Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 185/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 185/R/2008 | |
Ședința publică 23 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Viorica Crișan Martacarmen Vitos | - - - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, ȘI împotriva deciziei civile nr. 252/A din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâții, Comisia Locală de Fond Funciar B M și Comisia Județeană de Fond Funciar, având ca obiect acțiune în constatare - anulare contracte de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul recurent și pârâtul intimat, asistat de avocat care îi reprezintă și pe pârâții intimați și, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 131 lei taxă judiciară de timbru și 1,95 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 ianuarie 2008, pârâții intimați, și, au depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare, la care au fost anexate delegația de reprezentare și chitanțele prin care se atestă plata onorariului avocațial. Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reclamantul recurent.
La termenul de azi reclamantul recurent depune la dosar timbrajul aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație, acesta fiind astfel legal timbrat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând onorariul avocațial.
CURTEA
Prin sentința civilă nr,5591/15 oct.2007, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dos.civ.nr.6079/2002 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții, COMISIA LOCALĂ B M DE FOND FUNCIAR ȘI COMISIA JUDEȚEANĂ M PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR având ca obiect anulare titlu de proprietate și rectificare CF.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că prin sent.civ. rămasă definitivă nr.7193/18.10.2001 a Judecătoriei Baia Mare, reclamanții din prezenta cauză au fost obligați să le lase pârâților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 1000 mp înscrisă în CF 15895 B M, nr.top.4388/1/1 și nr.top.4389/3.
În expertizele ce au stat la baza pronunțării acestei sentințe s-a stabilit că schița de dezmembrare nr.343/1971, în baza căreia reclamanta a intrat în folosința acestui teren nu a reprezentat realitatea din teren sau punerea în posesie nu a fost făcută conform dezmembrării, reclamanta fiind pusă în posesie atât pe terenul în litigiu cât și pe numerele top învecinate.
Conform expertizei întocmită în cauză de ing., terenul în litigiu de 1000 mp este înscris în TP -, fiind situat în intravilanul mun.B M, str.- și ocupând parcelele cu nr.top.4389/3 și nr.4388/3/1/1 din CF 15895 B M, proprietatea pârâților și, teren dobândit de aceștia prin cumpărare de la pârâta.
Terenul proprietatea pârâților este folosit de reclamanți.
Schița de dezmembrare nr.564/2000 ce a stat la baza întabulării dreptului pârâților prin cumpărare, corespunde cu planul cadastral anexat procesului-verbal de punere în posesie.
Neexistând nici o dovadă că pârâta nu este îndreptățită la respectivul teren în temeiul Legii 18/1991, acțiunea promovată de reclamanți a fost respinsă ca nefondată.
Apelul declarat de reclamanții, și contra sentinței primei instanțe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj prin.civ.nr.290/9 febr.2004, reținându-se în esență că terenul vânzătoarei atribuit prin titlu de proprietate, corespunde punerii în posesie a planului cadastral întocmit, astfel că terenul identificat sub nr.top.4388/3 și 4389/3 a putut fi transmis legal cumpărătorilor pârâți.
Din expertiza efectuată de ing.expert rezultă că apelanții sunt cei ce au fost puși în posesie fără respectarea hărților cadastrale și a configurației faptice a nr.top. dobândite de ei prin schimb cu CAP în anul 1971.
Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs.
Având în vedere prevederile art.II alin.2 din Legea nr.195/2004, prin Încheierea civilă nr.4336/9 iun.2004 a hotărât scoaterea dosarului cauzei nr.2578/2004 de pe rolul său și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în recurs Curții de Apel Cluj, cauză pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr.dos.9664/RG/2004.
La rândul ei, Curtea de Apel Cluj sesizată cu soluționarea recursului, prin.civ.nr.830/7 oct.2004.civ.9664/2004 apreciind că nu poate să cenzureze pe calea recursului propria hotărâre pronunțată în apel, și-a declinat competența soluționării
Prin dec.civ.nr.4825/3 iun.2005, pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție în dos.civ.nr.20421/2004, competența soluționării recursului declarat de reclamanții, și a fost declinată Curții de Apel Cluj.
Prin dec.civ.nr.333/R/2 febr.2006, soluționând recursul, Curtea de Apel Cluja admis recursul declarat de reclamanți contra dec.civ.nr.290/9 febr. 2004 Curții de Apel Cluj, trimițând cauza pentru rejudecare în apel Tribunalului Maramureș cu îndrumarea întregirii și completării probatoriului în apel prin încuviințarea unei noi expertize care să lămurească toate problemele legate de identificarea terenului în litigiu.
Rejudecând apelul reclamanților, Tribunalul Maramureș, prin.civ.nr.252/ din 27.07.2007, pronunțată în dos.civ.nr- a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți contra sent. civ. nr. 5591/15.10.2003 a Judecătoriei Cluj -N pe care a menținut-o în totul.
Apelanții au fost obligați să achite pârâților suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel.
S-a reținut în considerente că în cauză au fost efectuate un număr de 4 expertize, iar la cuvântul în fond oral reclamanții prin avocat au înțeles
să-l recuze pe expertul G numit pentru efectuarea lucrării de expertiză, în rejudecare, la 8 iunie 2006, recuzare apreciată de tribunal ca tardivă și ca mijloc de tergiversare a judecării cauzei.
Referitor la obiectul procesului, respectiv la corectitudinea punerii în posesie a pârâților conform schiței de dezmembrare nr.564/2002, anularea titlului de proprietate al pârâtei și a procesului-verbal de punere în posesie și obligarea Comisiei Locale de a proceda la o nouă punere în posesie, concluzia tribunalului a fost aceea că reclamanții apelanți nu au făcut nici o dovadă că punerea în posesie a pârâtei ar fi greșită.
În fapt reclamanta în anul 1971 făcut un schimb de teren cu fostul CAP. Terenul obținut prin schimb are la bază schița de dezmembrare nr. 343/1971. Acest teren a fost donat reclamantului nr. top. 4396/4/2, cota de 1/2 din nr. top. 4396/4/1, nr. top. 4396/4/2, nr. top.4387/1/1 și nr. top. 4388/2/1 iar reclamantul nr. top. 4396/4/4, nr. top. 4396/4/4, nr. 4389/2/2 și nr. 4390/1/2, potrivit actului de partaj cu donație autentificată sub nr. 2611 din 27 septembrie 2000 ( 17 din dosar 7972/2000 atașat).
Pârâții, au cumpărat 1.000 mp teren de la prin act autentic nr. 920/10 martie 2000 ( 6 din același dosar) respectiv din CF 490 nr. top. 4388/3/1/1 și nr. 4389/3 din CF 12275. deținea terenul prin reconstituire la Legea 18/1991, obținând titlu de proprietate nr- în vigoare.
Expertul reține că reclamanții și-au întabulat dreptul de proprietate asupra 9092 mp teren corespunzător nr. top. 4387/1/1, 4387/1/1, 4387/1/2, 4388/2/1, 4388/2/2, 4389/2/1, 4389/2/2, 4390/1/1 și 4390/1/2. Expertul reține că reclamanții folosesc o suprafață de teren egală scriptic cu cea întabulată dar care ocupă alte nr. top. decât cele pe care și-au înscris dreptul de proprietate, respectiv se constată o translație spre sud și o ușoară rotire spre vest a lotului de teren folosit față de cel pe care sunt întabulați, din cauza schiței de dezmembrare nr. 343/1971.
Expertul G numit în rejudecarea apelului, a reținut că prin schița de dezmembrare nr. 343/1971 - care s-a arătat că a fost schița ce a stat la baza schimbului de teren dintre și CAP - s-au dezmembrat nr. top. 4389, 4390, 4387 și 4388 din CF 1570 și 490 B După dezmembrarea parcelei noi s-au înscris în CF nr. 3733 B M la poziția + 4-7 fără a specifica în coala B cine este proprietarul acestor parcele, dar rezultă din restul actelor că revine lui - respectiv nr. top. nou 4389/2, 4390/1, 4387/1 și 4388/2 în total 9.092 mp.
Pentru lămurirea acestor aspecte, expertul a calculat punctele de control a terenului în sistem " 1970 ", în sistem "Budapesta" sistem în care sunt redactate planurile cadastrale. S-au suprapus planul topografic redactat peste cadastrală originală. Expertul mai reține că Familia ocupă 7899 mp necolorat pe schiță iar Familia 1.193 mp colorat în maro.
Cu privire la terenul de 1.000 mp s-a reținut că terenul este înscris în CF 15895 B M în favoarea lui cu nr. top. 4388/3/1/1 în suprafață de 443 și nr. top. 4389/3 în suprafață de 557 mp, în total 1.000 mp. n concluzie expertul a susținut că ocupă faptic 9.419 mp, plusul provenind de la vecinii, și.
Atât timp cât reclamanta ocupă mai mult teren, ea nu prezintă nici un interes real în promovarea prezentei acțiuni, cu atât mai mult cu cât, reclamanții apelanți nu au uzat de prevederile Legii 18/1991.
Mai mult, ei nu sunt parte în contractul autentic de vânzare-cumpărare dintre intimații și astfel că potrivit art. 973.civ. nu pot cere anularea actului, deoarece convențiile n-au efect decât între părțile contractante.
S-a mai arătat în considerentele deciziei că deoarece nici una dintre cele 4 expertize efectuate în cauză nu a demonstrat că terenul de 1000 mp atribuit prin titlu de proprietate pârâtei și vândut apoi cumpărătorilor, nu aparține reclamanților în temeiul art.292 și 296.proc.civ. apelul acestora a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei de mai sus, reclamanții, și au declarat recurs solicitând admiterea lui, modificarea deciziei atacată ca nelegală și pe cale de consecință, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței pronunțată de Judecătoria Baia Mare în sensul admiterii acțiunii precizată și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenții arată că motivarea deciziei instanței de apel este greșită și în totală contradicție cu probele administrate în cauză.
În primul rând, interesul reclamanților în promovarea acțiunii constă în faptul că prin sent.civ.nr.7193 din 18.10.2001, rămasă definitivă, aceștia au fost obligați să lase intimaților în deplină proprietate terenul de 1000 mp de sub nr.top.4388/3/1/1/ și 4389/3, teren pe care recurenții nu îl dețin.
Conform expertizei efectuată de ing. G, recurenții ocupă în total 431 mp în loc de 1000 mp, schița de dezmembrare nr.564/2000 fiind greșită, limita de cu nr.top.4389/2 și nr.4388/2 nefiind corectă.
Expertul a concluzionat însă că este corectă schița de dezmembrare nr.343/1971, arătând apoi că recurenții proprietari ai suprafeței de 9092 mp, folosesc faptic 9419 mp.
Din totalul suprafeței înscrisă în CF 3733 B M, apelanții folosesc doar 7899 mp, diferența de 1193 mp fiind ocupată de care a vândut-o soților.
Faptul că recurenții folosesc suprafețe de teren situate pe alte numere topografice nu le este imputabil deoarece ei nu au fost puși în posesie în anul 1971, nu au avut calitatea de membrii cooperatori și folosesc terenul în limitele stabilite în anul 1971 cu aceleași vecinătăți până în prezent.
Din această stare de fapt, rezultă fără nici un dubiu că schița de dezmembrare nr.564/2000 și procesul-verbal de punere în posesie din 18.03.1991 sunt greșite.
Raportat la prevederile art.27 alin.2 din Legea 18/1991 actul este nul, iar terenul fiind atribuit altor persoane, comisia ar fi trebuit să o pună în posesie pe pârâtă pe un alt amplasament.
Mai arată recurenții că nu a putut fi pusă în posesie cu terenul de 1193 mp întrucât aceasta ocupă din nr.top. proprietatea reclamanților 782 mp din nr.top.4387/1 și 411 mp.
Față de probatoriul administrat, capătul de cerere al acțiunii introductive privind constatarea nelegalității schiței de dezmembrare nr.564/2001 anularea procesului verbal de punere în posesie din 18.03.1999 și anularea parțială a erau admisibile.
Ultima dintre susținerile recurenților se referă la faptul că la data încheierii între pârâți a contractului de vânzare-cumpărare, vânzătoarea deținea faptic doar suprafața de 169 mp și 262 mp, ea nefiind pusă în posesie cu 1000 mp astfel că actul de vânzare-cumpărare era anulabil conform principiului "accesorium sequitur principalem".
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimați, și au cerut respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la cheltuieli de judecată.
Recursul declarat este nefondat pentru cele ce urmează:
Deși recurenții au solicitat admiterea recursului și modificarea ca nelegală a deciziei pronunțată în apel, în realitate aceștia nu indică în calea de atac nici un motiv concret de nelegalitate a deciziei ce s-ar putea încadra între cele reglementate de art.304 proc.civ. recurenții rezumându-se în a preciza doar că motivarea hotărârii instanței de apel "este greșită în contradicție totală cu probatoriul administrat în cauză".
Un astfel de motiv, bazat și dezvoltat în exclusivitate pe aprecierea și reevaluarea probelor administrate în cauză ar corespunde în realitate unor temeiuri de netemeinicie a hotărârii reglementate prin fostul motiv de recurs prevăzut de fostul art.304 pct.11 proc.civ. abrogat prin nr.OUG138/2000.
Cum în prezent pentru aceste considerente hotărârea recurată nu va putea fi modificată, nefiind întrunite ipotezele prevăzute de art.312 pct.2 proc.civ. cererea recurenților de admitere a recursului și modificare a hotărârii în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii va fi respinsă.
Deosebit de cele de mai sus, Curtea constată însă că recurenții prezintă trunchiat probațiunea administrată insistând asupra unor aspecte vizând stări de fapt total irelevante sub aspectul legalității actelor deduse judecății, respectiv a schiței de dezmembrare 564/2000, actului de punere în posesie, titlului de proprietate emis în temeiul Legii 18/1991 și anulabilității actului de vânzare-cumpărare imobiliară.
Astfel, pe baza expertizelor efectuate în cauză s-a demonstrat în mod incontestabil că părțile sunt proprietari ai unor parcele diferite, iar la momentul aplicării dispozițiilor Legii 18/1991, intimații nu au fost puși în posesie pe terenul proprietatea recurenților.
Dimpotrivă, cei ce nu respectă limitele proprietății și amplasamentul terenului primit de ei cu titlu de schimb în anul 1971 sunt tocmai recurenții care înlătură vechile semne de hotar și încălcând dreptul de proprietate al intimaților, în anul 2002 au fost obligați la lăsarea suprafeței de 1000 mp înscrisă în CF 15895 B M, cu nr.top.4388/3/1/1 și 4389/3 în deplină proprietate a intimaților.
Apoi, prin faptul că la punerea intimatei în posesie, recurenții exercitau stăpânirea fără titlu a terenului litigios - sau parte din acesta - nu instituia în sarcina comisiei de fond funciar nici o obligație legală pentru atribuirea terenului de 1000 mp pe alt amplasament.
Dispozițiile legale invocate ale art.27 alin.2 din Legea nr.18/1991 nu instituiau o astfel de obligație iar indicarea vecinătăților ține de arătarea proprietarilor legali și nu de o recunoaștere din partea ocupanților abuzivi așa cum greșit sugerează recurenții în scopul justificării terenului ce nu le aparține.
Având în vedere cele de mai sus și independent de exactitatea mențiunilor privitoare la vecinătăți din procesul-verbal, dispozițiile art.27 alin.2 al Legii nr.18/1991 nu instituie cu sancțiunea nulități eventuale erori bazate pe stări de fapt ale punerii în posesie, astfel că și sub acest aspect critica adusă în recurs este nefondată.
Așa cum a reținut corect instanța de apel recurenții din prezenta cauză nu au putut dovedi nici o cauză de nelegalitate a actelor a căror anulare au cerut-o și în plus prin anularea actelor nici nu și-ar putea constitui ori justifica vreun drept asupra terenului în litigiu pentru că în privința suprafeței de teren litigioasă aceștia nu au nici un titlu.
De aceea, în această privință statuarea tribunalului conform căreia acțiunea reclamanților apare mai de grabă ca lipsită de interes este corectă.
Trebuie însă precizat că atât sentința primei instanțe cât și decizia pronunțată în apel au respins demersurile judiciare ale reclamanților pe fond și nu pe cale de excepție, lipsa interesului constituind doar unul dintre argumentele respingerii cererilor pe fondul lor în sensul că anulabilitatea actelor oricum nu ar putea procura ori justifica recurenților drept la suprafața ocupată de aceștia fără drept.
Față de cele de mai sus și considerentele amănunțit reținute în decizie tribunalului, Curtea în temeiul art.312 și 316.proc.civ. va respinge recursul ca nefondat și în temeiul art.274 proc.civ. va obliga recurenții la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.252/A din 27.09.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților, suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red.CV
Dact./2ex.
28.02.2008
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Viorica Crișan Martacarmen Vitos
