Acțiune în constatare jurisprudenta. Încheierea /2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de pârâta - domiciliată O Calea - nr. 107 în contradictoriu cu intimata reclamantă - domiciliată O- - 5 D. 65, intimații pârâți domiciliată O-, SC Trans SRL O- și SC SRL O- - 38. 7 împotriva deciziei civile nr. 709/A din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 10.000 din 30 octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 10565/2000, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pârâta - reprezentanta sa avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 451 din 22 ianuarie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, reprezentantul intimatei reclamante -, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 403 din 19 decembrie 2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual și reprezentanta intimatei pârâte, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 56 din 17 octombrie 2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 38 lei achitată prin chitanța depusă la dosar fila 105 și timbre judiciare în sumă de 0,6 lei, precum și faptul că recurenta pârâtă a depus la dosar răspuns la întâmpinarea intimatelor - și, după care:
Reprezentanții părților, nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului, reprezentanților părților.
Reprezentanta recurentei pârâte susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, casarea hotărârii atacate, rejudecând cauza a se dispune respingerea acțiunii modificată, precizată, restrânsă formulată de reclamanta - revenindu-se astfel la decizia civilă nr. 222/A din 19 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 3620/2003 pentru motivele susținute oral depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, menținerea ca fiind temeinică și legală a deciziei civile atacate invocând excepția inadmisibilității recursului față de motivele de recurs formulate, potrivit motivelor arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei civile atacate ca fiind temeinică și legală potrivit motivelor arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel
În vederea deliberării și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise
Dispune
Amânarea pronunțării hotărârii pentru termenul din 1 aprilie 2008 2 cam.39 pentru când părțile cunosc termenul.
Dată în ședința publică din 25 martie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Termen de pronunțare:1 aprilie2008 2 cam.39
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 518/R/2008
Ședința publică din 1 aprilie 2008
Președinte: R - - judecător
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi pronunțarea asupra recursului civil introdus de pârâta - domiciliată O Calea - nr. 107 în contradictoriu cu intimata reclamantă - domiciliată O- - 5 D. 65, intimații pârâți domiciliată O-, SC Trans SRL O- și SC SRL O- - 38. 7 împotriva deciziei civile nr. 709/A din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 10.000 din 30 octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 10565/2000, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
Avându-se în vedere că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta și când în vederea pronunțării cauza s-a amânat pentru termenul de azi, când:
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10.000 din 30 octombrie 2001 Judecătoria Oradeaa admis în parte acțiunea completată și precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, SC TRANS SRL și SC SRL și în consecință s-a constatat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 9287/2295/22.12.1973 defuncta - mama reclamantei a înstrăinat defunctului numai cota de 1/2din proprietatea acestuia ce reprezintă curte de suprafață de 277,3 mp și parte din casă, ce reprezintă un apartament distinct cu două camere, bucătărie și anexe înscris în CF 5410 O,-, a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 5211 din 16.12.1996 de BNP, încheiat între defunctul și pârâta - privind imobilul înscris în CF 17283 O, nr.topo 3904 cu cota de 250/555 mp. teren.
S-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtele și -.
S-au respins capetele de cerere 3,4,5 și 6 astfel cum au fost formulate.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea față de pârâta, precum și faptul că această pârâtă nu și-a mai susținut excepțiile invocate prin întâmpinare.
A fost obligată pârâta - să plătească reclamantei suma de 2.470.000 lei cheltuieli de judecată, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 3.000.000 lei și pârâtei SC Trans SRL suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 9287/2295/22.12.1973 defuncta - mama reclamantei a înstrăinat defunctului numai cota de 1/2din proprietatea acestuia ce reprezintă curte de suprafață de 277,3 mp și parte din casă, ce reprezintă un apartament distinct cu două camere, bucătărie și anexe înscris în CF 5410 O,-.
Din extrasul de carte funciară depus la dosar rezultă că la data vânzării, mama reclamantei avea în proprietate doua case, notate pe terenul înscris la nr.topo 3904.
După încheierea contractului de vânzare cumpărare, operațiunile de înscriere au constat în deschierea unei de carte funciară, respectiv CF 17283 O, în care a fost înscris nr.topo 3904 în întregime, deși se înstrăinase numai cota de către cumpărătorul.
Acesta din urmă a încheiat ulterior acte juridice prin care a transmis toate imobilele înscrise la nr.topo 3904, deși cumpărase numai J din ele, respectiv a testat pârâtei imobilul cumpărat de la mama reclamantei și a donat pârâtei - imobilul pe care nu l-a cumpărat, respectiv casa veche și terenul aferent, întabulate însă, în mod eronat, pe numele său, în această carte funciară nouă.
S-a constatat că actele juridice încheiate cu pârâta nu fac obiectul acestui litigiu, întrucât imobilul moștenit de ea aparținea defunctului, astfel că reclamanta a renunțat la judecată față de această pârâtă.
Cu privire la contractul de donație s-a constatat nulitatea absolută a acestuia în raport de faptul că el are ca obiect lucrul altuia.
În ceea ce privește efectele nulității contractului de donație asupra actelor ulterioare de înstrăinare, succesive, către cele doua societăți comerciale, instanța e reținut că în cauză nu este aplicabil principiul resoluto jure dantis, resoluto jus accipientis, deoarece dobânditorii au fost de bună credință.
Pârâtele au invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că între părți a mai existat un litigiu având ca obiect rectificare CF și sistare indiviziune.
Instanța a respins excepția, constatând că nu există identitate de obiect, părți și cauză.
Cererile privind rectificările de carte funciară au fost respinse cu motivarea că, întrucât actele subsecvente actului de donație rămân în ființă, reclamanta își poate valorifica pretențiile față de pârâta - printr-o altă acțiune.
Apelul declarat de pârâta - împotriva sentinței civile nr. 10.000 din 30 octombrie 2001 Judecătoriei Oradeaa fost respins prin decizia nr. 389/A/ 22 aprilie 2002 Tribunalului Bihor ca nefundat.
Recursul aceleiași pârâte a fost însă admis de Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă nr. 1363/R din 27 noiembrie 2006 casându-se decizia instanței de apel și trimițând cauza spre rejudecarea apelului.
Procedând la rejudecare, Tribunalul Bihora pronunțat decizia civilă nr. 463/A din 1 iulie 2003 prin care a respins din nou ca nefondat apelul pârâtei - împotriva sentinței civile nr. 10.000 din 30 octombrie 2001 Judecătoriei Oradea.
Recursul declarat de pârâta - împotriva acestei decizii din urmă a fost admis din nou de Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 977/R din 22 octombrie 2003, pronunțându-se casarea deciziei civile nr. 463/A/ 2003 și reținerea cauzei spre rejudecarea apelului ca urmare a schimbării între timp a normelor de competență materială prin OUG 58/2003.
Rejudecând apelul pârâtei -, Curtea de Apel Oradeaa pronunțat decizia civilă nr.222/A din 9 martie prin care a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 10.000 din 30 octombrie 2001 Judecătoriei Oradea pe care a schimbat-o în parte, respingând acțiunea completată și precizată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că primul, al patrulea și al cincilea capăt din cererea reclamantei au mai făcut obiectul unei judecăți finalizate prin sentința civilă nr. 9753 din 2 decembrie 1998 Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă.
Capătul 2 de cerere, astfel cum a fost completat și precizat a făcut, în parte, obiectul altui dosar, soluționat prin sentința civilă nr. 8333/1995 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă.
Restul capetelor de cerere au fost respinse ca fiind subsecvente capetelor de cerere amintite mai sus.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 3860/11 mai 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de - împotriva deciziei nr.222/A din 9 martie a Curții de Apel Oradea, pe care a casat-o, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Pentru a proceda astfel, instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului, inclusiv cu privire la petitele 3 și 6, acestea fiind respinse ca fiind subsecvente celor respinse pe excepție, motiv în considerarea căruia s-a făcut aplicarea art. 312 alin. 1,2,3 și 5.
Prin decizia civilă nr. 53/A/2006 a Curții de Apel Oradeas -a declinat competența de soluționare a apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 10.000 din 30 octombrie 2001 Judecătoriei Oradea, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 2831/2006.
Prin decizia civilă nr. 709/A din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr- a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta pârâtă domiciliată în O,-, județul B în contradictoriu cu intimații domiciliată în O,-, SC. TRANS SRL cu sediul în O str. - nr.6, -38,.47 și SC. SRL cu același sediu împotriva sentinței civile nr. 10.000 din 30 octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligată apelanta la cheltuieli de judecată în cuantum de 3947 lei în favoarea intimatei -.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, in copia contactului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 9278/28.12.1973 de fostul notariat de Stat B rezultă că numita, în prezent decedată, reclamantei a înstrăinat defunctului cota de 1/2din proprietatea acestuia ce reprezintă curte de suprafață de 277,3 mp și parte din casă, ce reprezintă un apartament distinct cu două camere, bucătărie și anexe înscris în CF 5410 O,- și dobândite prin cumpărare la data de 1948 cu prețul de 60.000 lei, preț achitat în întregime.
Din copia de coală funciară nr. 17283 O, rezultă că nr.topo 3904 reprezintă în natură două case și teren în suprafață totală de 355 mp.
Asupra întregului topografic, în temeiul contractului de vânzare cumpărare s-a întabulat defunctul, potrivit încheierii nr. 71/1979.
Față de cele de mai sus, a rezultat că, transcrierea dreptului de proprietate în cartea funciară este greșită, prin încheierea amintită dispunându-se întabularea pentru o cotă de excede dreptului părții, dobândit cu titlu de vânzare cumpărare.
Aceasta situație de fapt nu este contestată de părțile din litigiu, problema litigioasă ce se impune a fi dezlegată referindu-se la interpretarea contractului, respectiv obiectul acesteia, susținerile părților fiind contradictorii sub acest aspect.
Interpretarea contractului are ca scop determinarea sensului exact al clauzelor contractului, prin cercetarea manifestării de voință a părților în strânsă corelație cu voința lor internă.
Regula principală este cea stabilită de art. 977 Cod civil, care prevede că interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.
Or, în contractul de față intenția comună a părților a fost de a înstrăina, respectiv cumpăra doar cota de din imobilul înscris în CF 5410 Din cuprinsul contractului însă rezultă că voința vânzătoarei nu a fost aceea de a transmite o cotă parte ideală, matematică dintr-un drept, ci un bun determinat, adică una din casele existente pe teren.
Doar interpretat în acest sens își găsește justificare descrierea obiectului vândut prin contract, și anume "un apartament distinct cu două camere, bucătărie și anexe". Rezultă așadar că obiectul contractului îl reprezintă cu bun determinat, și anume una din cele doua case situate pe acest topografic, împreună cu terenul aferent.
Mergând mai departe, la individualizarea casei ce a făcut obiectul înstrăinării, instanța a reținut că aceasta casă este cea nouă, fapt ce rezultă tocmai din descrierea arătată mai sus.
Nu au fost reținute susținerile apelantei potrivit cărora casa vândută ar fi fost casa veche, în condițiile în care, tocmai din actele depuse de apelantă în probațiune, respectiv din contractul de închiriere, rezultând că imobilul ce a făcut obiectul acestora, așa numită casă veche, este compusă dintr-o " cameră, bucătărie și o de alimente, modestă, veche".
Or, descrierea celor două case este diferită, fapt din care rezultă că și imobilele ce a făcut obiectul înstrăinărilor amintite au fost diferite.
Această susținere este întărită și de concluziile expertului, care a arătat că " din constatările efectuate la fața locului rezultă că descrierii din contract îi corespund casa nouă."
Argumentele apelantei referitoare la faptul că imobilul vândut ar fi fost casa veche, întrucât în cuprinsul contractului se face referire la faptul că acest imobil ar fi fost dobândit cu titlu de cumpărare în 1948 nu poate fi reținută ca relevantă în cauză, întrucât această mențiune era obligatoriu a fi inserată în contract în raport cu situația de carte funciară. Or, data trecută -1948- este raportată la data dobândirii de către înstrăinătoare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent celor două case.
Mai mult, din considerentele sentinței civile nr. 8324/1994, respectiv 8333/1995 în urma casării primei sentințe cu trimiterea cauzei spre rejudecare, a rezultat că antecesoarea reclamantei a conviețuit o lungă perioadă de timp cu numitul, acesta contribuind la construirea casei noi. Acest aspect este deosebit de relevant în lămurirea raporturilor dintre soți, oferind motivația încheierii acestui act juridic de către părți. De altfel, anterior acestui contract, defuncta a încheiat un testament autentificat sub nr. 4701/1972, din care rezultă voința acesteia de lăsa ca moștenire câte o cotă egală de din averea sa fiicei sale și defunctului. Or, contractul litigios nu face altceva decât să materializeze voința acestei defuncte, în sensul reținut mai sus.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat invocată de reclamantă, această problemă a fost tranșată în prezenta cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 3860/11 mai 2005 reținându-se că în cauză nu operează puterea de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs, pârâta - recurentă -, solicitând casarea hotărârii atacate iar în fond respingerea acțiunii formulate de reclamanta -, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de a apel a reținut că obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 28 decembrie 1973 între mama reclamantei și numitul l-a constituit casa nouă și nu casa veche, și astfel aceasta din urmă ar fi dispus de un imobil ce nu-i aparținea.
Din examinarea contractului rezultă însă că obiectul acestuia este construcția dobândită de vânzătoare, prin cumpărare în 1948, nicidecum casa nouă construită de concubini împreună.
Referitor la casa nouă, aceasta a fost construită de cei doi concubini, ori este evident faptul că, în cazul în care mama reclamantei ar fi înțeles să vândă lui casa cea nouă, în contract nu se preciza că se vinde parte din construcții, căreia îi corespunde un apartament întreg, ci se arăta că vinde lui partea ei de J din casă.
Prin urmare dacă s-a vândut un apartament întreg, acesta nu putea fi decât casa veche, deoarece casa nouă era coproprietatea concubinilor.
Referitor la expertiza efectuată în cauză, constatările expertului privitoare la identificarea casei vândute în raport de numărul camerelor nu răspunde unor obiective fixate de instanță și mai ales nu ține seama de împrejurarea că recurenta și soțul acesteia nu locuiesc în casa nouă, ci în casa veche.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, instanța de apel reținând în mod corect starea de fapt pe baza probelor din dosar.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, curtea reține următoarele:
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 9287/28 decembrie 1973, antecesoarea reclamantei - defuncta - a vândut numitului cota de a parte din imobilul înscris în 5410 O, nr. top. 3904, ce reprezintă în natură teren în suprafață de 277,3. și a parte din casă, materializată într-un apartament distinct, format din două camere, bucătărie și anexe, situat în O-.
În raport de cuprinsul contractului în mod corect a reținut instanța de apel că imobilul vândut reprezintă construcția nouă, fapt confirmat și de expertiza efectuată de expertul în dosarul atașat nr. 12585/1995.
Astfel, expertul arată că între cele două case, cea care corespunde descrierii din contractul de vânzare - cumpărare este casa nouă, care este alcătuită din două camere, bucătărie, baie, de alimente, antreu și pivniță și nu casa veche ea fiind alcătuită din trei camere, bucătărie, baie, antreu și de alimente.
Această concluzie este întărită de o serie de alte elemente rezultate din probele administrate în cauză:
Astfel, construcția nouă a fost edificată de mama reclamantei și numitul pe timpul conviețuirii acestora, în timp ce casa veche a fost dobândită doar de mama reclamantei - - în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat în anul 1948; în aceste condiții apare în logica firească a lucrurilor ca obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat în anul 1973 să-l fi constituit tocmai imobilul construit împreună ( casa nouă ), prin acest contract materializându-se în fapt voința defunctei manifestată anterior prin testamentul autentificat sub nr. 4701/1973, prin care aceasta a lăsat întreaga sa moștenire în cote egale defunctului și fiicei sale;
Faptul că în contractul de vânzare - cumpărare apare mențiunea că imobilul vândut este cel dobândit cu titlu de cumpărare în anul 1948 se explică prin faptul că la data respectivă aceasta era situația de carte funciară ce trebuia să se reflecte obligatoriu în actul de vânzare - cumpărare.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod pr. civilă să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod pr. civilă să o oblige pe recurentă la 2000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei - respectiv 700 RON în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâta - domiciliată O Calea - nr. 107 în contradictoriu cu intimata reclamantă - domiciliată O- - 5 D. 65, intimații pârâți domiciliată O-, SC Trans SRL O- și SC SRL O- - 38. 7 împotriva deciziei civile nr. 709/A din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate - suma de 2000 RON, respectiv părții intimate 700 RON, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
R - - - - - - -
Red.dec.PV
17. 04.2008.
Jud fond
Jud apel -
Dact IM/2 ex./21.04.2008.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
