Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2063/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2063/R/2008
Ședința publică din 27 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Traian Dârjan Carmen Maria
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 39 din 12 iunie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantele și -, precum și pe pârâta, având ca obiect acțiune în constatare -întabulare - rejudecare dosar -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâtul recurent și domnul, în calitate de mandatar al reclamantei intimate, cu procura specială autentificată sub nr. 912 din 25 mai 2006 de către Biroul Notarului Public (14), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,45 lei (17).
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul reclamantei intimate, respectiv domnul, prezintă spre vedere instanței procura specială autentificată sub nr. 912 din 25 mai 2006 de către Biroul Notarului Public, a cărui copie a fost depusă la dosar, la 14.
Mandatarul reclamantei intimate depune la dosar următoarele înscrisuri: notă de cheltuieli, adeverință emisă de Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar S- Liceul de Artă " " Z (prin care se adeverește că domnul este încadrat ca institutor la Liceul de Artă " " Z, cu o vechime în învățământ de 27 ani), chitanța care atestă plata unui onorariu pentru legalizare act în cuantum de 8 lei și un bon fiscal care atestă plata sumei de 100,12 lei emis de Zona S pentru a dovedi cheltuielile de judecată.
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2.pr.civ. invocă un motiv de recurs de ordine publică, respectiv prescripția dreptului la acțiunea în anularea certificatului de moștenitor, și totodată, pune în discuția părților inadmisibilitatea primului petit din acțiunea principală.
Pârâtul recurent solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului pentru motivele arătate prin memoriul de recurs.
Mandatarul reclamantei intimate, numitul, în susținerea cauzei, solicită instanței să-i permită să prezinte istoricul cauzei.
Doamna dr. avocat, decan al Baroului de Avocați C, prezentă în sala de judecată, în calitate de avocat într-o altă cauză aflată pe lista de ședință, ia poziție, în sensul că, mandatarul neavând studii juridice nu poate pune concluzii orale pe fondul cauzei în fața acestei instanțe, arătând că este frecventă practica în care se face avocatură clandestină, uzându-se de calitatea de mandatar de către unele persoane care nu au studii juridice superioare.
Întrebat fiind, mandatarul reclamantei intimate, respectiv domnul, arată că nu are studii juridice, dar este profesor.
Curtea aduce la cunoștiință mandatarului reclamantei intimate, respectiv domnului, că potrivit dispozițiilor art. 68 și art. 69.pr.civilă nu poate pune concluzii orale sau verbale în cauză, în fața acestei instanțe.
Curtea lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2557/28.08.2007, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. - (nr. în format vechi 4369/2006), s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele și împotriva pârâților și, reținându-se în considerentele sentinței următoarele:
Reclamantele sunt moștenitoare legale ale defunctului, decedat la 16.05.1975, în calitate de fiice din prima căsătorie a acestuia, în timp ce pârâții sunt moștenitori legali ai defuncților și, în calitate de fiu, respectiv de nepoată de fiu, aspect confirmat de certificatul de moștenitor nr. 15/01.03.2000.
Prin sentința civilă nr. 1440/1990 a Judecătoriei Zalău, s-a constatat dreptul de proprietate exclusiv al numitei, asupra imobilului înscris în CF 974 J, nr. top. 4/3/1 format din casă, anexe gospodărești și 514 mp teren prin uzucapiune.
Din probele administrate în cauză rezultă faptul că defuncta este unica proprietară asupra imobilului în litigiu, prin uzucapiune, astfel încât este irelevant faptul că în certificatul de moștenitor eliberat în urma decesului defunctului se face mențiunea că în masa succesorală după acest defunct ar intra și cota de 4/8 parte, din casa de locuit și alte construcții anexe gospodărești, situate în J,-.
Recursul declarat de reclamante împotriva acestei sentințe a fost admis de Tribunalul Sălaj prin decizia civilă nr. 1069/20.11.2007, pronunțată în dosar nr. -, cu consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se compara titlurile de proprietate ale părților, respectiv, sentința prin care întregul imobil a fost dobândit prin uzucapiune de, cu titlul de moștenitor de care se prevalează reclamantele.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 413/18.02.2008, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr-, s-a admis cererea reclamantelor și, în consecință, s-a constatat că imobilul cuprins în certificatul de moștenitor nr. 328/1975 este identificat în CF 974 J nr. top. 4/3/1; s-a dispus modificarea certificatului de moștenitor nr. 15/01.03.2000, privind pe defuncta, decedată al 29.08.1999, în sensul că va fi cuprinsă în acesta doar cota de 5/8 parte din imobilul anterior menționat; s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantelor asupra cotei de 3/32 parte fiecare din acest imobil.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, din expertiza întocmită în cauză de expert rezultă că imobilul situat în-, J, se regăsește în CF 974 J, nr. top. 4/3/1, în consecință, imobilul ce a făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. 328/1975 constituia proprietatea comună a defuncților și, fiind irelevant faptul că printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că acest imobil constituie proprietatea exclusivă a lui, cu titlu de uzucapiune, în acest sens fiind și prevederile art. 30 Cod fam.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995 cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor, pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor conform legii.
Raportat la starea de fapt se impune admiterea acțiunii în temeiul art. 88 din Legea nr. 36/1995.
Apelul declarat de pârâtul în contra acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Tribunalul Sălaj prin decizia civilă nr. 39/12.06.2008, pronunțată în dosar nr-, cu motivarea că imobilul în litigiu a fost cumpărat de părinții apelantului, și, fiind deci bun comun al acestora, astfel încât este irelevant faptul că în anul 1990, prin sentința civilă nr. 1440 se constată dobândirea de către a dreptului de proprietate asupra acestui imobil, prin uzucapiune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantelor, cu motivarea că acestea nu au venit la moștenire cât timp au trăit părinții și frații ci doar după 40-45 de ani. În motivarea recursului au fost invocate și apărări de fapt, făcându-se un scurt istoric al relațiilor dintre părți.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că sunt fiicele din prima căsătorie ale defunctului, imobilul în litigiu fiind dobândit în comun de tatăl reclamantelor și de mama pârâtului recurent, defuncta reușind să obțină o hotărârea de uzucapiune în favoarea sa asupra acestui imobil, deși bunul era bun comun al soților. În consecință se impunea modificarea certificatului de moștenitor, în sensul de a se cuprinde în el doar cota de 5/8 parte din imobil.
La termenul de judecată din data de 27 octombrie 2008, instanța, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2.pr.civ. a invocat un motiv de recurs de ordine publică, respectiv prescripția dreptului la acțiunea în anularea certificatului de moștenitor, și totodată, a pus în discuția părților inadmisibilitatea primului petit din acțiunea principală.
Examinând recursul prin prisma acestui motiv de recurs de ordine publică, Curtea constată că acesta este fondat, motivat pe următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță reclamantele au solicitat instanței să constate că imobilul din certificatul de moștenitor nr. 328/1975, situat administrativ în J-, este unul și același cu imobilul din CF 974, nr. top. 4/3/1; să se dispună anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 15 din dosar notarial nr. 39/1999 - în realitate certificatul de moștenitor nr. 15/01.03.2000 () -, în sensul se a se cuprinde în acest certificat doar cota de 5/8 parte din imobilul mai sus menționat; să se dispună întabularea în CF a cotelor de proprietate cuvenite reclamantelor din acest imobil.
Prin prisma art. 129 alin. final pr.civ. instanța de fond trebuia să se pronunțe strict asupra petitelor cu care a fost investită, nefiind permis ca judecătorul să modifice petitul cererii introductive de instanță, sau obiectul acțiunii, așa cum nelegal s-a procedat în cauză atunci când deși reclamantele au solicitat expres și neechivoc "anularea certificatului de moștenitor", totuși, instanța de fond s-a pronunțat pe "modificarea acestuia".
Sub acest aspect hotărârea intra evident sub incidența art. 304 pct. 9.pr.civ.
În legătură cu primul petit din cererea introductivă de instanță, se constată că acesta intra sub incidența inadmisibilității, prin prisma art. 111.pr.civ. conform căruia partea care are interes poate să face cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, cerere care nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Din interpretareaper a contrarioa prevederile art. 111.pr.civ. rezultă faptul că printr-o acțiune în constatare întemeiată pe acest text legal, se poate solicita doar constatarea existenței sau inexistenței unui drept, însă, în nici un caz nu se poate solicita constatarea unei stări de fapt.
Or, prin primul petit al cererii introductive de instanță, reclamantele au solicitat să se constate o stare de fapt, respectiv, identitatea dintre un imobil cu o anume situare administrativă și un imobil cu anumite date de carte funciară.
Prin urmare, în temeiul art. 111.pr.civ. primul petit din cererea introductivă de instanță apare ca fiind inadmisibil.
Problema esențială care se impunea a fi lămurită în cauză era aceea a formulării în termenul legal de prescripție extinctivă a petitului referitor la anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 15/01.03.2000, știut fiind că excepția prescripției dreptului la acțiune este excepție absolută, peremptorie, care împiedică cercetarea în fond a cauzei.
Este adevărat că potrivit art. 88 alin. 1, teza I din Legea nr. 36/1995, republicată, ei care se considera vătămați in drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii, însă nu este mai puțin adevărat că o atare acțiune, în anularea certificatului de moștenitor, trebuie făcută înăuntrul termenului legal de prescripție.
Potrivit art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 republicat, prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic, în celelalte cazuri de anulare, altele decât cele despre care face vorbire art. 9 alin. 1 și art. 9 alin. 2 teza I din acest act normativ - violență, viclenie, eroare - începe să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
Prin urmare, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la emiterea certificatului de moștenitor, termenul de prescripție fiind cel de 3 ani, reglementat de art. 3 alin. 1 teza 1 din același act normativ.
În speță, certificatul de moștenitor a fost emis la data de 1 martie 2000, dată de la care se calculează termenul de 18 luni, de la a cărui împlinire ar începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Astfel, termenul de 18 luni calculat de la data emiterii certificatului de moștenitor, s-a împlinit la data de 01.09.2001, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani înăuntrul căruia se putea solicita anularea certificatului de moștenitor, termenul de prescripție împlinindu-se la data de 01.09.2004.
Or, acțiunea a fost promovată la data de 16.06.2006, deci cu mult după împlinirea termenului de prescripție extinctivă.
Pe cale de consecință, soluția legală ce putea fi pronunțată era aceea de respingere a acțiunii ca fiind prescrisă extinctiv, în temeiul textelor legale mai sus invocate.
Chiar și în ipoteza în care acțiunea nu ar fi fost prescrisă extinctiv, admisibilitatea acesteia ar fi fost discutabilă în condițiile în care titlul în baza căruia defuncta a dobândit dreptul de proprietate exclusivă asupra imobilului în litigiu, prin uzucapiune, respectiv sentința civilă nr. 1440/07.09.1990, dosar nr. 1450/1990 a Judecătoriei Zalău, nu a fost anulat, concomitent cu o rectificare a cărții funciare pentru acest temei.
Așa fiind, în temeiul art. 306 alin. 2.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9.pr.civ. pentru toate considerentele anterior expuse se va admite recursul, conform dispozitivului prezentei decizii.
Recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 39 din 12 iunie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică, în sensul că, admite apelul declarat de pârâtul, în contra sentinței civile nr. 413/18.02.2008, dosar nr- al Judecătoriei Zalău, pe care o schimbă, astfel:
Respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantele și, împoptriva pârâților și.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./dact.
3 ex./28.10.2008
Jud.primă instanță:
jud.apel: /
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Traian Dârjan Carmen Maria
