Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.198/Dosar nr.-
Ședința publică din data de:-26 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu- -- JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
- - - - președinte secție civilă
-- -- JUDECĂTOR 3: Carmen Maria
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtulStatul RomânprinMinisterul Economiei Și Finanțelorreprezentat deDirecția Generală a Finanțelor Publice, a recursului declarat de intervenienții -, G, u -, u, și, precum și a recursului declarat de intervenientul, împotriva Deciziei civile nr.52/Ap din data de 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "acțiune în constatare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenții intervenienți G, și, asistați de avocat, avocat pentru recurenții intervenienți, u, u și, recurentul intervenient asistat de avocat și avocat pentru intimații reclamanți, lipsă fiind reprezentanții recurentului pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Municipiul B prin Primar.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Părțile prezente, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor declarate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei Și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a recursului declarat de intervenienții -, G, u -, u, și, precum și a recursului declarat de intervenientul.
Avocat pentru recurenții intervenienți G, u, u și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat de acești intervenienți, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului formulat de aceștia, respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea motivelor de recurs depuse în scris la dosar, consideră că decizia atacată este subiectivă, instanțele de apel și cea de fond neanalizând corect dacă acest imobil a trecut sau nu cu titlu valabil în proprietatea Statului Român.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, arată că este de acord cu admiterea acestuia, la fel cum este de acord și cu admiterea recursului declarat de intervenientul.
Avocat pentru recurentul intervenient solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat de acesta, apreciind hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, nefiind analizate probele administrate în cauză.
De asemenea, arată că apelul acestuia a fost declarat în termen și că este de acord și cu admiterea recursurilor declarate de ceilalți intervenienți și de pârâtul Statul Român, iar cu.
Avocat pentru intimații reclamanți, si solicită respingerea tuturor recursurilor declarate în cauză, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul intervenientului, apreciază că acesta ar trebui să privească numai motive legate de respingerea ca tardiv a apelului său, acesta neputând invoca în recurs chestiuni de fond, ci doar aspecte privind tardivitatea apelului său.
Cu privire la recursul declarat de ceilalți intervenienți, consideră că nu sunt indicate în concret nici un fel de motive.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, consideră că în mod corect această parte a fost chemată în judecată, față de obiectul cauzei și, în mod legal și temeinic, instanța de apel a pronunțat decizia atacată.
CURTEA:
Constată că, prin decizia civilă nr.52/2008 a Tribunalului Brașov, a fost admisă excepția tardivității declarării apelului formulat de apelantul intervenient și în consecință, a fost respins apelul declarat de apelantul intervenient împotriva sentinței civile nr.3496/13.04.2007 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr-, ca tardiv formulat.
Au fost respinse apelurile declarate de apelantul pârât STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor și apelanții intervenienți, G, împotriva sentinței civile nr.3496/13.04.2007, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr-, pe care a păstrat-
În considerentele acestei hotărâri, s-a reținut că excepția lipsei calității de reprezentant al Statului Român invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor nu este întemeiată,avându-se în vedere dispozițiile legale referitoare la această problemă.
Astfel, art.12 din Legea nr.213/1998,republicată prevede la alin(4)că" În litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță titularul acestui drept va sta în nume propriu. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă. Titularul dreptului de administrare răspunde, în condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligații poate atrage revocarea dreptului de administrare"
La alineatul (5)al aceluiași articol se prevede expres că" În litigiile prevăzute la alin. (4), statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar unitățile administrativ-teritoriale, de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului B sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de stat sau un avocat care să-l reprezinte în fața instanței."
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, din copia desfășurată a CF (poziția 9)depuse la dosarul de fond, filele 113-116, rezultă că imobilul în litigiu s-a intabulat dreptul de proprietate conform 223/1974 în favoarea STATULUI ROMÂN,notându-se la poz.10 în administrarea operativă a
Aceste mențiuni nu pot conduce la ideea că Statul Român nu a devenit proprietar ca urmare a aplicării Decretului nr.223/1974.
Apelantul pârât arată că potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954 "Statul este subiect de drepturi și obligații numai în cazurile în care participă în mod nemijlocit,în nume propriu în raporturile juridice dacă legea nu stabilește alte organe în acest scop".
În privința reprezentării Statului Român,instanța constată că potrivit art.3(1) pct.56 din nr.HG208/2005,în realizarea funcțiilor sale Ministerul Finanțelor Publice are,în principal,următoarele atribuții: reprezintă statul,ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit,în nume propriu,în raporturi juridice dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ. Or,în speță este vorba despre un imobil care a fost scos parțial din proprietatea Statului Român,ca urmare a aplicării Legii nr.10/2001.
În plus,potrivit dispozițiilor Decretului Lege nr.115/1938,regăsite în Legea nr.7/1996 privind cadastrul funciar,înscrierea în evidențele de carte funciară a dreptului de proprietate se face în contradictoriu cu proprietarul tabular anterior menționat,în speță fiind Statul Român.
Asupra " inadmisibilității "cererii de chemare în judecată,tribunalul constată că dispozițiile Legii nr.10/2001 privitoare la procedura administrativă sunt anterioare modificării Constituției României,după național din 18-19 octombrie 2003 și republicării acesteia în Monitorul Oficial al României,partea I,nr.767/31.10.2003.
Potrivit dispozițiilor din Constituție,republicată,art.21-Accesul liber la Justiție -1)"Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor,a libertăților și intereselor sale legitime.2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept;3)Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil;4)Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."
Punctele 3 și 4 au fost introduse în legea fundamentală în urma ui național mai sus menționat,prin urmare dispozițiile art.21 alin.1 și alin.5 din Legea nr.10/2001,referitoare la termenul de notificare și la nerespectarea termenului de 6 luni pentru trimiterea notificării care atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent,au devenit caduce,față de dispozițiile art.21 pct.4 din Constituția României care prevăd că aceste proceduri administrative sunt facultative.
Articolul 20 din Constituția României prevede faptul că în cazul neconcordanței dintre pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului și legile interne,au prioritate reglementările internaționale.
Analizând inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată,în raport cu art.6 din CEDO care stabilește principiul fundamental al preeminenței dreptului la un proces echitabil,tribunalul apreciază că în speță,procedându-se la soluționarea procesului printr-o excepție,apelanta reclamantă a fost lipsită de o judecată pe fond. În acest sens,Curtea Europeană a tranșat definitiv această chestiune de drept prin Hotărârea pronunțată în cazul Broniovschi contra Poloniei,statuând că deși sunt admisibile ingerințe sub forma unor proceduri prealabile,obligatorii din partea statului,beneficiar al unei marje de apreciere,acestea nu pot restrânge accesul la o instanță pentru că în acest mod dreptul ar fi transformat într-un drept teoretic,iluzoriu,lipsit de esență. Curtea a conchis că chiar și accesul la o instanță pentru a obține o hotărâre de respingere a acțiunii ca inadmisibilă,nu satisface imperativele art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanții intervenienți, G, tribunalul a apreciat că criticile aduse sentinței apelate nu sunt întemeiate.
Referitor la afirmația că actele normative date sub vechiul regim politic nu au fost considerate nevalabile, nelegale prin nici un act normativ din actualul regim politic, ca atare nici Decretul nr.223/1974 nu poate fi considerat un act nevalabil, instanța a constatat că printre primele acte abrogate de noul regim instalat în decembrie 1989 fost chiar Decretul nr.223/1974 pentru că a fost considerat abuziv. Chiar Legea nr.10/8.02.2001 republicată se referă la regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Acest din urmă act normativ prevede în art.2,lit. că fac obiectul ei orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil,astfel cum este definit la art.6,alin.1 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestora cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 6,alin.1 din Legea nr.213/1998 prevede că "(1) parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Critica potrivit căreia o instanță de judecată nu poate decât să analizeze,în fiecare caz în parte,aplicarea cadrului legal corespunzător,modul cum au fost sau nu aplicate prevederile legale; în nici un caz nu poate stabili ca un act normativ este sau nu valabil,deoarece este legal prin el însuși nu poate fi primită deoarece:
Potrivit alin.(3) al articolului 6 din Legea nr.10/2001:"Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului."Prin urmare,instanța de fond a avut obligația de a analiza toate argumentele de fapt și de drept pentru a aprecia valabilitatea titlului.
În mod corect prima instanță a constatat că,nu numai reglementările interne au fost încălcate prin adoptarea Decretului nr.223/1974 ci și reglementările internaționale,respectiv Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice,ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 deci în vigoare la data adoptării Decretului nr.223/1974,pact potrivit căruia orice persoană care se afla legal pe teritoriul unui stat are dreptul dea circula și de a-și alege liber reședința și orice persoană este liberă să părăsească orice țară,inclusiv propria-i țară.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul intervenient tribunalul a constatat că este tardiv formulat. Intervenientul a primit sentința apelată în data de 06.08.2007,așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare de la fila 273 dosar fond iar apelul a fost înregistrat la Judecătoria Brașov în data de 27.08.2007,conform celor menționate la fila 8 dosar deci după împlinirea termenului de apel.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs -B, ca reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și intervenienții.
Statul Român, în temeiul art.304, pct.9 Cod procedură civilă, critică hotărârea pronunțată în apel, atât cu privire la excepțiile invocate, cât și în ceea ce privește fondul.
Astfel, se consideră că instanța a dat o interpretare eronată textelor constituționale cu privire la accesul liber la justiție și la lipsa titlului valabil și o soluționare necorespunzătoare excepției lipsei calității Ministerului Economiei și Finanțelor și a Statului Român, dar și a excepției inadmisibilității acțiunii.
Intervenientul critică hotărârea pe fondul ei, neinvocând nici un motiv din cele stipulate de legiuitor în art.304 Cod procedură civilă.
Ceilalți intervenienți consideră hotărârea nelegală și în temeiul art.304, pct.7 și pct.9 Cod procedură civilă o critică, întrucât greșit se consideră că Decretul nr.223/1974 este un act nevalabil în absența unui act normativ care să-i prevadă nulitatea de drept. Se menționează totodată că dispozițiile Legii nr.112/1995 au fost respectate de chiriașii cumpărători.
Recursurile sunt nefondate.
În privința excepțiilor lipsei calității procesuale a Statului Român și a reprezentării acestuia, s-a avut în vedere că Statul a fost parte în raportul juridic de preluare a imobilului, respectiv Decretul nr.160/1982 privind trecerea unor imobile în proprietatea Statului, în favoarea căruia s-a dispus de altfel și întabularea conform Legii nr.115/1938, dar și dispozițiilor art.12 din Legea nr.213/1998 și ale nr.HG208/2005, cu de altfel, corect a motivat judecătorul hotărârii recurate.
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, sunt de menționat următoarele:
În primul rând, Legea nr.10/2001 instituie o procedură de restituire de esență administrativă. Or, așa cum a arătat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în ce privește dreptul de acces la un tribunal (art.6, paragraful 1.O) " un stat contractant nu ar putea, fără a-l înfrânge, să suprime jurisdicțiile sale, sau să sustragă competenței acestora soluționarea anumitor categorii de litigii civile, spre aoî ncredința unor organe executive, operațiune ce nu ar putea fi lipsită de un anumit risc al arbitrariului, cu consecințe grave, contrare dispozițiilor Convenției". Totodată, Curtea a statuat în nenumărate rânduri, că oricine are dreptul la judecarea cauzei sale, prin aceasta înțelegându-se că instanța sesizată va trebuie să facă apreciere asupra fondului chestiunii, în caz contrar, putându-se vorbi de denegare de dreptate.
În aceeași ordine de idei, Curtea a condamnat statul polonez pentru încălcarea art.1, Protocolul 1, prilejuită de absența unui mecanism efectiv de valorificare a dreptului (Broniowski c/a Polonia).
În aceeași hotărâre, s-a statuat că dreptul de acces la o instanță nu este un drept absolut, ci el reclamă, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului, ceea ce implicit, permite anumite ingerințe, cu condiția ca acestea să nu aducă atingere însăși substanței dreptului și să nu împiedice exercițiul efectiv al său. De un drept teoretic și iluzoriu vorbește Curtea Europeană, statuând că, prin impunerea unor practici de natură să-l lipsească de conținut, a distrus însăși esența sa.
A nu face aplicarea textelor expuse, s-ar încălca art.20 și art.21 din Constituție.
Cele de mai sus rezultă și din hotărârea în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 9 iunie 2008.
În privința "titlului valabil" reprezentat de Decretul nr.223/1974, cât și a absenței unui act normativ care să prevadă nulitatea acestuia, sunt de menționat următoarele:
Art.6 din Legea nr.10/2001 stipulează că instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.
Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, ratificat de România anterior adoptării Decretului nr.223/1974 și care stabilea dreptul persoanelor la circulație, alegerea reședinței și la părăsirea țării, a fost evident încălcat prin actul normativ menționat.
Legea nr.213/1998 definește bunurile intrate cu titlul valabil în proprietatea statului, respectiv cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale și a legilor în vigoare. Decretul nr.223 nu întrunește cerințele stipulate.
Nu mai puțin, art.480 cod civil și Protocolul 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului au fost încălcate nu numai prin necomunicarea deciziei de preluare, dar și prin lipsa despăgubirii și a dovedirii utilității publice.
Față de cele mai sus expuse, se constată că toate criticile aduse hotărârii tribunalului sunt nefondate, iar considerentele acesteia vor fi păstrate întocmai.
Recursul intervenientului nu poate fi analizat cu privire la fondul cauzei, întrucât apelul său a fost respins ca tardiv. Prin urmare, calea de atac nu putea viza decât această chestiune, cu privire la fond hotărârea intrând în puterea lucrului judecat.
În consecință, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Statul Român prinMinisterul Economiei și Finanțelorprin Direcția Generală a Finanțelor Publice, G, u, u, împotriva Deciziei civile nr.52/2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -Pt.jud. - -,
în concediu de odihnă,
Semnează
d-nul Vicepreședinte al instanței,
Grefier,
Red.:-/02.07.2008
Dact.:-/2 ex./04.07.2008
Jud.apel:-; -;
Jud.fond:-
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi, Carmen Maria
