Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.19/ApDOSAR NR-
Ședința publică din 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Roxana Trif- - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - JUDECĂTOR 3: Cristina Năpar
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat depârâtul Gîmpotriva sentinței civile nr.306/S pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 13 octombrie 2006 în dosarul civil nr.11/S/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a pentru a da părților posibilitatea să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19 februarie 2008 și apoi la 26 februarie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 306/S/13.10.2006 Tribunalul Brașova admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S și a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a calității de autor a realizării tehnice înregistrată la data de 17.03.1997/S 7, emis de reclamantă la data de 25.03.1998, în favoarea pârâtului
Prima instanță a reținut că, prin acțiunea introductivă, înregistrată primordial pe rolul Tribunalului Olt și-/28.10.2005 a ÎCCJ la Tribunalul Brașov, s-a solicitat constatarea nulității absolute a Certificatului menționat mai sus, temeiul juridic invocat fiind art. 67 din Legea nr. 64/1991 și art. 948, 953, 954 și următoarele Cod civil.
Reclamanta a susținut că eliberarea certificatului s-a datorat unei grave erori de fapt în care s-a aflat, eroare cauzată de susținerile pârâtului, ce a prezentat ca o noutate științifică soluția sa tehnică, în condițiile în care aceasta se regăsește în cărțile de specialitate, aflate chiar în biblioteca societății, necesită cunoștințe comune pentru aplicare, iar rezultatul aplicării sale nu a făcut decât să aducă la parametrii normali de funcționare utilajele la care a fost aplicată, funcționarea în parametrii normali fiind o sarcină de serviciu a pârâtului.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii susținând că însăși reclamanta este cea care a recunoscut faptul că soluția tehnică are caracter de noutate științifică și că aplicarea sa a adus economii societății, recunoaștere făcută prin adresa de înaintare a dosarului tehnic către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. De asemenea se invocă faptul că legalitatea certificatului a fost recunoscută prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. 4462/2003 al Curții de Apel Craiova, prin care acordându-i-se pârâtului pretențiile solicitate s-a recunoscut implicit utilitatea realizării tehnice. Prin întâmpinare s-a ridicat și excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că motivele invocate atrag nulitatea relativă și nu nulitatea absolută.
Analizând acțiunea, ca urmare a administrării probatoriului, inclusiv expertiza tehnică, prima instanță a reținut că potrivit art. 72 din Legea nr. 64/1991, fostul art. 67, pentru atestarea calității de autor al unei realizări tehnice trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții, și anume: realizarea tehnică să fie nouă la nivelul unității, titularul certificatului să fie autorul realizării tehnice, realizarea tehnică să fie utilă unității.
Din concluziile expertizei și din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului rezultă că soluția tehnică propusă de acesta este o soluție simplă, ce ține de principiile fundamentale ale electrodinamicii, fiind o chestiune banală și arhicunoscută, ceea ce face să nu fie îndeplinită condiția contribuției creative a titularului certificatului, mai mult decât atât pârâtul recunoscând că soluția tehnică găsită de el s-a făcut în urma consultării literaturii de specialitate, or în lucrarea indicată de expert se regăsește soluția tehnică propusă.
Condiția utilității realizării tehnice nu este nici ea îndeplinită, așa cum concluzionează în mod categoric expertul, pe baza calculelor efectuate și a schiței din Anexa 3.1, schiță care a fost recunoscută ca fiind corectă de către pârât.
În legătură cu apărările formulate de pârât prima instanță le-a respins, reținând în esență că nulitatea invocată de reclamantă, după cum a fost precizată ulterior, la solicitarea instanței, este una absolută pentru că se referă la vicierea consimțământului, fiind deci imprescriptibilă; inadmisibilitatea promovării acestei acțiuni contravine principiilor ce guvernează regimul nulității absolute, care poate fi invocată de oricare dintre părți și de orice persoană interesată, iar răspunsul OSIM și hotărârile judecătorești anterioare, care au statuat cu privire la drepturile bănești ale pârâtului nu sunt în măsură să ateste asupra valabilității actului juridic supus acestei judecăți, pentru că cele invocate în această acțiune nu au mai fost invocate anterior. În ceea ce privește concluziile expertizei, prima instanță le-a înlăturat având în vedere că expertul nu era atestat în domeniul instalațiilor, la care se referă acest dosar, nu a analizat și nu a formulat nici o concluzie relativă la caracterul de noutate și la eficiența soluției tehnice, dar a făcut aprecieri proprii cu privire la motivele de nulitate invocate, fapt care nu cade în sarcina expertului ci în cea a instanței.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că inovația realizată de apelant îndeplinește condițiile impuse de art. 67 din legea nr. 64/1991 modificată, expertiza, care a stat la baza pronunțării soluției de către prima instanță, fiind pe de o parte nulă, iar pe de altă parte denaturând adevărul. Apelantul invocă nulitatea expertizei prin prisma faptului că nu toate părțile nu au fost citate la efectuarea expertizei, ci numai reclamanta, nu au fost solicitate toate actele care au stat la baza dosarului întocmit de reclamantă cu privire la inovație, ci au fost luate actele de la biroul de avocatură, acte ce nu sunt atașate la expertiză pentru a se putea verifica realitatea celor susținute de expert. Ca urmare concluziile expertului nu concordă cu realitatea în ceea ce privește procesul tehnologic de răcire a apei, existența turnului de răcire anterior inovației, economia de apă de răcire existentă după aplicarea inovației și beneficiile pe care le-a avut reclamanta. De asemenea se ignoră documentele specialiștilor reclamantei, realizate în perioada în care a fost aplicată inovația, din care rezultă economia de apă de răcire și o mai bună răcire a aerului comprimat, documente bazate pe fapte reale, concrete și confirmate în scris, adresa OSIM și B, precum și expertiza efectuată anterior în litigiul privind drepturile bănești datorate de reclamantă pârâtului.
Documentul de la pagina 13 din expertiză, care cuprinde soluția tehnică nu este creația expertului, așa cum afirmă acesta la pagina 16, ci aparține în totalitate apelantului, iar pagina extrasă din lucrarea prof., despre care se spune că ar fi identică cu soluția prezentată de pârât, este total diferită de inovația în discuție, iar consultarea literaturii de specialitate nu este interzisă, ci chiar necesară. Apelantul a solicitat efectuarea unei contraexpertize.
Intimata - reclamantă a depus întâmpinare prin care invocă faptul că motivele de nulitate ale raportului de expertiză sunt pentru prima dată susținute în considerentele apelului, ceea ce duce la încălcarea dispozițiilor art. 208 Cod procedură civilă coroborate cu art. 108 alin. 3 Cod procedură civilă și face ca invocarea nulității să nu mai fie posibilă în această fază procesuală.
Obiecțiunile la raportul de expertiză sunt aspecte noi, care nu au fost invocate în fața instanței de fond, unde nu s-a solicitat efectuarea unei noi expertize sau a unei contraexpertize, încălcându-se prin proba solicitată în apel dispozițiile art. 212 Cod procedură civilă, pârâtul fiind decăzut din dreptul de a solicita această probă. În continuare intimata combate motivele de apel, prin prisma constatărilor expertului și a susținerilor apelantului.
În ceea ce privește condițiile de validitate ale certificatului de atestare a realizării tehnice se susține că reținerile primei instanțe sunt în concordanță cu concluziile la care a ajuns expertul, iar raportul de expertiză efectuat în litigiile anterioare și adresa OSIM nu sunt concludente și nici întemeiate, faptul eliberării certificatului de către reclamanta - intimată nefiind în măsură să acopere o nulitate absolută, așa cum a fost aceasta invocată prin prezenta acțiune.
Instanța de apel a respins proba cu contraexpertiză, reținând că susținerile intimatei cu privire la incidența art. 212 Cod procedură civilă sunt legale, însă, după solicitarea unor precizări de la expertul, în temeiul art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă a dispus efectuarea unei noi expertize, prin comisie rogatorie, la Tribunalul O l
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate și după administrarea probei cu noua expertiză, instanța constată că apelul este întemeiat.
Prezenta acțiune este întemeiată pe dispozițiile art. 67 din Legea nr. 64/1991, devenit prin modificarea acestui act normativ și republicare art. 72, reclamanta solicitând constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a calității de autor al realizării tehnice înregistrată la data de 17.03.1997/S7 ce îl privește pe pârât. Motivul nulității absolute este indicat ca fiind eroarea de fapt în care s-a aflat reclamanta cu privire la îndeplinirea condițiilor impuse de art. 67, respectiv posibilitatea ca lucrarea efectuată de pârât să fie considerată realizare tehnică nouă.
Prima instanță a reținut corect că pentru a fi aplicabil textul legal menționat este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții: realizarea tehnică să fie nouă la nivelul unității, titularul certificatului să fie autorul realizării tehnice și realizarea tehnică să fie utilă unității.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul instanța de apel a solicitat răspunsuri care să lămurească îndeplinirea sau nu a celor trei condiții impuse de art. 72 ( fost art. 67 ) din Legea nr. 64/1991.
Conform actelor anexate și concluziilor la raportul de expertiză rezultă că realizarea tehnică a cărui autorul este apelantul -pârât a fost aplicată pentru o perioadă experimentală cu modificări în mai multe etape, iar în final s-a aplicat la cele patru compresoare în perioada 1995 - 1998. Soluția propusă de apelant era cunoscută la nivelul unității existând raportul cu concluzii rezultate în urma experimentării legării în serie a răcitoarelor finale de aer din 20.03.1995, aprobat de conducerea unității și nota cu concluziile rezultate în urma experimentării din 01.06.1996, de asemenea aprobată de conducerea unității.
Din aceste două acte emanând de la societate, în diverse stadii ale experimentării realizării tehnice, rezultă că soluția era benefică unității care obținu-se o micșorare a debitului apei de răcire. ( fila 112 dosar -/2007 al Tribunalului O l t, vol. II ).
Ca urmare a faptului că realizarea tehnică a fost utilă societății ea a fost aplicată în procesul de producție al reclamantei - intimate, fapt care rezultă atât din adresa nr. 1545/28.01.1998 emisă de reclamantă către OSIM B cât și din programul de aducere la starea inițială a schemei de răcire a compresoarelor de aer K 250 din 29.09.2003 și adresa de confirmare a acțiunii, acte ce se regăsesc în anexa 13 raportului de expertiză.
Din aceste concluzii ale expertului, susținute de actele depuse în anexă, rezultă că apelantul -pârât este autorul realizării tehnice ce face obiectul certificatului de atestare contestat și că această realizare tehnică a fost utilă societății în perioada în care a fost utilizată.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei, a expertului desemnat în cauză în fața primei instanțe, care a preluat concluziile sale, că realizarea tehnică nu a fost utilă atâta timp cât ea a fost experimentată o perioadă îndelungată de timp, înainte de emiterea certificatului, iar din actele menționate mai sus rezultă că a existat o economie de apă. Dacă la timpul respectiv unitatea a dorit să implementeze realizarea tehnică este evident că, cel puțin o perioadă, ea a fost utilă societății și a adus economii. Calculele efectuate de primul expert pe simple presupuneri nu pot suplini realitatea surprinsă efectiv în notele tehnice întocmite de mai mulți experți ai societății, din care rezultă existența economiilor de apă și implicit utilitatea.
În ceea ce privește caracterul de noutate al realizării tehnice expertul concluzionează că acesta este îndeplinit atâta timp cât pentru aceste echipamente, având în vedere schema de funcționare înainte de modificare și după modificare, apar diferențe semnificative ce nu existau în cartea tehnică. Astfel, instalația de răcire a aerului s-a suplimentat cu un răcitor final înseriat cu cel existent, mărind suprafața de schimb de căldură, sensul de scurgere al agenților termici de la răcitoarele intermediare a fost schimbat, iar cele două răcitoare intermediare au fost înseriate și s-a înlocuit schimbătorul de căldură cu țevi cu un schimbător de căldură mai performant, cu plăci, pentru răcirea uleiului de ungere aferent compresorului.
Aceste concluzii ale expertului, cu indicarea modificărilor efectuate la schema inițială de funcționare, invalidează apărarea reclamantei și susținerea expertului său consilier potrivit cărora realizarea tehnică este numai o copiere a soluției tehnice ce se regăsește în cartea prof. referitoare la legarea în serie și nu în paralel a răcitoarelor.
Așadar, conform expertului numit de instanță, cel a cărui atitudine neutră trebuie avută în vedere cu prioritate, realizarea tehnică atestată prin certificatul contestat, îndeplinește cele trei condiții impuse de art. 72 ( fost art. 67 ) din legea nr. 64/1991 republicată.
Așa fiind, susținerile reclamantei intimate, preluate de prima instanță, cu privire la inexistența noutății tehnice bazată pe faptul că soluția tehnică s-ar regăsi în cărțile de specialitate, nu pot fi primite, expertul stabilind că realizarea tehnică are mai multe componente proprii, care nu se regăsesc împreună în lucrarea citată, iar pe de altă parte realizarea tehnică trebuie să fie nouă la nivelul unității și nu o realizare tehnică cu caracter de noutate generală, caz în care ne-am afla pe tărâmul inovației, ceea ce nu este aplicabil speței.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, curtea va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată, respingând cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtulîmpotriva sentinței civile nr.306/13.10.2006 a Tribunalului Brașov, pe care o schimbă în tot în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul G, având ca obiect constatarea nulității absolute a Certificatului de atestare a calității de autor a realizării tehnice înregistrată la data de 17.03.1997/S7, emis de reclamanta S, la data de 25.03.1998.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. /26.03.2008
Dact. /02.04.2008
- 5 exemplare -
Jud. fond -
Președinte:Roxana TrifJudecători:Roxana Trif, Dorina Rizea, Cristina Năpar
