Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 186/2008
Ședința publică de la 30 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatorii G și împotriva deciziei civile nr. 114/27.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorii G și, personal și asistați de avocat și intimata, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială și în reprezentarea intimaților și și intimata, personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură la data de 07.05.2008 precizare prin care contestatorii precizează că au formulat cerere de strămutare a prezentei cauze, cu termen la 14 octombrie 2008.
Avocat depune la dosarul cauzei completare a motivelor contestației în anulare și copie după interogatoriul pârâților, pe care le comunică și cu mandatara intimaților, și învederează instanței lipsa de procedură cu intimata, dovada la fila 11 din dosar fond, aceasta nefiind citată la adresa corectă din B, ci la o adresă greșită.
Avocat, față de cele invocate, arată că a fost citată la adresa indicată inițial în acțiune, aceasta fiind corectă și pe tot parcursul procesului a cunoscut toate termenele cauzei, în plus, la data prezentei are mandat să o reprezinte, astfel că are cunoștință de litigiu și procedura este legal îndeplinită.
Avocat susține lipsa procedurii de citare și viciul de procedură din citativ. Solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată față de faptul că cererea de strămutare are termen la 14.10.2008 și în eventuala soluționare a prezentei pricini, dosarul ÎCCJ ar rămâne fără obiect.
Instanța, în deliberare, având în vedere actele și lucrările dosarului și prezența mandatarului ales al intimatei, constată că nu se verifică susținerile referitoare la domiciliul acesteia și viciul de procedură este acoperit prin prezența doamnei avocat, procedura fiind legal îndeplinită conform art. 89 alin 2 Cod procedură civilă.
Față de cererea de amânare a cauzei, raportat la obiectul acesteia și prevederile Codului d e procedură civilă, o constată neîntemeiată și o respinge.
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat, de asemenea, declară că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea contestației în anulare conform motivelor formulate, respectiv: în primul rând procedura de citare la judecată a intimatei nu este corectă, domiciliul fiind indicat greșit - la fila 85 din dosar fond fiind precizată adresa corectă, aspect de care nici instanța de fond nu a ținut seama, mai mult, recurenta nu a mandatat pe nimeni să o reprezinte în cauză; în al doilea rând, se punea problema nulității recursului fiind formulat de către o persoană fără împuternicire și semnat de, care avea mandatar diferit de, dovada fiind la dosar; pe fondul cauzei, instanța de recurs a ignorat precizarea de la fila 50 și din eroare materială s-a interpretat că soții ar fi cumpărat imobilul de la, adevăratul beneficiar al cotei de fiind, iar instanța nu a verificat identitatea lui, din acte putându-se identifica dacă e una și aceeași persoană cu coproprietarul imobilului și trebuia citat în cauză; nu în ultimul rând se mai susține că din eroare materială nu s-a ținut cont de existența cererii de recuzare, formulată pe motive de bănuială legitimă că aceeași instanță a soluționat recursul - dată fiind incompatibilitatea judecătorilor care s-au mai pronunțat pe această cale de atac și total greșit s-a trecut peste această cerere. Astfel, susținând motivele așa cum a fost formulate în scris și precizarea depusă la prezentul termen, în concluzie, având în vedere faptul că instanța de recurs nu a ținut cont și de interogatoriul pârâților - filele 78 și 113 din dosar - și apreciind că tot din eroare materială nu a fost analizat probatoriul administrat în totalitate, solicită instanței admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și precizată.
Avocat, având cuvântul, învederează instanței că un anume înscris sub semnătură privată nu are fi însemnat un contract de vânzare cumpărare și chiar contestatorii au recunoscut că ar fi proprietari doar pe o cotă parte, toate susținerile și afirmațiile din cauză nefiind probate cu acte. Pe fond, consideră că recursul la recurs este inadmisibil și în speță nu se întrunesc prevederile art. 317, 318 Cod procedură civilă, vicierea procedurii de chemare în judecată nefiind temeinic dovedită, cu atât mai mult cu cât partea în discuție a fost citată la adresa indicată de ea în acțiune și acest motiv nu a fost invocat de contestatori decât în fața instanței de recurs, iar cu privire la mandatul dat pentru reprezentare, prin practica deja existentă și confirmată de ÎCCJ nu este eroare materială semnarea căii de atac de către mandatarul ales, cu atât mai mult cu cât intimata are cunoștință de proces; cu privire la motivul privind faptul că nu a fost citat, acest viciu de procedură nu a fost invocat la nici un termen în fața instanțelor, deși părțile au fost prezente și puteau să invoce acest viciu, instanța de recurs apreciind corect că acesta nu mai avea calitate procesuală pasivă, contestatorii putând să renunțe oricând la judecata împotriva lui. Astfel în concluzie, având în vedere că eroare materială în sensul art. 318 nu înseamnă modalitatea de apreciere a probatoriului, acestea și interogatoriile luate părților nu arată decât ceea ce a reținut instanța de recurs - că intimații - contestatorii de azi, ar fi fost de rea credință, față de toate cele expuse se solicită respingerea contestație de față.
Intimata, având cuvântul, arată că nu-i cunoștea pe vecinii, dar știe că acestora le-a trebuit curtea să o folosească, însă faptul că ar fi cumpărat și au achitat un preț, știe că s-au folosit de martor mincinos pentru a dovedi aceasta, respectiv de.
Avocat solicită instanței acordarea unui termen de pronunțare pentru depunerea de concluzii scrise.
În fața instanței contestatorii G și, pe rând, semnează dezvoltarea motivelor contestației în anulare.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de mandatarii părților prezente, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia civilă nr. 114/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - dosar - a fost admis recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 166/A/2007 a Tribunalului Alba - Secția civilă și în consecință:
Au fost admise apelurile declarate de pârâții, și împotriva sentinței civile nr.1467/2007 a Judecătoriei Alba Iulia în sensul că:
A fost schimbată sentința apelată și judecând cauza în fond:
A fost respinsă acțiunea reclamanților G și, în contradictoriu cu pârâții, și.
Au fost obligați reclamanții G și să plătească recurenților suma de 4684 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut și motivat următoarele:
Criticile ce au vizat nelegalitatea deciziei pentru că sentința a fost pronunțată cu încălcarea art. 261 pct. 7 cod procedură civilă, sunt nefondate, deoarece atât în minută cât și în dispozitivul sentinței instanța a înscris calea de atac și termenul de exercitare. De asemenea, instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, dată fiind precizarea acțiunii, cum corect a reținut instanța de apel. Și sub aspectul modului de pronunțare cu privire la, hotărârea este legală câtă vreme s-a reținut lipsa calității procesuale pasive față de o împrejurare ce nu a fost cunoscută anterior pronunțării deciziei civile nr. 641/2006 a Curții de Apel Alba Iulia, clarificată prin încheierea de ședință din 14.03.2007, când s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, și când toate părțile au concluzionat în acest sens, câtă vreme însăși recurenții - pârâții, a arătat că pârâtul a înstrăinat cota sa de proprietate din imobil. In aceste condiții, nu se poate invoca nerespectarea dispozițiilor deciziei de casare, întrucât ne-am afla într-un caz de un formalism excesiv.
Sub aspectul nelegalității referitoare la nepronunțarea asupra tuturor capetelor de cerere, sau a interpretării eronate a actului juridic dedus judecății, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 8 cod procedură civilă, instanța de recurs reține că în mod cert, actul dedus judecății este o promisiune de vânzare - cumpărare, respectiv un antecontract ce a vizat cota de 1/8 părți din imobilul litigios, ce a aparținut lui. Din această perspectivă, în baza probelor administrate, instanțele de fond și apel, deși situația de fapt este extrem de confuză prin susținerile făcute de reclamanți în acțiunea introductivă și apoi în precizarea de acțiune, cât mai ales prin aceea că actul ce constituie temeiul acțiunii nu a fost datat, s-a susținut ba că a fost încheiat la A I, în fața martorului ( recunoașterile din interogatoriile reclamanților), ba că a fost încheiat la B, la domiciliul vânzătoarei, conform declarației lui. Cert este că într-adevăr, coproprietara l-a împuternicit pe martorul, printr-o procură specială să procedeze la vânzarea părții sale din imobil, lăsându-i libertatea alegerii cumpărătorului cât și determinarea prețului.
In aceste condiții, câtă vreme acest martor afirmă efectuarea vânzării, chiar dacă nici acesta nu clarifică modul de plată a prețului, pentru că nici reclamanții nu au o poziție indubitabilă, instanța a reținut ca reală promisiunea de vânzare, în lipsa unei negări categorice a acestei operațiuni de către vânzătoare.
De aceea, Curtea reține ca legală constatarea existenței și valabilității actului sub semnătură privată, a cărei dată certă s-a dedus din înscrierea datelor de emitere a buletinului de identitate a cumpărătorului.
Având în vedere însă, că acțiunea reclamanților s-a întemeiat pe prevederile art. 25 din DL. 115/1938, iar acțiunea a fost îndreptată atât împotriva vânzătoarei promitente cât și a pârâților, care au încheiat cu aceiași vânzătoare actul autentic de vânzare - cumpărare, pentru aceiași cotă din imobilul litigios, cu actul nr. 208/24.01.2003, Curtea urmează să analizeze legalitatea interpretării și aplicării art. 25, menționat mai sus, de către instanțe.
Condițiile admisibilității acțiunii față de terțul dobânditor cu titlu oneros, a unei acțiuni în prestație tabulară, sunt cele reținute și de instanța de fond, în sensul că cel care pretinde prestația tabulară să fi fost în posesiune la data când a contractat terțul dobânditor, ca actul în temeiul căreia se cere prestația tabulară să fie anterior aceluia al terțului, ce s-a înscris în cartea funciară, iar terțul dobânditor, fie să fi dobândit imobilul cu titlu gratuit, fie să fi fost de rea - credință.
Cum primele două elemente s-au demonstrat în cauză, cum actul de dobândire a terțului a fost cu titlu oneros, rămâne de analizat reaua - credință la data încheierii acestui act.
Sub acest aspect instanțele au dat o interpretare eronată probelor stabilind o situație de fapt, ceea ce a condus la o aplicare greșită a prevederilor art. 25 din Legea nr. 115/1938, astfel că hotărârile sunt nelegale, din perspectiva art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
B credință este o stare de fapt, prezumată de legiuitor, tuturor participanților la raporturile juridice, ea trebuind dovedită de cel care o invocă, prin probe pertinente, clare, având în vedere efectele distructive a actelor juridice încheiate cu rea-credință.
Ori, din probele dosarului, rezultă că pârâții au devenit coproprietarii imobilului litigios, inițial prin dobândirea cotei de coproprietate a altei persoane. După întabularea în CF, aceștia au procedat la sistarea stării de indiviziune, deoarece au făcut amenajări ulterioare a părții de imobil ce le-a revenit în cotă exclusivă, în lotul format. Celălalt lot, a fost întabulat pe vechii proprietari, respectiv, și, constituind două apartamente pe care le foloseau și respectiv reclamanții. Reclamanții au exercitat folosința asupra imobilului, cu mult anterior dobândirii proprietății de către soții, au stat în pasivitate inclusiv în perioada judecării litigiului de sistare de indiviziune, a executării lucrărilor la imobil, nu au făcut nici un demers de reglementare a dreptului pretins, nu au notificat vânzătoarea, nu au solicitat eliberarea actului de întabulare, nu și-au notat existența promisiunii de vânzare în cartea funciară.
In aceste condiții, dobânditorii care au confirmat la interogator că au cunoscut pe reclamanți ca fiind posesorii unei părți din imobilul ce a format lotul întabulat pe vechii proprietari în urma sistării de indiviziune, au procedat la încheierea actului autentic de vânzare - cumpărare, ce s-a întabulat în CF.
Prin nici o probă, nu s-a demonstrat de către reclamanți, că au adus la cunoștința pârâților existența promisiunii de vânzare, ba mai mult, o parte din ceea ce foloseau efectiv din imobil aparținea coproprietarului, folosința era exercitată cu titlu de chirie ( vezi răspunsul de la întrebările 3-4, fila 24 și 26 interogator reclamanți - dosar nr. 2602/2003), iar pârâților, nici vânzătoarea nu le-a adus la cunoștință vreo obligație pe care ar avea-o față de reclamanți pentru a se demonstra că actul autentic s-a încheiat cu rea - credință, și în fraudarea drepturilor anterioare invocate de reclamanți.
In condițiile în care reclamanții recunosc la interogator, că au avut în permanență, o atitudine de pasivitate și au neglijat să-și valorifice drepturile în sensul că nu au încheiat actul autentic și nici nu au notificat-o pe vânzătoare să se prezinte la notariat, că au avut cunoștință de sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, că nici cu acest prilej nu au intervenit pentru a-și valorifica drepturile sub simplul motiv că nu au prevăzut că s-ar putea ajunge la această situație litigioasă, demonstrează că reclamanții nu și-au afirmat cu claritate dreptul pretins prin prezenta acțiune, pentru a opri pârâții de la încheierea actului autentic de vânzare - cumpărare.
Pentru toate aceste elemente, se reține că nu s-a demonstrat reaua - credință la încheierea actului autentic de vânzare - cumpărare a terților dobânditori și cu atât mai mult a fraudării drepturilor reclamanților, a terților dobânditori împreună cu vânzătoarea - pârâtă, astfel că sunt inaplicabile prevederile art. 25 din DL. 115/1938, cum nelegal au reținut instanțele de fond și apel.
In consecință, admițând recursul pârâților, împotriva deciziei civile nr. 166/A/2007, decizia a fost modificată în sensul admiterii apelurilor acelorași pârâți împotriva sentinței civile nr. 1467/2007, care va fi schimbată și rejudecând cauza, s-a respins acțiunea reclamanților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Împrejurarea că instanța de recurs a confirmat existența și valabilitatea actului sub semnătură privată, chiar dacă instanța de fond a constatat aceasta, acțiunea urmează să fie respinsă integral, față de împrejurarea că în cauză, prin prisma prevederilor art. 25 din DL. 115/1938, nu mai poate să producă nici un efect juridic.
Curtea, nu a constatat incidența art. 302/1 lit. "b" cod procedură civilă, și nici a deciziei în interesul legii XXXIX/2007 deoarece recursul a fost semnat pentru toți recurenții de către mandatara acestora, și nici nu se poate reține un conflict de interese între pârâți pentru a fi nevalabilă reprezentarea lor de același mandatar, câtă vreme aceștia au cu toții o poziție procesuală de respingere a acțiunii reclamanților.
De asemenea, câtă vreme recursul a fost timbrat, nu se poate reține excepția de netimbrare invocată de intimați.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii G și, invocând în drept prevederile art. 317 Cod procedură civilă.
În expunerea motivelor se arată următoarele:
- potrivit art. 317 Cod procedură civilă, intimatul nu a fost citat în mod corect la judecarea recursului;
- din eroare instanța de recurs a omis să-l citeze în calitate de pârât și pe fratele lui;
- intimata nu a fost citată în mod corect întrucât adresa unde a fost citată nu există.
În expunerea motivelor întemeiate pe prevederile art. 318 Cod procedură civilă contestatorii arată că instanța de recurs a omis, din eroare materială, a constata nulitatea recursului pentru nerespectarea cerințelor prevăzute de art. 302 indice 1 lit. d Cod procedură civilă cu referire la decizia nr. 39/2007 a ÎCCJ - de recurs în interesul legii.
De asemenea, contestatorii, în completare la motivele contestației în anulare, arată că dezlegarea dată pricinii de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, fiind evidentă reaua credință a intimaților, atât la răspunsul la interogator de unde reiese că intimații cunoșteau că imobilul a fost cumpărat de mai bine de 20 de ani.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Cele două motive de contestație în anulare obișnuită ce vizează nesocotirea normelor referitoare la citarea părții pentru ziua când s-a judecat pricina și normele de competență absolute sunt admisibile în condițiile art. 317 alin 1 Cod procedură civilă numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea recursului, cu excepția prevederilor de la alineatul 2.
Primul motiv de contestație în anulare obișnuită vizează situația în care procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii.
În cauză, acest motiv nu este incident întrucât, pe de o parte, susținerilor contestatorilor vizează nelegala citare a intimaților - recurenți - ori textul vizează nelegalitatea citare a părții care o invocă, iar pe de altă parte, aceste neregularități au fost invocat și în fața instanței de recurs, care le-a analizat.
Primul motiv de contestație în anulare specială, statuat de dispozițiile tezei a I-a a art. 318 Cod procedură civilă vizează situația când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, greșeli formale care sunt săvârșite în legătură cu exercitarea recursului.
Aceste greșeli trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
Prima susținere a contestatorilor întemeiate pe prevederile art. 318 Cod procedură civilă cu referire la nulitatea recursului, nu poate fi primită întrucât aceste aspect au fost invocate de către contestatori în fața instanței de recurs la data când s-a dezbătut recursul și au fost soluționate de către instanța de recurs.
Însă, motivul invocat de contestatori prin completarea la motivele contestației, este pertinent.
Analizând considerentele deciziei atacate, Curtea constată că instanța de recurs a analizat în totalitate numai interogatoriul reclamanților, fără a analiza și interogatoriul pârâților.
Prin urmare, este evident că numai dintr-o eroare materială instanța de recurs a omis observarea că la dosar sunt depuse interogatoriile pârâților, pe mai multe pagini, astfel că din eroare nu au fost luate în considerare în analizarea probatoriului.
Pentru considerentele expuse, fiind incidente prevederile art. 318 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 320 Cod procedură civilă, va admite contestația în anulare, va anula decizia atacată și va fixa termen pentru rejudecarea recursului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite contestația în anulare declarată de către contestatorii G și împotriva deciziei civile 114/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil -.
Anulează decizia de mai sus și fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 20.06.2008.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Cu opinie separată în
sensul respingerii contestației
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/09.06.2008
Jud. fond:
Jud.:,
Jud. recurs:,
Motivarea opiniei separate:
Considerăm că în speță nu sunt îndeplinite condițiile aplicării art. 318 Cod procedură civilă.
În opinia majoritară se reține că numai dintr-o eroare materială instanța de recurs a omis observarea că la dosar sunt depuse interogatoriile pârâților și că din eroare acestea nu au fost luat în considerare, înlăturând toate criticile formulate prin cererea inițială, bazate pe dispozițiile art. 317 și 318 Cod procedură civilă.
Există eroare materială, în lumina art. 318 Cod procedură civilă, erori de natură formală cum ar fi anularea recursului ca netimbrat sau nemotivat, deși la dosar există dovada plății taxei de timbru sau motivarea acestuia în termen, anularea recursului ca fiind făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar există delegația avocatului și nu greșeli de judecată,de interpretare a probelorsau de interpretare a actelor normative. Or, în speță se impută înlăturarea nejustificată a probelor, a interogatoriilor pârâților.
A admite contestația în anulare cu motivarea opiniei majoritare, ar însemna să fie admis un recurs la o cauză soluționată în recurs.
Dar și pe fondul cauzei, soluția adoptată prin decizia atacată este legală, astfel încât nu se putea reforma nici soluția instanței de recurs și nici a celei din apel.
Așa fiind, opiniem că prezenta contestație în anulare trebuia respinsă.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
