Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1866/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1866/R/2008
Ședința publică din 06 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și -, împotriva deciziei civile nr. 23/A din 12 martie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta, având ca obiect constatare nulitate contrac.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți și, avocat din Baroul Bistrița -N, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 6 lei (13) și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (13 verso).
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 25 sept.2008, pârâta intimată a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținând ca legale și temeinice hotărârea pronunțată de instanța de fond și hotărârea pronunțată de instanța de apel, cu obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
Întrucât la dosar a fost depus doar un exemplar din întâmpinare, Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantei reclamanților recurenți să studieze întâmpinarea din dosar.
La a doua strigare a cauzei, reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel în dosar nr- și rejudecând cauza, să se admită acțiunea întroductivă și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 27 iunie 2006 între reclamanții-recurenți și pârâta intimată, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs, și obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2188/26.VI.2007 pronunțată în Dosarul cu număr unic ( în toate instanțele ) - al Judecătoriei Bistrița, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților și împotriva pârâtei având ca obiect constatare nulitate contract.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.404/27.VI.2006, reclamanții au înstrăinat pârâtei apartamentul nr. 5. I- B, înscris în CF nr. 14.116/N/5 top 8.154/1/I/V cu părțile indivize comune, pentru prețul de 90.000 RON, act în baza căruia pârâta a intrat în posesia apartamentului, intabulându-și dreptul de proprietate la CF.
În cuprinsul actului autentic, reclamanții recunosc că au primit integral prețul " anterior încheierii și autentificării " contractului, apoi garantează cumpărătoarea împotriva oricărei evicțiuni, declarând că actul nu s-a încheiat prin intermediul vreunei agenții imobiliare, și că acesta corespunde voinței și condițiilor stabilite de comun acord.
Neinvocând nici un viciu de consimțământ, instanța a concluzionat că actul atacat îndeplinește toate condițiile esențiale de valabilitate, prevăzute de art. 948-968 Cod civil.
Dispozițiile art. 6 din nr.OG 12/1998 invocate de reclamanți, nu sunt relevante în speță, în lipsa unui act secret și de altfel au fost abrogate prin art. 5 pct. 9 din Legea nr. 343/2006, fapt ce nu poate să conducă decât la asanarea lui.
Reclamanții practic, își invocă propria culpă, urmărind desființarea unui act pe care l-au semnat în cunoștință de cauză și care corespunde voinței lor neviciate. Chiar dacă părțile, ar fi avut altă înțelegere referitoare la preț, aceasta nu constituie motiv de nulitate a actului autentic, ce are putere de lege între părțile contractante, în virtutea art. 969 Cod civil.
Apelul reclamanților a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 23/12.III.2008 pronunțată în Dosarul cu același nr- al Tribunalului Bistrița N, reținându-se că dispozițiile art. 6 din nr.OG 12/1998 pe care și-au întemeiat reclamanții acțiunea, au fost abrogate în mod expres, împreună cu întreaga ordonanță, prin dispozițiile art. 6 pct. 9 din Legea nr. 373/2006, începând cu 1.2007.
Cercetarea valabilității actului în discuție, trebuie raportată la condițiile stabilite de legea în vigoare la momentul încheierii acesteia, Tribunalul a verificat incidența dispozițiilor art. 6 din nr.OG 12/1998, conform cărora este necesar, ca prețul real să fie stabilit de părți, printr-un act secret.
Stabilindu-se că prețul real al vânzării a fost de 64.000 EURO, recunoscut de ambii contractanți și cuprins în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în 3.2006, în prezența reprezentanților Agenției Imobiliare, care au semnat în calitate de martori, s-a apreciat că antecontractul nu poate fi considerat act secret și în plus nefiind semnat de reclamantă, aceasta nu se poate prevala de art. 6 din nr.OG 12/1998.
Părțile convenind și declarând în cuprinsul actului autentic, că vânzarea-cumpărarea nu se încheie ca urmare a intermedierii vreunei agenții imobiliare, operează prezumția că actul autentic exprimă voința reală a părților.
De altfel, actul respectiv a profitat tuturor și reclamanții, urmărind plata unui impozit mai mic, decât cel care s-ar fi cuvenit la prețul de 64.000 Euro, s-a concluzionat că dreptul reclamanților, nefiind dirijat spre realizarea scopului recunoscut de lege, nu pot beneficia de protecție din partea statului.
Excepția lipsei calității de reprezentant al apelanților, a fost respinsă pe considerentul că apelul, a fost declarat de avocat care la primul termen de judecată, a prezentat împuternicirea avocațială, înfățișând spre vedere și originalul contractului de asistență judiciară, semnat la rubrica client.
Împotriva acestei decizii rezumate mai sus, reclamanții și au declarat recurs în termenul legal, solicitând casarea hotărârilor pronunțate atât la fond cât și în apel, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii introductive, în drept invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ.
În motivare se arată că soluțiile date de instanțele inferioare, sunt în contradicție cu probele existente la dosar. Astfel, reclamanții au făcut dovada că prețul consemnat în actul autentic de vânzare-cumpărare nu este cel real și că acesta a fost convenit la nivelul sumei de 64.000 Euro, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat prin agenție imobiliară, căreia i s-a plătit comisionul, raportat la această sumă.
Acest aspect fiind recunoscut de pârâtă, în speță erau incidente dispozițiile art. 6 din nr.OG 12/1998, iar abrogarea ulterioară a ordonanței nu prezintă relevanță, deoarece valabilitatea actului juridic, este determinată de normele în vigoare la momentul încheierii acestuia, legea neavând putere retroactivă.
Apoi susținând că aprecierea caracterului secret al unui act, este o chestiune de fapt, recurenții consideră că un act este lipsit de caracterul secret când este supus unei publicități, cum ar fi transcrierea, intabularea, sau primirea de dată certă. Însă, înscrierea și întocmirea contractului, printr-o agenție imobiliară, nu este de natură să aducă actele juridice la cunoștința terților.
În final, recurenții conchid că actul autentic de vânzare-cumpărare, fiind încheiat cu încălcarea unor dispoziții imperative, este lovit de nulitate absolută.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului.
Curtea examinând dosarul cauzei prin prisma motivelor invocate, constată că recursul reclamanților este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 304 alin. 1.pr.civ. modificarea sau casarea unor hotărâri judecătorești definitive, se poate cere în situațiile enumerate la punctele 1-9, numai pentru motive de nelegalitate.
Rezultă așadar din textul normativ enunțat anterior, că în cadrul recursului, calificat de legiuitor drept o cale extraordinară de atac, se pot invoca exclusiv motive de nelegalitate a hotărârilor atacate, nu și motive ce presupun reaprecierea întregului material probator, administrat în cauză.
Ca atare, nu pot fi primite criticele reclamanților vizând netemeinicia hotărârii recurate, respectiv contradicția acesteia cu probele existente la dosar. Aceste critici reclamă examinarea în cadrul recursului, a tuturor dovezilor relevate de reclamanți, ce atestă prețul real al imobilului, ce a făcut obiectul contractului autentic de vânzare-cumpărare, fapt ce nu mai este posibil după abrogarea punctelor 11 și 10 ale art. 304.pr.civ. prin nr.OUG 138/2000 și respectiv Legea nr. 219/2005.
Prin urmare, starea de fapt existentă în cauza dedusă judecății, rămâne cea stabilită de Tribunal, în considerentele deciziei atacate, arătându-se cu claritate, în concordanță cu susținerile reclamanților, că prețul real al vânzării de 64.000 Euro, a fost recunoscut de ambii contractanți, fiind cuprins în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în 3.2006, în prezența reprezentanților Agenției Imobiliare, care semnează în calitate de martori.
Deci singura chestiune de drept ce urmează a fi lămurită în speță, este aceea a incidenței dispozițiilor art. 6 din nr.OG 12/1998, act normativ în vigoare la data perfectării actului autentificat sub nr. 1404/27.VI.2006, fiind indiscutabil că valabilitatea oricărui act juridic, se cenzurează raportat la cadrul legislativ în vigoare, la momentul încheierii actului respectiv.
Conform dispozițiilor art. 6 din nr.OG 12/1998 pe care își întemeiază reclamanții acțiunea " este nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg, printr-un act ascuns, să plătească un preț mai mare, decât cel care se declară în actul autentic ", sancțiunea nulității fiind extinsă de legiuitor, atât asupra actului ascuns, cât și asupra actului autentic.
Ca atare, pentru aplicabilitatea acestor dispoziții legale, este imperios necesară, în primul rând calificarea antecontractului de vânzare-cumpărare, stabilind dacă acesta reprezintă sau nu un act " ascuns ", în sensul dispozițiilor reproduse mai sus.
În speță, pentru încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, reclamantul a apelat la serviciile Agenției Imobiliare B, cu care a și încheiat contractul de prestări servicii înregistrat sub nr. 222/4.2005.
Antecontractul de vânzare-cumpărare, fiind încheiat de părți prin intermediar, în virtutea contractului de prestări servicii amintit, a fost instrumentat de reprezentanții agenției imobiliare, B, care au și semnat la rubrica martori. Un astfel de act însă nu poate avea caracter secret, câtă vreme a fost supus publicității în condițiile art. 1182-1184 Cod civil, prin însăși înregistrarea lui în registrul de evidență al societății comerciale respective, aspect necontestat de către recurenți prin memoriul de recurs depus la dosar.
Așadar, caracterul de act secret al antecontractului de vânzare-cumpărare fiind exclus, apare cu evidență faptul că în pricina dedusă judecății, nu se poate vorbi de incidența prevederilor art. 6 din nr.OG 12/1998, pentru simplul considerent că actul de care s-au prevalat reclamanții, nu are caracter secret.
Pe cale de consecință, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamanților, păstrând în întregime decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 23 din 12.III.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
- - - - - -
GREFIR,
RED.
DACT.
2 EX./09.10.2008.
JUD.FOND.,.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
