Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1895/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1895/R/2009
Ședința publică din 9 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
- - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 380/A din 16 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că, prin registratura instanței, la data de 6 octombrie 2009, reclamantul recurent a depus la dosarul cauzei un script întitulat - Precizări.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 2 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 4831/2009 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr- s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 511/2005 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă la 13.06.2006, prin decizia nr. 708/A/2005 a Curții de APEL CLUJ și decizia nr. 5825/13.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâta SC SA a fost obligată să emită în favoarea reclamantului decizie pentru stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 377/777 parte din imobilul ce a fost înscris în CF nr. 5683 C cu nr. topo 5112/2.
Prin decizia civilă nr. 71/R/2005 a Curții de APEL CLUJs -a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 511/2005 a Tribunalului Cluj.
Prin încheierea civilă nr. 8878/CC/2006 a Judecătoriei Cluj -N s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 511/2005 a Tribunalului Cluj.
În executarea sentinței civile nr. 511/2005, pârâta a emis, în favoarea reclamantului, dispoziția nr. 1452/01.09.2006 de propunere privind acordarea de despăgubiri prin echivalent.
Nemulțumit de dispoziția nr. 1452/2006, reclamantul a sesizat instanța de judecată invocând împrejurarea că pârâta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina ei prin titlul executoriu, sentința civilă nr. 511/2005. Prin încheierea irevocabilă nr. 9633/15.12.2006 a Judecătoriei Cluj -N instanța a aplicat pârâtei SC SA o amendă civilă de 50 RON pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației stabilită prin titlul executoriu, sentința civilă nr. 511/2005 a Tribunalului Cluj. Instanța a reținut în considerentele încheierii că pârâta nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin titlul executoriu, sentința civilă nr. 511/2005 a Tribunalului Cluj.
În favoarea reclamantului pârâta a emis, ulterior, dispoziția nr. 14/08.01.2007 de propunere privind acordarea de despăgubiri prin echivalent.
Prin sentința civilă nr. 387/2007 a Tribunalului Cluj rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 361/A/18.10.2007 a Curții de APEL CLUJ, a fost respinsă ca nefondată plângerea reclamantului împotriva dispoziției nr. 14/08.01.2007 emisă de pârâta SC SA. Recursul împotriva deciziei civile nr. 361/2007 a Curții de APEL CLUJ se află în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de precizarea cererii de chemare în judecată depusă de reclamant la dosar la data de 28.01.2009 (fila 87) și față de susținerile orale din fața instanței făcute în ședință publică, prima instanță a reținut că obiectul prezentei cereri îl reprezintă obligarea pârâtei la respectarea sentinței civile nr. 511/2005 a Tribunalului Cluj, respectiv obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții conform sentinței amintite, căci dispoziția emisă nr. 14/08.01.2007 ar fi nelegală.
S-a mai reținut că și dispozițiile legale invocate de reclamant respectiv art. 5802și3Cod de procedură civilă, că acesta nu a învestit-o nici cu o cerere întemeiată pe Legea nr. 10/2001 privind stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent, măsuri prevăzute de această lege, o astfel de cerere fiind soluționată prin sentința Tribunalului Cluj nr. 511/2005 și nici cu o plângere împotriva dispoziției unității deținătoare privind propunerea de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, o astfel de plângere fiind soluționată prin sentința civilă nr. 387/2007 a Tribunalului Cluj.
Obligarea pârâtei la respectarea sentinței civile nr. 511/2005 a Tribunalului Cluj nu poate fi dispusă de instanța de judecată, principiul respectării hotărârilor judecătorești definitive sau irevocabile fiind un element definitoriu al statului de drept. Pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești, dacă reclamantul apreciază că pârâta se face vinovată de aceasta, se poate obține concursul organelor de urmărire penală pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești. Totodată, un titlu executoriu poate fi pus în executare silită dacă debitorul nu își îndeplinește obligația stabilită în sarcina sa de bună voie. Însă, deși pârâta a emis dispoziția nr. 14/2007 pentru stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent, reclamantul este nemulțumit de această dispoziție considerând-o nelegală.
În prezentul cadru procesual, instanța nu poate dispune obligarea pârâtei la emiterea unei alte dispoziții de propunere pentru acordare de despăgubiri. Mai mult, instanța a reținut că pârâta a emis o astfel de dispoziție, care a și făcut obiectul controlului judiciar finalizat prin sentința civilă nr. 387/2007 a Tribunalului Cluj.
Pârâta nu va suporta nici amenzi civile sau daune cominatorii, căci, în opinia instanței, aceasta și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința civilă nr. 511/2005, nemulțumirea reclamantului față de dispoziția deja emisă nr. 4/08.01.2007 va fi soluționată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin judecarea recursului împotriva deciziei civile nr. 361/A/2007 a Curții de APEL CLUJ.
Împotriva Sentinței civile nr. 4831/2009 a formulat în termen legal apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 380/A din 16 iunie 2009, Tribunalul Cluja respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reținându-se că prin Sentința civilă nr. 511/2005 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 3422/2004 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâtei și a fost obligată pârâta să emită decizie în favoarea reclamantului pentru stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 377/777 parte din imobilul înscris în CF C-N 5683 nr.top. 5112/1. S-a respins petitul de constatare că imobilul a fost preluat fără nici un titlu, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS.
A fost admisă excepția prematurității acțiunii ca și cererea de chemare în garanție formulată de SC SA.
S-a reținut în considerentele acestei sentințe că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri prin echivalent pentru terenul deținut de antecesorii reclamantului, modalitatea efectivă de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent urmând a se stabili de unitatea deținătoare. Sentința civilă nr. 511/2005 a rămas irevocabilă iar reclamantul a procedat și la investirea acesteia cu formulă executorie și la punerea în executare.
Urmare a demersurilor întreprinse de reclamant, pârâta SC a emis Dispoziția nr. 14 din 8.01.2007 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, corespunzătoare unei valori de 250 Euro/mp.
Comparând dispozitivul sentinței civile nr. 511/2005 pronunțate de Judecătoria Cluj - în dosar nr. 3422/2004 se poate ușor observa că pârâta intimată și-a îndeplinit obligația de a emite dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent.
Faptul că în cuprinsul Dispoziției nr. 14/2007 se menționează că dispoziția se emite în considerarea notificării nr. 634/2006 a BEJ nu schimbă cu nimic datele problemei. Astfel, notificarea menționată este aceea de punere în executare a Sentinței civile nr. 511/2005 și nu notificarea formulată la apariția Legii nr. 10/2001. Notificarea formulată de reclamant a fost înregistrată sub nr. 959/2001, însă obiectul notificării l-a constituit acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de 377/777 din imobilul teren înscris în CF C-N 5683 nr.top. 5112/1, măsuri pe care pârâta s-a pronunțat. În consecință menționarea din eroare a notificării de punere în executare în locul notificării de acordare a măsurilor reparatorii nu poate constitui decât o greșeală materială și nu afectează dreptul reclamantului de a obține executarea întocmai a sentinței civile nr. 511/2005 atâta timp cât dispoziția se referă la imobilul pentru care s-a formulat notificare. Acest drept a fost obținut întocmai, conform dispozitivul sentinței puse în executare.
referitoare la aplicarea retroactivă a Legii nr. 10/2001, precum și îndreptățirea reclamantului la alte măsuri reparatorii sunt chestiuni care exced prezentului cadru procesual, legiuitorul recunoscând persoanei îndreptățite dreptul la contestația împotriva Dispoziției conform art. 26 alin. 3 din lege. Se poate observa că apelantul susține că dispoziția nu respectă cerințele legale, respectiv art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Faptul că după emiterea Dispoziției nr. 14/2007 reclamantul a notificat din nou intimata de a emite o nouă dispoziție conform notificării nr. 959/2001 nu obligă pârâta la emiterea unei noi dispoziții, nemulțumirile legate de dispoziția emisă putând fi analizate în cadrul contestației prevăzute de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. De fapt, reclamantul a uzat de procedura specială și, pe cale ocolită invocă în parte aceleași nemulțumiri și pe calea dreptului comun.
S-a reținut că dispozițiile art. 5802și art. 5803Cod de procedură civilă sunt aplicabile doar în situația neîndeplinirii obligației, în speță, așa cum s-a mai precizat, instanța apreciind că pârâta și-a îndeplinit obligația stabilită prin titlul executoriu.
S-a mai menționat că respectarea unei hotărâri judecătorești este dezideratul statului de drept, nerespectarea acesteia putând fi sancționată penal, dar nu printr-o nouă obligare pe calea unei acțiuni în justiție în condițiile în care o hotărâre favorabilă a fost obținută de reclamant.
În fine, sentința atacată nu conține afirmații contradictorii, prima instanță reținând că față de îndeplinirea obligației, pârâta nu mai poate fi obligată la emiterea unei alte dispoziții, astfel că apelul a fost respins.
Împotriva deciziei Tribunalului Cluja declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și respingerea Deciziei nr. 380/A/2009.
În motivele de recurs arată că pârâta debitoare SC SA nu și-a îndeplinit obligația de a emite decizie de despăgubire în echivalent în baza notificării nr. 959/24.07.2001 conform sentinței civile nr. 511/2005.
Obiectul sentinței nr. 511/2005 îl constituie acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în baza notificării nr. 959/24.07.2001 emisă în baza Legii nr.10/2001 forma inițială și stabilită irevocabil în sarcina pârâtei pentru care nici până în prezent nu s-a pronunțat.
Arată că executorul judecătoresc în procesul verbal din 28.08.2008 din dosarul execuțional nr. 634/2008 menționează că debitoarea SC SA nu a îndeplinit obligația de a face, conform titlului executor sentința nr. 511/2005 a Tribunalului Cluj, dovedindu-se astfel că debitoarea a refuzat emiterea deciziei de despăgubire în echivalent în baza notificării nr. 959/24.07.2001 și că sunt incidente prevederile art. 5802și 5803.proc.civ.
Consideră că, notificarea nr. 959/24.07.2001 fiind emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 forma inițial nu poate fi pusă sub incidența Titlului VII din Legea nr. 247/2005, procedura instituită de această lege nefiind aplicabilă reclamantului întrucât titlul executoriu a fost obținut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și a Deciziei nr. 52/2007, legi ce nu au aplicabilitate retroactivă în speță.
Pârâta SC SA, prin întâmpinarea de la 10-12, solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită în parte recursul pentru următoarele considerente:
Obligația stabilită de sentința civilă nr. 511/2005 constă în obligația pârâtei să emită în favoarea reclamantului decizie pentru stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 377/777 parte din imobilul ce a fost înscris în cf 5683 C cu nr. top 5112/2 și este, în întregul ei, o obligație de a face și nu poate fi îndeplinită decât de către pârât, deci în cazul neexecutării ei devin incidente dispozițiile art. 5803Cod procedură civilă.
Prin dispoziția nr. 14/08.01.2007 SC CONF SA propune acordarea de despăgubiri pentru cota de 377/777 parte din imobilul înscris în cf 5683 nr. top 5112/2 în condițiile art. 24 din Legea nr. 10/200, corespunzătoare valorii de 250 euro/mp din care se va scădea despăgubirea primită la preluare, actualizată la data plății, dacă s-a plătit o astfel de despăgubire.
Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data pronunțării sentinței civile nr. 511/2005 prevedea la art. 1 alin. 2 că măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, în acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești.
Dintre toate aceste măsuri reparatorii prin echivalent pârâta a ales modalitatea despăgubirilor bănești. Chiar dacă în dispoziția nr. 14/08.01.2007 se indică doar termenul de "despăgubiri" trebuie sesizat că în art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 singura măsură reparatorie prin echivalent care poate fi identificată ca și constituind voința pârâtei este aceea a despăgubirilor bănești dat fiind că celelalte măsuri reparatorii constau în compensare, în acordare de acțiuni sau titluri de valoare nominală, or nici una dintre acestea din urmă nu conțin sintagma "despăgubiri".
Pe de altă parte, mai trebuie sesizat că pârâta oricum era limitată la felul măsurilor reparatorii pe care le putea acorda dat fiind că obligația este personală a societății, după cum se va vedea mai jos, prin urmare aceasta nu putea oferi ca măsuri reparatorii în echivalent decât compensarea cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri bănești și nu putea să ofere acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acestea din urmă putând fi folosite doar dacă deținător al imobilului nu este o societatea comercială privatizată integral ce are în patrimoniu un imobil preluat fără titlu de către antecesoarea acelei societăți.
În considerentele sentinței civile nr. 511/2005 se reține că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri prin echivalent pentru terenul deținut de antecesorii reclamantului, iar modalitatea efectivă de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent se va stabili de unitatea deținătoare.
Curtea reține că atâta timp cât modalitatea efectivă de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent trebuia stabilită de unitatea deținătoare iar aceasta a ales modalitatea despăgubirilor bănești rămâne ca această modalitate aleasă deja să fie executată în întregime și efectiv de către pârâtă.
Împotriva acestei dispoziții nr. 14/08.01.2007 reclamantul a formulat plângerea prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, dar numai în ceea ce privește cuantumul sumei stabilită prin aceasta, fiind nemulțumit de evaluarea stabilită de pârâtă.
Plângerea a fost soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 387/18 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj în doar nr-, fiind respinsă, soluție menținută prin respingerea apelului prin decizia civil nr. 361/A/18 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr- al Curții de APEL CLUJ și prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 4894/27 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin această sentință nr. 387/18 mai 2005 s-a statuat doar că stabilirea nivelului despăgubirii este reglementat de Legea nr. 247/2005, instanța nepronunțându-se și în sensul că pentru societățile comerciale privatizate despăgubirile s-ar acorda de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor indicată în Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Această chestiune a și fost lămurită de altfel de către instanța de apel din acel dosar, prin decizia civilă nr. 361/A/18 octombrie 2007, atunci când se arată la pag. 4 și 5 din hotărâre că este fără îndoială că obiectul cauzei deduse judecății în fața primei instanțe a constat în cenzurarea dispoziției date de pârâtă în ceea ce privește valoarea suprafeței de 377 mp teren, reclamantul fiind nemulțumit de suma precizată în cuprinsul dispoziției, de 250 Euro/mp.
Obiectul acelei cauze era acela de a se stabili valoarea despăgubirilor ce i se cuvin, și nu de a identifica titularul obligației de stabilire a măsurilor reparatorii, de plată a despăgubirilor stabilite prin dispoziția nr. 14/08.01.2007. Față de acestea s-a constatat că cererea prin care apelantul a cerut plata efectivă a unor despăgubiri de către intimată este o cerere nouă în apel, inadmisibilă în fața instanței de apel.
Se mai reține prin decizia civilă nr. 361/A/18 octombrie 2007 că titlul executoriu a fost obținut de reclamant înainte de modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, iar în dispozitivul sentinței este delimitată exact obligația ce revine pârâtei, prin prisma legii în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, de emitere a unei decizii pentru stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii nu au fost individualizate prin titlul executoriu, oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, trebuind să urmeze regulile instituite prin forma inițială a Legii nr. 10/2001, respectiv art. 24 alin. 1, 4 - 7.
Curtea reține că printre dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu există prevăzută expres ipoteza reținută în sentința civilă nr. 511/2001, aceea în care o societate comercială privatizată integral deține un bun care nu i-a fost transmis în cadrul privatizării ci a fost preluat abuziv de către chiar antecesoarea acelei societăți, prin urmare procedura prevăzută de art. 24 și art. 36 și urm. din Legea nr. 10/2001 în forma de la data titlului executoriu trebuie aplicată prin similitudine,mutatis mutandis, schimbând ce e de schimbat și păstrând ceea ce trebuie păstrat. În speță există obligația de despăgubire dar aceasta este personală a pârâtei în întregime, până la plata efectivă a sumei de bani.
Curtea reiterează cele menționate în decizia civilă nr. 361/A/18 octombrie 2007, anume că legea aplicabilă este cea de la momentul obținerii titlului executoriu. Același aspect a fost reținut și prin încheierea civilă nr. 9633/15.12.2006 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, într-o procedură similară prezentei, între același părți, anterior emiterii dispoziției nr. 14/08.01.2007, chiar în vederea emiterii acesteia.
Aceste aspect este reținut și prin decizia nr. LII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii, stabilind că prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Cum titlul executoriu al reclamantului este emis anterior Legii nr. 247/2005 este evident că nu îi este aplicabilă această lege cât privește procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor.
Chiar dacă nu îi este aplicabilă procedura administrativă care s-ar finaliza la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cuantumul, nivelul despăgubirilor poate fi stabilit potrivit acestei legi, dacă sunt dispoziții de favoare. Oricum, în speță s-a statuat cu putere de lucru judecat în acest ultim sens, prin sentință nr. 387/18 mai 2005, dar tot cu putere de lucru judecat s-a stabilit și că obiectul acelei cauze, era acela de a se stabili valoarea despăgubirilor ce i se cuvin, și nu de a identifica titularul obligației de stabilire a măsurilor reparatorii, de plată a despăgubirilor stabilite prin dispoziția nr. 14/08.01.2007.
În speța concretă verificarea îndeplinirii obligației stabilită prin sentința civilă nr. 511/2005 poate fi făcută atât pe calea plângerii stabilită de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, pentru unele aspecte, cele ce țin de chestiunile reglementate de această lege, cum ar fi modalitatea de stabilire a despăgubirilor, cât și prin procedura prevăzută de art. 5803Cod procedură civilă, pentru verificarea îndeplinirii obligației în sine stabilită prin sentința civilă nr. 511/2005.
Faptul că dispoziția respectă sau nu cerințele legale, face obiectul unei plângeri în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 iar faptul că pârâta și-a respectat sau nu obligația stabilită prin sentința civilă nr. 511/2005 face obiectul analizei instanței în procedura prevăzută de art. 5803Cod procedură civilă.
Obligația pârâtei nu era doar de a emite dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, deci nu doar să propună ci chiar să despăgubească efectiv reclamantul.
- obligația de plată efectivă a despăgubirilor bănește este personală a pârâtei reiese fără dubiu din sentința civilă nr. 511/2005.
Astfel, la pag. 5 din sentință se reține că "În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 deoarece terenul a fost preluat fără titlu de către antecesoarea SC SA, astfel că aceasta din urmă este unitate deținătoare, în înțelesul Legii nr. 10/2001, și, prin urmare, trebuie să soluționeze notificarea prin emiterea unei decizii motivate."ar la pag. 7 că "a contrario, pentru imobilele preluate fără titlu valabil, și care se regăsesc în patrimoniul societății comerciale privatizate, obligația de a stabili și de a acorda măsuri reparatorii revine chiar acestei societăți comerciale.
Nu se poate admite că o societate comercială care are în patrimoniu un imobil preluatfărătitlu nu are obligația de a stabili și de a acorda măsuri reparatorii și să eludeze dispozițiile Legii nr. 10/2001 prin invocarea art. 27 care instituie această obligație în sarcina instituției publice care a efectuat privatizarea doar pentru ipoteza în care imobilul a fost preluatcutitlu.
Din interpretarea tuturor ipotezelor prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu poate rezulta că persoana îndreptățită ar trebui să solicite acordarea măsurilor reparatorii pentru un imobil preluatfărătitlu de la o altă entitate cum ar fi Ministerul Finanțelor Publice, primăria, etc.
Singura interpretare rațională și rezonabilă ce decurge din analiza întregului text al Legii nr. 10/2001 este aceea pe care am expus-o anterior, în sensul că societatea comercială privatizată este obligată să acorde măsuri reparatorii pentru imobilele preluate fără titlu."
Sentința obligă pârâta să emită în favoarea reclamantului decizie pentru stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent iar nu doar propunere de măsuri reparatorii, stabilirea însemnând în speță propunerea unei măsuri reparatorii concrete, cum este în cauză despăgubirea în bani, cuantificarea nivelului sumei de plată și plata efectivă a despăgubirilor bănești, altfel cât timp obligația este în întregime personală a societății reiese că trimiterea la un terț, cum a procedat pârâta, lasă fără finalitatea titlul executoriu cât timp acel terț nu are nici o obligație de executat potrivit sentinței civile nr. 511/2005 și Legii nr. 10/2001 în vigoare la data pronunțării acestei sentințe.
Prin urmare se impune ca pârâta să nu transmită la o altă persoană sau autoritate propunerea de despăgubiri deoarece nici ca o terță persoană sau autoritate, cum ar fi Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor, nu trebuie să plătească acele despăgubiri, deoarece despăgubirea trebuie făcută efectiv și personal de către pârâtă.
Și propunerea de despăgubiri este o etapă în executarea obligație dar este doar o etapă intermediară iar obligația nu este îndeplinită în totalitatea în acest fel, prin propunerea de acordare de despăgubiri ci doar prin plata efectivă a sumei de bani.
Dacă modalitatea aleasă de pârâtă este aceea a despăgubirilor în bani atunci trebuie să plătească efectiv această sumă, doar atunci, la plata efectivă a sumei de bani, se poate constata că pârâta și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința civilă nr. 511/2005, și doar în acel moment nu mai poate fi obligată la plata unei amenzi civile în baza art. 5803Cod procedură civilă.
Este și firesc ca despăgubirile să fie plătite de către pârâtă deoarece imobilul preluat fără titlu se află în patrimoniul său și pentru acesta nu a plătit nimănui nimic, după cum se reține în sentința civilă nr. 511/2005 (pag. 6 din aceasta) atunci când se arată că "societățile comerciale privatizate integral sau cele constituite din inițiativă privată, care au dobândit astfel de bunuri după privatizare sau, după caz, după înființarea lor, nu au obligația restituirii în natură dacă sunt dobânditori de buna-credința.Or, în speță nu se poate reține buna credință a pârâtei" și " întabularea efectuată de către pârâtă nu este una valabilă."
Amenda poate fi aplicată în temeiul art. 5803Cod procedură civilă dat fiind că pârâta nu și-a executat integral obligația stabilită în sarcina sa prin sentința civilă nr. 511/2005.
Astfel, s-a emis somație la data de 11.08.2008 în dosarul execuțional nr. 634/2006 de către executorul judecătoresc iar pârâta nu și-a îndeplinit obligația, fiind întocmit în acest sens un proces verbal de către același executor la data de 28.08.2008, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 5803Cod procedură civilă.
Excepția necompetenței materiale a tribunalului nu este întemeiată dat fiind că tribunalul a judecat apelul contra unei hotărâri a judecătoriei ce soluționa o acțiune mixtă, în constatare, cu privire la o valoare de 94.250 euro (aproximativ 405.275 lei) și aplicarea unei amenzi în temeiul art. 5803Cod procedură civilă.
Pentru petitele vizând acțiunea în constatare, valoarea fiind de peste 100.000 lei, calea de atac este apelul potrivit art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă iar prima instanță era judecătoria potrivit art. 1 coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă, valoarea fiind sub 500.000 lei.
Cât privește petitul privind aplicarea unei amenzi în temeiul art. 5803Cod procedură civilă, acesta a fost în mod corect de judecătorie ca primă instanță și în apel d e tribunal, dat fiind că instanța de executare la care face referire art. 5803coroborat cu 5802și 373 alin. 2 Cod procedură civilă este judecătoria iar calea de atac este apelul dat fiind că art. 5803teza II Cod procedură civilă prevede că încheierea este irevocabilă doar în cazul admiterii prin urmare în cazul respingerii încheierea nu este irevocabilă iar calea de atac este apelul, dat fiind că nu se prevede în mod expres că cererea ar avea doar calea de atac a recursului.
În concluzie, faptul că dispoziția respectă sau nu cerințele legale, face obiectul unei plângeri în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 iar faptul că pârâta și-a respectat sau nu obligația stabilită prin sentința civilă nr. 511/2005 face obiectul analizei instanței în procedura prevăzută de art. 5803Cod procedură civilă.
Apoi, tot ca și concluzie, obligația de acordarea a măsurilor reparatorii este efectiv a pârâtei și aceasta trebuie să plătească singură integral și efectiv despăgubirile bănești pe care ea singură le-a ales ca și modalitate de acordarea a măsurilor reparatorii.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 380/A din 16.06.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte apelul reclamantului în contra sentinței civile nr. 4831/31.03.2009 a Judecătoriei Cluj -N, dosar nr-, pe care o va schimba în parte și va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei și în consecință va obliga pârâta la plata unei amenzi civile în sumă de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, 09 octombrie 2009 și până la executarea integrală și efectivă a obligației de a face, stabilită în sarcina debitoarei prin sentința civilă nr. 511 din 11 martie 2005, dosar nr. 3422/2004 a Tribunalului Cluj.
Dispozițiile din sentința instanței de fond și din decizia din apel referitoare la respingerea restului petitelor vor fi menținute ca legale și temeinice, dat fiind că aceste petite sunt inadmisibile prin prisma art. 111 Cod procedură civilă, reclamantul având la îndemână o acțiune în realizare, care este tocmai cea formulată de către același reclamant prin cererea de aplicare a unei amenzi în temeiul art. 5803Cod procedură civilă și cu privire la care reclamantul a formulat precizarea de acțiune (fila 87 fond) prin care explicitează formularea unui petit 4 ce privește obligația de a face și renunță la petitele 1-3 dar nu explică la ce se referă renunțarea, la judecată, la drept, sau la altceva, aspect ce nu a mai fost pus în discuție pentru a nu se înrăutăți recurentului situația în propria cale de atac dat fiind că nici nu a fost lămurit acest aspect de către instanța de fond la ultimul termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 380/A din 16.06.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte apelul reclamantului în contra sentinței civile nr. 4831/31.03.2009 a Judecătoriei Cluj -N, dosar nr-, pe care o schimbă în parte astfel:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei și în consecință:
Obligă pârâta la plata unei amenzi civile în sumă de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile
prezentei hotărâri, 09 octombrie 2009 și până la executarea integrală și efectivă a obligației de a face, stabilită în sarcina debitoarei prin sentința civilă nr. 511 din 11 martie 2005, dosar nr. 3422/2004 a Tribunalului Cluj.
Menține dispoziția din sentința și decizia referitoare la respingerea restului petitelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - - - - - -
GREFIER
--
de, dactilografiat de Sz.
În 4 ex. la data de 22.10.2009
Judecători apel -, - Tribunalul Cluj
Judecător fond -, - Judecătoria Cluj -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
Către
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
C-,
C-N, nr. 19
Vă înaintăm alăturat, copia certificată a deciziei civile nr. 1895/R din data de 9 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul cu numărul de mai sus, prin care, pârâta cu sediul în C-N,-/A, a fost obligată la plata unei amenzi civile în sumă de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, 9 octombrie 2009 și până la executarea integrală și efectivă a obligației de a face, stabilită în sarcina debitoarei prin sentința civilă nr. 511 din 11 martie 2005, dosar nr. 3422/2004 a Tribunalului Cluj.
Vă rugăm să procedați la executarea silită a amenzii aplicate,să ne confirmați punerea în executare a deciziei mai sus menționate și să ne comunicați data și dovada achitării amenzii.
PREȘEDINTE GREFIER
--- - -
C-N, 27 octombrie 2009
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
