Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1922/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1922/R/2008
Ședința publică din 9 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.264 din 25 iunie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâți, și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurenților reclamanți, din Baroul Bistrița cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta intimaților pârâți, în substituirea, din Baroul Bistrița cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 3 octombrie 2008 intimații pârâți au înregistrat la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca inadmisibil, act din care un exemplar se comunică reprezentantei recurenților, care arată că l-a studiat anterior începerii dezbaterilor.
Invederează instanței că în memoriul de recurs sunt trecuți, din eroare, și, iar la sfârșitul acestuia este trecut numele altor clienți, respectiv și, delegația de reprezentare fiind pe numele lor.
Nefiind cereri realabile de formulat și nici excepții de ridicat instanța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurenților reclamanți față de excepția invocată prin întâmpinare solicită unirea acestei excepții cu fondul cauzei, arată că recursul este admisibil și apreciază că această instanță este legal investită să soluționeze prezentul recurs și să verifice legalitatea acestei sesizări.
Susține recursul așa cum este formulat solicită admiterea lui conform prevederilor art.312 rap.la art.304 pct.1 și 9. proc. civ. cu observarea disp.art.282 și 282/1 proc. civ. casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bistrița -N pentru judecarea apelului și nu a recursului. Arată că Tribunalul Bistrița Na reținut calea de atac ca fiind cea a recursului pe baza declarației intimaților pârâți care au declarat că valoarea litigiului este în jur de 100.000 lei, însă valoarea reală a litigiului este de peste 100.000 lei, sens în care a depus la dosar un raport de evaluare.
Reprezentanta intimaților pârâți solicită respingerea recursului, ca fiind inadmisibil, potrivit întâmpinării de la dosar. Arată că calea de atac a fost corect și legal reținută de către Tribunalul Bistrița -N ca fiind aceea a recursului, situație în care, acest nou recurs la recurs este inadmisibil. Expertiza extrajudiciară depusă la dosar nu este o probă juridică ce poate fi luată în considerare, aceasta fiind făcută fără citarea pârâților intimați. Solicită cheltuieli de judecată 1.000 lei, reprezentând onorariu pentru avocatul titular.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 920/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 13 martie 2008 în dosarul nr- fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâți și în consecință, s-a constatat că defuncta a dobândit, cu titlu de reconstituire, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 2 ha 6.600. situat pe raza localității, din care face parte și suprafața de 7.055. identificată în tarlaua 37/1 parcela 1 din titlul de proprietate nr. 59725/12.11.2002 emis de Comisia județeană B-N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor;
s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 19.11.1994 între defuncta și pârâtul, în calitate de vânzători și reclamanți, în calitate de cumpărători, cu privire la vânzarea-cumpărarea imobilului teren în suprafață de 7.055. mai sus identificat, pentru prețul de 2.000.000 ROL și s-a dispus ca sentința să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de reclamanți cu titlu de cumpărare, conform raportului de expertiză tehnică și tabelului de mișcare parcelară întocmit de expert, varianta I, parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța, a reținut că defunctei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 2 ha 6.600. pe raza localității, eliberându-i-se titlul de proprietate nr. 59725/12.11.2002.
Anterior emiterii titlului de proprietate, la 19.11.1994 s-a întocmit un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, în cuprinsul căruia se consemnează că numita și soțul său, pârâtul au vândut reclamanților suprafața de 0,80 ha teren în locul "Sub " (suprafața reală fiind de 7.055. conform măsurătorilor expertului) din tarlaua 37/1 parcela 1, prețul vânzării fiind de 425.000 ROL, achitat integral în prezența martorilor semnatari, și.
Așa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată aflat la fila 21 dosar, prețul real convenit de părți pentru înstrăinarea terenului a fost de 2.000.000 ROL, din care suma de 1.500.000 ROL s-a achitat la data întocmirii înscrisului. Explicația pentru recurgerea părților la întocmirea a două înscrisuri rezidă în aceea că, așa cum susține martorul, agent agricol care a redactat actul dactilografiat, înscrisul în formă olografă nu putea fi folosit pentru înscrierea terenului în registrul agricol, sens în care martorul a sfătuit părțile să refacă actul în forma aflată la dosar la fila 9.
Deși în înscrisul olograf se menționează că diferența de preț (500.000 ROL) urma a se achita la 30.11.1994, iar din cuprinsul răspunsurilor la interogatoriu pârâtul susține că această sumă nu s-a mai achitat, aceste aspecte nu se coroborează cu probatoriul testimonial administrat în cauză, depozițiile martorilor și ( 53, 54) atestând plata integrală a prețului convenit. Nu are relevanță faptul consemnării în actul dactilografiat numai a unei părți din preț, atâta timp cât mențiunile din cuprinsul acestuia au fost însușite de părți prin semnătură.
Contrar celor susținute de pârâți, depunerea de reclamanți a sumei actualizate reprezentând diferența de preț nu are decât semnificația unui act unilateral de voință de natură a exprima disponibilitatea pentru stingerea amiabilă a litigiului și apare explicabilă din perspectiva creșterii valorii de circulație a imobilelor terenuri în decursul celor 13 ani care au trecut de la încheierea convenției. Relevantă în acest sens este depoziția martorei, care confirmă intenția pârâtului de a lua terenul înapoi, nemulțumit de prețul vânzării.
Teza plății integrale a prețului este susținută și de o prezumție simplă, care decurge din împrejurarea că de la momentul încheierii convenției vânzătorii nu i-au conturbat în posesie pe cumpărători.
Prin decizia civilă nr. 264 din 25 iunie 2008 Tribunalului Bistrița - fost admis recursul declarat de pârâții, împotriva sentinței civile nr. 920/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 13 martie 2008 în dosarul nr-, care fost casată în întregime drept urmare, fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamanții și, împotriva pârâților, fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții, având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din 19.11.1994 și în consecință, s- dispus rezoluțiunea convenției având ca obiect terenul în suprafață reală măsurată de 7055. din titlul de proprietate nr. 59725/12.11.2002 tarlaua 37/1 parcela 1 și prețul de 200 lei RON (2.000.000 lei ROL), încheiată între reclamanți în calitate de promitenți cumpărători și pârâtul și defuncta, în calitate de promitenți vânzători și trimiterea spre rejudecare instanței de fond a capătului de cerere din acțiunea reconvențională având ca obiect restabilirea situației anterioare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în ceea ce privește calea de atac, în mod corect aceasta a fost calificată ca fiind recurs, raportat la valoarea indicată în actul a cărui validare s-a solicitat, valoare la care s-a achitat și taxa judiciară datorată. Aceasta, în condițiile în care, la fondul cauzei niciuna dintre părți nu a relevat valoarea actuală, iar în recurs s-au indicat valori diferite (cca. 100.000 lei de recurentul, respectiv 120.000-140.000 lei de intimatul ).
În ceea ce privește fondul litigiului, niciuna dintre părți nu a contestat faptul că în realitate între părți s-a realizat o singură înțelegere în sensul vânzării-cumpărării terenului identificat de expertul desemnat în cauză în titlul de proprietate nr. 59725/12.11.2002, tarlaua 37/1 parcela 1 ( 8 dosar fond) pentru prețul de 200 lei RON (2.000.000 lei ROL), fapt recunoscut de părți la interogatoriu. Înscrisul s- încheiat la 19.11.1994, fiind semnat de martorii, și în momentul perfectării achitându-se suma de 150 RON.
Ulterior, părțile au încheiat și actul sub semnătură privată dactilografiat, intitulat "contract de vânzare-cumpărare", care privește aceeași suprafață de teren și prețul de 42,5 lei RON (425.000 lei ROL), sumă în privința căreia se atestă în cuprinsul actului că a fost plătită în prezența martorilor și, fapt recunoscut de părți.
În actul inițial încheiat în formă olografă s-a prevăzut plata diferenței de preț de 50 lei RON (500.000 lei ROL) la data de 30 noiembrie 1994.
Întreaga problematică a litigiului se axează pe faptul achitării sau neachitării acestei diferențe de preț. Teza susținută de reclamanți, aceea că suma de 425.000 ROL reprezintă ultima tranșă din diferența de preț rămasă de achitat, nu este susținută de probele cauzei, astfel că rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare solicitată de pârâți îndeplinește cerințele art.1020-1021.civil.
În privința capătului de cerere din acțiunea reconvențională având ca obiect restabilirea situației anterioare, instanța a dispus trimiterea spre rejudecare instanței de fond, cu indicația ca, în rejudecare, să se stabilească pe bază de probe valoarea imobilului obiect al litigiului și a dispus restabilirea situației anterioare în sensul restituirii terenului către promitentul vânzător, pârâtul, în nume propriu și ca moștenitor al defunctei sale soții, respectiv ceilalți pârâți, fii ai defunctei, în calitate de moștenitori, cu obligația acestora de a restitui promitenților cumpărători 75% din valoarea imobilului obiect al litigiului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului și nu recursului.
Recursul a fost întemeiat pe disp.art.312, 304 pct.1 și 9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului, reclamanții au învederat faptul că, în cauză se pun două probleme: aceea a posibilității atacării cu recurs a unei hotărâri pronunțată în complet de recurs cu privire doar la aspectul legat de greșita calificare a căii de atac și cu privire la natura căii de atac declarată împotriva sentinței civile nr. 920/2008 a Judecătoriei Bistrița.
În legătură cu primul motiv de recurs, recurenții au arătat că în cauză, în principiu, recursul este admisibil, pentru următoarele considerente:
Cauza a fost soluționată în mod greșit ca recurs, încălcându-se astfel disp.art.304 pct.1 Cod proc.civ. Recurenții au arătat că valoarea terenului în litigiu este de 120.000 -140.000 lei, iar pârâtul vânzător prezent în instanță a declarat că valoarea terenului este în jur de 100.000 lei. În această situație, instanța a apreciat calea de atac ca fiind recursul, fără a stabili în vreun mod valoarea reală a terenului.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, recurenții au arătat că, în situația dată, instanța trebuia să aprecieze că valoarea reală este valoarea cea mai mare declarată și în raport de aceasta să califice calea de atac împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Bistrița.
Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii recursului, arătând că în fața instanței de recurs ( Tribunalul Bistrița -N) recurenții au declarat că valoarea acestui imobil se ridică la 120.000 - 140.000 lei, iar ei au declarat că valoarea reală a terenului este în jur de 100.000 lei. Recurenții au avut însă în vedere atunci când au declarat valoarea reală a terenului și pretinsele îmbunătățiri pe care le-au adus acestui teren.
Instanța de recurs nu putea să accepte simplă susținere a acestora făcută doar cu scopul de a determina instanța să le respingă recursul. Prim urmare, calea de atac fost legal stabilită, situație în care prezentul recurs este inadmisibil.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Recursul vizează calificarea căii de atac împotriva sentinței civile nr. 920/2008 Judecătoriei Bistrița N.
Acțiunea reclamanților a avut ca obiect perfectarea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 7055 mp, acțiune evaluabilă în bani, în raport de cărei valoare se stabilește instanța competentă să judece și calea de atac împotriva hotărârii ce se pronunță.
Așadar, competența instanței de judecată se stabilește în funcție de valoarea indicată în cererea introductivă de instanță.
În speță, reclamanții în ședința publică din 25 iunie 2008, au declarat că prețul actual al terenului în litigiu este de 120.000 - 140.000 lei, iar pârâtul a arătat că prețul actual al terenului este în jur de 10.000 lei.
În această situație, reținerea tribunalului că declarațiile părților sunt contradictorii, că la fondul cauzei nu s- contestat valoarea ca fiind sub 100.000 lei, că declarația intimaților este făcută cu scopul de determina o altă cale de atac și că în mod corect sentința a fost dată cu recurs, sunt nefondate.
Instanța de fond nu este preocupată nici un moment să stabilească valoarea reală a terenului în litigiu la data introducerii acțiunii, 19 iulie 2007, ci ia ca valoare litigiului prețul de 200 lei din promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între părți la 19 noiembrie 1994.
În al doilea rând, cel care indică valoarea litigiului este reclamantul, iar în condițiile în care această valoare este contestată de cealaltă parte, instanța avea obligația să dispună efectuarea unei expertize tehnice prin care să stabilească valoarea reală litigiului și în raport de această competență de soluționare a cauzei, cât și calea de atac împotriva hotărârii ce se va pronunța.
Pentru aceste considerente, în baza art.304 pct.9, art.312 alin.3 Cod proc.civ. curtea va admite recursul, va casa decizia civilă nr. 264/2008 a Tribunalului Bistrița -N și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții ȘI împotriva deciziei civile nr.264 din 25 iunie 2008 Tribunalului Bistrița - pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact.GC
3 ex/5.11.2008
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
