Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 196.
Ședința publică de la 07.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Silvia
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți G și împotriva deciziei civile nr.1161. din 06.10.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă ().
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți G și prin avocat cu împuternicirile avocațiale nr.- din 17.02.2009 și - din 14.02.2009, intimata-reclamantă () prin avocat dr. ce depune la dosar împuternicirea avocațială nr. - din 06.04.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 30.03.2009, intimata-reclamantă a depus întâmpinare în două exemplare, care nu a fost comunicată și părților adverse.
Reprezentantul recurenților-pârâți G și depune la dosarul cauzei chitanța seria - nr.- din data de 23.03.2009, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei depunând și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de către recurenții-pârâți și procedează la anularea acestora.
Curtea înmânează în ședință publică reprezentantului legal al recurenților-pârâți un exemplar al întâmpinării formulate de intimata-reclamantă.
Reprezentantul recurenților-pârâți G și învederează instanței că nu solicită un alt termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinarea ce i-a fost comunicată astăzi și întrucât nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei-reclamante învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe recursul declarat.
Reprezentantul recurenților-pârâți G și solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea recursului său, arată că instanța de apel nu a analizat în mod corect probele existente la dosar, iar motivarea hotărârii luate în raport cu probele, este eronată. De asemenea, în opinia sa, au fost interpretate în mod greșit dispozițiile art. 728 cod civil care privesc ieșirea din indiviziune obișnuită și nu cea pentru situația din cauza de față, în care este vorba de o ieșire din indiviziune forțată și reprezintă excepția de la regula instituită de art. 728 Cod Civil.
Reprezentantul intimatei-reclamante învederează instanței că își menține poziția precizată în întâmpinarea depusă, respectiv faptul că, în principal, solicită admiterea excepției nulității recursului, întrucât nici una din criticile formulate de recurenți nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9.pr.civ. iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. În susținerea poziției sale, precizează că dispozițiile art. 728 Cod Civil sunt perfect aplicabile în speța de față, depunând practică judiciară.
Reprezentantul recurenților-pârâți G și solicită respingerea excepției nulității recursului invocat de intimata-reclamantă, prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Prinsentința civilă nr. 5494/24.04.2008Judecătoria Sector 1 respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și G, acțiunea prin care se solicita ieșirea din indiviziune a părților asupra terenului situat în B, str. -. - nr.7, sector 1 și stabilirea unei servituți de trecere.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că întrucât în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei stări de coproprietate a părților cu privire la terenul în litigiu, prezenta acțiune este inadmisibilă.
Prindecizia civilă nr.1161 A/06.10.2008pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă, s-a admis apelul reclamantei, fiind desființată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pentru a soluționa în acest fel, Tribunalul a constatat că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții chemați în judecată, să se dispună ieșirea părților din indiviziune cu privire la terenul liber de construcții (curtea și grădina) situat în B, str. -. - nr.7, sector 1, teren cu privire la care, conform actelor de proprietate, fiecare dintre părți are o cotă indiviză diferită.
Susținerile reclamantei în acest sens, au fost probate atât cu actele de proprietate depuse la dosar din care rezultă dreptul indiviz al fiecărei părți, dar și raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar, probe ce atestă că asupra terenului liber de construcții, părțile dețin cote de proprietate diferite, situație în care nu se poate aprecia că prezenta acțiune este inadmisibilă, chiar dacă respectivele cote au fost determinate ca suprafețe în metri pătrați, ieșirea din indiviziune presupunând și o operațiune de împărțire efectivă și de atribuire în concret a folosinței suprafeței de teren în discuție.
Împotriva acestei decizii, pârâții au formulat recurs în termen legal, solicitând modificarea în tot a deciziei, în sensul respingerii ca nefondat a apelului reclamantei și menținerea sentinței de fond, ca fiind temeinică și legală.
În susținerea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod pr.civilă, s- arătat că instanța de apel nu a analizat în mod corect probele existente la dosar, motivarea hotărârii luate în raport cu aceste probe fiind total eronată.
Totodată, s-a arătat că au fost greșit interpretate în cauză și dispozițiile art. 728 Cod civil, care privesc ieșirea din indiviziune obișnuită și normală, și nu situația din cauza de față, în care este vorba de coproprietate perpetua și forțată și reprezintă excepția de regula instituită de articolul sus menționat. Astfel, contrar celor reținute de instanța de apel, din actele de proprietate depuse la dosar rezultă dreptul indiviz al părților asupra întregul teren aferent imobilului din str. -. - nr. 7, sector 1, și nu numai asupra curții - terenului liber de construcții. Fiecare din cei trei proprietari dețin conform contractelor de vânzare cumpărare în proprietate exclusivă, spații de locuit și în coproprietate acele părți comune din imobilul construcție care prin natura lor sunt în folosința comună (căi de acces către. proprietate exclusiva) plus terenul aferent (terenul de sub construcție și curtea libera de construcții) din care fiecare parte deține o cotă indiviză mai mare sau mai mică. În momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare fiecare cumpărător a cunoscut situația juridică a terenului, adică și acesta, împreună cu celelalte părți comune din imobilul construcție este supus regimului coproprietății forțate și perpetue și prin semnarea contractelor și-a asumat aceasta situație. Refuzul recurenților pârâți de a fi de acord cu cererea de ieșire din indiviziune asupra curții imobilului, este interpretat greșit de către reclamantă, iar admiterea excepției de inadmisibilitatea a acțiunii, nu duce la încălcarea drepturilor constituționale ale acesteia, nu înseamnă încălcarea liberului acces la justiție al reclamantei. Instanța de fond prin admiterea excepției, nu a făcut decât să interpreteze dispozițiile legale și să constate că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 728 din Codul civil, care se referă la proprietatea pe cote părți obișnuită și temporară. Principala diferență dintre dreptul de proprietate pe cote părți obișnuită sau temporară și dreptul de proprietate pe cote părți forțată și perpetua constă în faptul că primul fel de coproprietate, poate înceta prin împărțeală sau partaj, pe când în cea de a doua situație coproprietatea fiind perpetuă, nu poate fi sistată prin împărțeala.
Prin admiterea apelului formulat de apelanta reclamantă și concluzia că asupra curții aferente imobilului din str. -. - nr. 7, sector 1 B, ieșirea din indiviziune este admisibilă, instanța de apel casând sentința de fond și trimițând cauza la rejudecare, nu face altceva decât să scoată bunul imobil în litigiu de sub regimul coproprietății forțate și să îl treacă în sfera coproprietății obișnuite și temporare, situație în care prevederile art. 728 Cod civil devin aplicabile, și deci ieșirea din indiviziune devine admisibilă. Astfel, instanța de apel a încălcat dispozițiile legale în materia coproprietății perpetue și forțate. Curtea liberă de construcții ce face obiectul ieșirii din indiviziune, este destinată să servească în mod constat tuturor proprietarilor apartamentelor cu destinația de locuință din imobilul construcție edificat pe teren, indiferent de mărimea cotelor indivize deținute de fiecare proprietar și independent de faptul că aceștia înțeleg să uzeze de această folosință comună sau nu. Fiecare din coproprietari ce se afla în indiviziune forțată asupra curții poate poseda și utiliza terenul comun, fără a fi nevoie de consimțământul celorlalți coproprietari în așa fel încât să nu aducă atingere drepturilor simultane și concurente, de aceeași natură, ale celorlalți coproprietari și în acord cu ceilalți coproprietari. De altfel, indiviziunea este necesară, de aceea legea însăși o considera perpetuă, în sensul că orice contract de vânzare cumpărare nu va putea fi încheiat asupra cotei indivize decât odată cu bunul principal - locuința și ca nici unul din coproprietari nu-i poate pune capăt prin partaj. Bunurile ce fac obiectul coproprietății forțate se afla într-un raport de accesorialitate față de bunurile principale și nici un act de dispoziție care să privească bunul sau dreptul accesoriu nu poate fi admisibil.
Intimata-reclamantă a formulatîntâmpinareprin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea motivării în fapt a acestuia în nici unul dintre cazurile de nelegalitate invocate. În subsidiar, s-a solicitat, respingerea recursului ca nefondat.
În această fază procesuală, au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Analizând în prealabil excepția nulității recursului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Susținerea efectuată în cadrul celui de al doilea motiv de recurs, vizează greșita interpretare și aplicare a legii (art. 728 Cod civil), reprezintă o critică de nelegalitate conținută în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prima critică a recursului se referă la greșita apreciere a probatoriilor, motiv de nelegalitate prevăzut anterior de art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă, actualmente abrogat prin OUG nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005.
Prin excluderea din categoria motivelor de recurs, a celor vizând netemeinicia hotărârii (cu modificările intervenite asupra Codului d e procedură civilă, prin Legea nr. 195/25.05.2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/25.06.2003, respectiv prin Legea nr. 219/06.07.2005 de aprobare a OUG nr.138/2000) și limitarea criticilor recursului doar la aspectele de nelegalitate, legiuitorul a înlăturat posibilitatea reaprecierii probatoriilor de către instanța de recurs. Instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele, doar în cazul prev. de art. 3041Cod pr. civilă, al hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel.
Astfel, argumentele privind greșita concluzionare a instanței anterioare asupra probelor, vor fi înlăturate din analiză ca neavenite, instanța de recurs având doar posibilitatea verificării modalității de aplicare a legii la situația de fapt (art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă).
C de al doilea motiv al recursului, amplu dezvoltat, privind greșita interpretare în cauză a dispozițiilor art. 728 Cod civil, este unul formal, deoarece indiviziunea forțată nu a făcut obiectul considerentelor deciziei atacate. Critica este în afara argumentelor aduse soluției de ieșire din indiviziune, vizând nu o interpretare greșită a dispozițiilor legale, ci modalitatea de aplicare a acesteia. Cum asupra situației de fapt, instanța de apel a reținut argumentat, contrar argumentele avute în vedere de către instanța de fond, existența unui drept indiviz al fiecăreia dintre părți asupra terenului liber de construcții, determinat ca suprafețe în metri pătrați, nu se poate considera că legea a fost greșit aplicată prin reținerea admisibilității acțiunii de ieșire din indiviziune.
Ca atare, decizia atacata pronunțată în cauză este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul reclamantilor-pârâți urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, ca nefondată.
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurenții-pârâți G și împotriva deciziei civile nr.1161.A din 06.10.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ().
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. / Tehnored. / 2 ex.
Judecători apel - Secția a III-a Civilă:,
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Antonela Cătălina Brătuianu, Silvia
