. la parcela de la nr. top. 12 (intravilan lângă școală).
Potrivit declarațiilor martorilor audiați și, cu ocazia acestui schimb, întrucât valoarea terenurilor nu era egală, le-a plătit celor doi pârâți suma de 5-6 milioane lei, pârâții le-au confirmat martorilor primirea acestor bani pentru vânzarea pământului și faptul că a folosit banii pârâtul pentru a merge cu copilul la operație la
S-a mai reținut că la data înțelegerii a avut loc schimbul de terenuri cu plata diferenței de preț și intrarea în posesie de către coschimbași. Mai mult decât atât, ulterior operațiunii, pârâtul a pus terenul de lângă școală de vânzare. a donat terenul ce-l primise de la pârâți, fiului și nurorii sale.
Pentru a rezolva situația juridică a terenului din punct de vedere a publicității imobiliare, reclamanții le-au cerut pârâților să perfecteze un act autentic încheiat la un notar public, prin care să consemneze transmiterea proprietății către reclamanți. Actul de donație autentificat la 25.05.1998 a fost semnat atât de către donatoare, cât și de către donatari.
După 7 ani de folosință a terenurilor conform situației descrise, s-a demarat procedura de expropriere a terenurilor pentru construcția Autostrăzii Transilvania. Terenul primit de către reclamanți face obiectul exproprierii, iar despăgubirile acordate sunt substanțiale. În acest context s-a formulat acțiunea principală de constatare a nulității donației cu motivarea că proprietară de carte funciară era, care era mama pârâților, iar donația s-a făcut de către.
Reținând că donația s-a făcut de către o persoană neproprietară, instanța a constatat nulitatea donației.
Din starea de fapt arătată, s-a reținut că terenul în litigiu a fost înstrăinat către reclamanți încă din anul 1998 și folosit de aceștia de atunci și până în prezent, că tocmai prin încheierea actului de donație pârâții au recunoscut transmiterea terenului către antecesorul reclamanților, desigur, cu alt titlu.
Acțiunea a fost admisă în baza art. 969, 970, 1155 din Codul civil.
Împotriva sentinței, în termen, timbrat legal, au declarat apel pârâții,.
Prin decizia civilă nr. 127 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul și a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 548/13.06.2007 pronunțată de Judecătoria Marghita în sensul că s-a respins acțiunea reclamanților G și împotriva pârâților, având ca obiect anulare contract.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În prezenta cauză, pe calea unei cereri reconvenționale, se solicitase să se constate caracterul simulat al contractului de donație autentificat cu nr. 1503/1998, ca fiind un contract de schimb.
S-a formulat acțiunea reconvențională atunci când reclamanții și au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație pentru lipsa capacității de folosință. Se invocă în acțiunea principală că s-a făcut o confuzie între mama reclamanților și sora lor.
Reclamanții reconvenționali au invocat simulația, depunând în dovedirea acțiunii lor contractul de schimb sub semnătură privată - fila 81 - încheiat la data de 2.03.1998. Acel contract era încheiat între aceiași, iar pe de altă parte, și nu donatarii din contractul de donație: G și -.
Pentru aceleași motive pentru care s-a solicitat constatarea nulității contractului de donație, nici contractul de schimb nu poate fi reținut ca valabil încheiat. nu figura în cartea funciară ca proprietară a terenului ce se susține că s-a schimbat.
Pentru a exista intenția de a simula era necesar apoi ca acel contract de schimb să fie încheiat între aceleași părți din contractul aparent. Probele administrate în cauză au contrazis chiar cele consemnate în contractul de schimb. La interogatoriu, a negat că el ar fi avut vreo înțelegere pentru schimb de terenuri cu, arătând că sora sa ar fi avut o astfel de înțelegere.
Față de cele de mai sus, Tribunalul Bihora apreciat că acțiunea în constatarea simulației apare netemeinică și nelegală și a respins-o ca atare, urmare a admiterii apelului.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat au declarat recurs pârâții reclamanți reconvenționali G și, solicitând în principal casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul respingerii apelului și păstrarea sentinței civile nr. 548 din 13 iunie 2007 Judecătoriei Marghita, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, în fața instanței de apel, recurenții au solicitat audierea martorului, notarul care a încheiat contractul de donație, pentru a dovedi că însuși reclamantul a fost de acord ca sora lui să încheie acest contract, probă respinsă ca inutilă de către instanță.
În ceea ce privește motivul subsidiar, s-a arătat că motivarea instanței de apel este nu numai foarte sumară, dar și lipsită de orice referire cu caracter juridic, la instituția simulației.
Recurenții susțin că în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1175 Cod civil, respectiv există un act notarial de donație, actul public și o înțelegere pentru contractul de schimb.
Raportul real intervenit între părți este cel al schimbului, acestea înțelegându-se cu ocazia prezentării la notar asupra modalității de transcriere a proprietății, iar primul act încheiat a fost cel care viza contractul de schimb și, doar ulterior, a fost lărgită înțelegerea privind contractul de donație.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 9, art. 312 Cod procedură civilă.
În ședința publică din 9 decembrie 2008, reprezentantul recurenților din cele două dosare conexate, a solicitat în principal admiterea recursurilor, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, în vederea completării probațiunii testimoniale, iar în subsidiar, modificarea hotărârilor, iar pe cale de consecință a fi respinsă acțiunea principală și a se admite acțiunea reconvențională, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților și a solicitat respingerea ambelor recursuri, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin actul sub semnătură privată intitulat "contract de schimb" (fila 67 dosar fond), încheiat la data de 2 martie 1998 la Consiliul Local, în prezența a doi martori, intimații și, în calitate de moștenitori (fii) ai defunctei, decedată la data de 4 februarie 1995, au transmis cu titlu de schimb numitului, în prezent decedat (tatăl recurentului G), suprafața de teren de 1 hectar, din nr. top. 1078, în locul denumit "", primind de la acesta din urmă suprafața de 8 ari și 46 mp. ("lângă școală"), din nr. top. 12.
Actul evocat mai sus a fost semnat de toate părțile contractante, împrejurare necontestată nici de către intimați.
Parcela cu nr. top. 1078, în suprafață de 1 hectar și 4400 mp. a fost inclusă în titlul de proprietate nr. 206/19 decembrie 1994, emis pe numele mamei intimaților, numita.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 1503 din 25 mai 1998 de către, intimata a donat recurenților G și, cota de 14400/99516 părți din parcela cu nr. top. 1078, situată în extravilanul comunei.
Din depoziția martorei, audiată în fața instanței de fond, rezultă că intimatul a folosit terenul primit cu titlu de schimb, teren situat în intravilan, așa cum s-a arătat mai sus, și pe care acesta l-a și pus de vânzare, lucru cunoscut, susține martora, de mai multe persoane din sat.
Aceeași împrejurare rezultă și din declarația martorei (fila 80), care este vecină cu intimatul reclamant, aceasta arătând că știe despre schimbul de terenuri intervenit între antecesorul recurenților și intimați, că recurenții au mai plătit pentru terenul din extravilan o sumă de circa 5 - 6 milioane lei, bani pe care intimatul i-a folosit pentru un tratament efectuat fiului său la
Aceeași martoră a precizat că intimatul i-a mărturisit că pe terenul primit de la intenționează să construiască o casă pentru nunți și că prin această afacere ar fi dat "lovitura vieții lui".
La interogatoriul luat reclamantului în dosar nr. 111/2006 al Judecătoriei Marghita, acesta a recunoscut actul sub semnătură privată privind schimbul de terenuri și totodată a recunoscut că a folosit suprafața de 8 ari și 46 mp. din nr. top. 12, pe care l-a primit în schimbul extravilanului, teren pe care îl folosește din anul 1998.
Prin recunoașterile făcute de către acest reclamant în dosarul indicat mai sus, se confirmă susținerile recurenților, în sensul că adevărata voință a părților a fost aceea care viza schimbul de terenuri, altfel nu există nici o justificare ce să explice care este motivul pentru care fiecare folosește terenurile astfel cum s-a prevăzut în actul sub semnătură privată.
Întreaga suprafața de teren din intravilan este folosită exclusiv de intimatul reclamant, după cum acesta a recunoscut, martorul, care locuiește în vecinătatea acestui teren, arătând că intimatul l-a scos la vânzare, martorul personal dorind să-l cumpere de la acesta, însă nu s-au înțeles asupra prețului.
Neînțelegerile între părți au apărut, după cum relatează martorul, prin anul 2004, când s-a demarat procedura de expropriere a terenurilor necesare în vederea construcției autostrăzii "Transilvania", terenul din litigiu, situat în extravilan, făcând obiectul acestei proceduri, iar despăgubirile fiind substanțiale.
Referitor la contractul de donație autentificat sub nr. 1503 din 25 mai 1998, în mod corect a reținut Judecătoria Marghita prin sentința civilă nr. 548/2007, că pentru a rezolva situația juridică a terenului, pârâții recurenți le-au solicitat reclamanților intimați să perfecteze convenția de schimb.
Este adevărat că în contractul de donație apare în calitate de donatoare doar intimata, care a prezentat notarului public un extras de carte funciară cu privire la teren, potrivit căruia terenul era întabulat pe, și profitând de asemănarea de nume, a susținut că ea este proprietara tabulară.
Este însă neverosimilă susținerea intimatului reclamant în sensul că el nu a avut cunoștință despre încheierea acestui din urmă contract.
În primul rând, donatoarea nu avea nici un interes să-i gratifice pe cei doi recurenți cu această suprafață de teren, pe care ea nu a folosit-o niciodată. Pe de altă parte, de la data încheierii actului de schimb, terenul ce a aparținut lui, a fost folosit doar de către; dacă el nu ar fi avut cunoștință despre contractul de donație, care ar fi fost titlul care să justifice folosirea în continuare a acestui teren, proprietatea altei persoane.
Pe de altă parte, în toți acești ani care au trecut de la încheierea celor două acte, nici unul dintre moștenitorii beneficiarei titlului de proprietate, nu a folosit această suprafață de teren din nr. top. 1078, ceea ce confirmă încă odată înțelegerea reală a părților cu privire la schimbul de terenuri, intervenit în luna martie 1998.
Profitând de asemănarea de nume ( și ), părțile s-au prezentat la notariat în vederea perfectării actului privind transmiterea dreptului de proprietate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1), coroborat cu art. 296, 316 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite ca fondate recursurile civile din ambele dosare conexate, va modifica în tot decizia civilă nr. 870/2007 a Tribunalului Bihor și va schimba în parte sentința civilă nr. 798/2006 a Judecătoriei Marghita, iar pe cale de consecință va respinge acțiunea principală; va modifica decizia civilă nr. 127/2008 a Tribunalului Bihor în sensul respingerii apelului și va păstra în totalitate sentința civilă nr. 548/2007 a Judecătoriei Marghita.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimații la 1.810 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele, reprezentând onorariu avocațial și taxă juridică de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 206 și316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de pârâții G și împotriva deciziei civile nr. 870 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în sensul admiterii apelului și schimbă în parte sentința civilă nr. 798 din 11 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Marghita în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților G și, având ca obiect constatarea nulității contractului de donație și rectificarea înscrierilor efectuate în nr. 1003.
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și păstrează restul dispozițiilor.
ADMITE recursul civil introdus de reclamanții reconvenționali G și, în dosarul conexat nr-, împotriva deciziei civile nr. 127 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în tot, în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 548 din 13 iunie 2007 Judecătoriei Marghita, pe care o păstrează în întregime.
Obligă partea intimată să plătească părții recurente suma de 1.810 lei, cheltuieli de judecată în toate instanțele, din ambele dosare conexate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 19.12.2008
jud.fond.
jud.apel. -
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./5.01.2009
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
