Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2091/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2091/R/2009
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă - ROMANIA SRL împotriva sentinței civile nr. 1305 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantuli intimat având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată depuse la dosarul cauzei concluzii scrise formulate de recurentă.
Având în vedere că recurenta a solicitat judecata cauzei în condițiile art. 242.proc.civ. Curtea apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1305 din 14 mai 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, s-a admis cererea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta ROMANIA SRL si în consecință s-a constatat că raportul juridic între reclamant si pârâtă a început în data de 24.01.2008 și a durat până la data de 29.12.2008, reclamantul având funcția de agent transport valori.
S-a constatat că în perioada 24.01.2008-29.02.2008 reclamantul a avut un salariu de 800 lei, iar în perioada 01.03.2008-19.12.2008 a avut un salariu de 900 lei.
A fost obligat pârâta să efectueze modificările cuvenite în carnetul de muncă în ce privește data începerii raporturilor de muncă, funcție și salariu.
A fost obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2700 lei reprezentând drepturi salariale neachitate pe perioada 01.10.2008-19.12.2008 cu dobânda legală de la data scadenței și până la plata integrală.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă, încheiat pe o perioadă nedeterminată la data de 03.03.2008, reclamantul a îndeplinit funcția de agent transporturi, drepturile salariale stabilite fiind de 500 lei lunar.
Din declarațiile martorilor și, foști colegi cu reclamantul, a rezultat că funcția reclamantului a fost aceea de agent transport valori și avea un salariu de 800 lei, respectiv 900 lei venit net, acesta fiind mai M decât al unui agent de pază.
Faptul că a îndeplinit funcția de agent transport valori, a rezultat și din legitimația eliberată chiar de către pârâtă.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros, plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat și salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar și cauză a contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plată a salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. Reținerile din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor și documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. În cazul neachitării, casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
În cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Carnetul de muncă potrivit prevederilor art. 3 si urm. din Decretul nr. 92/1976 trebuie întocmit și completat cu toate modificările intervenite în executarea raporturilor de muncă de către angajator.
Față de aceste considerente, instanța, în temeiul art. 282 și urm. din Codul Muncii coroborat cu prevederile art. 155 si urm. Codul Muncii și prevederile art. 3 din Decretul 92/1976 a admis cererea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta - ROMANIA SRL S M, solicitând admiterea acestuia cu modificarea în tot a sentinței atacate.
În motivare, pârâta a arătat că sentința atacată nu a fost motivată în drept, lacunară fiind și motivarea în fapt, ceea ce echivalează practic cu nemotivarea hotărârii, prin succinta redactare neevidențiindu-se în nici un fel aspectele avute în vedere care au condus la formarea intimei convingeri.
În mod eronat, instanța de fond a reținut faptul că reclamantul a deținut începând cu data de 24.01.2008 funcția de agent transport valori. Funcția deținută de către reclamant este una și aceeași funcție cu cea acceptată de către acesta prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr.-/14.03.2009. Mai mult decât atât, funcția reclamantului - agent transport valori - nici nu era consacrată de către legiuitor la data de 24.01.2008, aceasta fiind implementată în "Clasificarea ocupațiilor din România" abia în data de 21.03.2008, odată cu intrarea în vigoare a Ordinului nr.179/13.03.2008, respectiv a Ordinului nr.170/10.03.2008, ambele fiind publicate în Monitorul Oficial nr.219/21.03.2008, partea
Reclamantul nu a solicitat niciodată modificarea felului muncii deși, dacă ar fi dorit modificarea vreunui element al contractului individual de muncă putea să solicite pârâtei acest aspect în condițiile prevăzute de art.41 Codul Muncii.
Reclamantul nu a probat faptul că a solicitat vreodată societății un exemplar din contractul individual de muncă. Totodată, reclamantul putea să solicite Inspectoratului Teritorial d e Muncă S M un exemplar din acest contract.
Sub aspectul salariului, apreciază total nelegal modul de instrumentare a acestui capăt de cerere. Instanța de fond a încălcat dispozițiile 1191 alin.2 civ. "nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul".
Astfel, pe lângă faptul că reclamantul a semnat un contract individual de muncă pentru o salarizare lunară brută de 500 lei, conform art.158 alin.1 Codul Muncii: "Salariul este confidențial, angajatorul având obligația de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidențialității".
Instanța de fond, în urma audierii a doi foști colegi de-ai reclamantului a căror salarii de încadrare de asemenea sunt confidențiale potrivit dispozițiilor legale, nu avea cum să hotărască asupra salariului de încadrare al reclamantului.
Apreciază nelegala acordare în contul reclamantului a sumei de 2.700 lei, cu dobânda legală de la data scadenței și până la plata integrală. În acest fel instanța a nesocotit:
- cuantumul salariului de încadrare astfel cum a fost negociat - 500 lei;
- faptul că în perioada 01.10.2008-19.12.2008, reclamantul s- aflat în concediu medical un număr de 47 de zile, iar pentru 42 de zile reclamantul a beneficiat de un procent de plata de doar de 75% și nu 100%:
- faptul că, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în data de 19.12.2008 și nu 31.12.2008.
Totodată, prin acordarea dobânzii legale de la data scadenței și până la plata integrală, instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, în condițiile în care reclamantul nu a formulat un capăt de cerere în acest sens.
Prin întâmpinarea înregistrată la 21 septembrie 2009, reclamantul a solicitat, în principal, respingerea ca nefondat a recursului, iar în subsidiar, admiterea în parte a recursului, în ce privește drepturile bănești cuvenite acestuia pe perioada concediului medical, din care era îndreptățit la un procent de plată de 100% a drepturilor salariale pentru cele 5 zile de concediu medical, pentru restul concediului beneficiind de indemnizație de concediu de 75%.
Reclamantul a dovedit, prin actele scrise depuse și prin probele testimoniale administrate, că a desfășurat activitate în cadrul recurentei, în calitate de agent transport valori, la punctul din municipiul C-N, cu un salariu de 800 lei lunar pentru perioada 24.01.2008- 29.02.2008 și din data de 01.03.2008 și până la încetarea activității cu un salariu de 900 lei lunar. Acest aspect a rezultat cu claritate chiar din adresa recurentei către departamentul contabil al punctului de lucru din C-
Reclamantului nu i s-a comunicat niciodată, deși a solicitat în repetate rânduri, o copie a contractului individual de muncă, contract pe care l-a semnat în alb.
După numeroasele demersuri făcute după lichidare, în vederea restituirii cărții de muncă și a drepturilor salariale neacordate, a constatat că s-au strecurat erori grave cu privire la data încadrării, funcția și salariul acestuia.
Prin răspunsul dat sub nr.708/15.01.2009, urmare unei sesizări a reclamantului de către ITM SMis -a comunicat faptul că pentru drepturile salariale neachitate, pârâta ar fi prezentat state de plată semnate, cu toate că reclamantul, la fel ca restul salariaților încasau drepturile bănești, dar fără a li se solicita vreodată semnătura pe statele de plată.
În cursul soluționării cauzei de către instanța de fond, recurenta nu a reușit și nu putea să facă dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale pretinse.
Prin concluziile scrise înregistrat la 9 octombrie 2009, recurenta - ROMANIA SRL a arătat că, potrivit certificatelor medicale pe care le atașează, intimatul-reclamant a beneficiat de un procent de plată de: 100% pe perioada cuprinsă între 03.11.2008-07.11.2008; 75% pe perioada cuprinsă între 03.10.2008-16.10.2008, 08.11.2008-21.11.2008, 02.12.2008-15.12.2008.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Nu poate fi reținută critica privind insuficienta motivare a sentinței, având în vedere că prima instanță a expus atât considerentele de fapt, cât și întemeierea în drept ce au stat la baza admiterii fiecărui petit în parte.
Raportat la funcția deținută de reclamant în cadrul societății pârâte (nefiind contestată de către pârâtă data de începere a activității reclamantei, ca fiind 24.01.2008), Curtea constată că semnarea contractului individual de muncă de către reclamant cu specificarea funcției de agent transporturi nu semnifică imposibilitatea juridică de a proba în contra, atâta timp cât există contraînscrisuri, anume, pe de o parte, legitimație de serviciu a reclamantului emisă de pârâtă, iar pe de altă parte, adresa directorului transport valori către departamentul contabil al firmei (8 și 11) în care se recunoaște de către angajator că reclamantul a funcționat ca agent transport valori. Proba testimonială administrată la fond vine doar ca o completare la aceste probe cu înscrisuri, făcând pe deplin dovedit primul capăt de cerere.
Împrejurarea că funcția de agent transport valori a fost implementată în "Clasificarea ocupațiilor din România" doar la data de 21.03.2008 prin Ordinul nr. 179/13.03.2008 și Ordinul nr.170/10.03.2008, ambele publicate în Monitorul Oficial din 21.03.2008, nu are relevanță în soluționarea cauzei, întrucât probele au demonstrat că și anterior acestui moment, munca prestată de reclamant a corespuns funcției reclamate. Pe de altă parte, clasificarea ocupațiilor din România nu are alt sens decât acela de a grupa, de a înregistra, prin acte succesive de luare în evidență, acele ocupații care apar în derularea raporturilor de muncă, fiind deci logic a se face evidențierea unei ocupații în ulterior apariției ei "pe piață". Același este cazul în speța de față.
Irelevantă este și împrejurarea că nu s-a solicitat de către reclamant modificarea felului muncii, întrucât, așa cum s-a arătat, acesta a prestat în realitate funcția de agent transport valori, nefiind necesar, timp de aproape un an, să solicite o modificare a contractului individual de muncă pentru a presta acest fel de muncă.
Considerentele de mai sus, relative la proba cu înscrisuri și martori făcute, sunt valabile și în ce privește salariul avut de reclamant și respectiv datorat de pârâtă, așa cum corect a reținut prima instanță. procedural adus de art.1191 din pr.civ. invocat de recurentă, nu este operant, întrucât contraînscrisul depus (adresa emanând de la pârâtă) dovedește simulația parțială în ce privește salariul declarat prin contractul individual de muncă și cel avut în vedere în realitate între părți, situație în care probele testimoniale nu fac decât să întărească această contraprobă.
Nerelevantă este și invocarea art.158 din Codul Muncii, întrucât atâta timp cât nu există o clauză prin care să se solicite asigurarea confidențialității salariului și de către angajat, această obligație cade doar în sarcina angajatorului, în timp ce angajații sunt doar beneficiarii acestei dispoziții legale, neavând nici o obligație sub acest aspect: pe scurt, pot alege să releve și altor cuantumul salariului lor.
Cât privește critica modului de cuantificarea a salariului restant datorat reclamantului pentru lunile octombrie -decembrie 2008, Curtea reține că în mod legitim s-a raportat prima instanță la un cuantum de 900 lei salariu lunar; cât privește zilele de concediu medical pentru care indemnizația este de doar 75% din salariu, acestea urmează a fi plătite cu indemnizația legală. În lipsa unui calcul al părților sau a unei expertize, instanța s-a raportat în mod generic la salariul pentru perioada lunile octombrie-decembrie 2008, urmând ca stabilirea exactă a cuantumului datorat a se face cu ocazia executării, cu luarea în considerare a salariului lunar de 900 lei. De altfel, părțile sunt de acord asupra perioadei exacte pentru care nu s-a plătit salariul (01.10.2008-19.12.2008), fiind totodată necontestate concediile medicale, cu indemnizațiile aferente, astfel încât asupra acestor aspecte nu există contradictorialitate.
Este nefondată susținerea că prin acordarea dobânzii, prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, întrucât chiar penultimul petit al acțiunii cuprinde într-o formulare identică cu a instanței solicitarea acestor dobânzi.
Văzând și prevederile art.304 pct.6 și 7, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - ROMANIA SRL împotriva sentinței civile nr. 1305 din 14 mai 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -, -
GREFIER
Red.T/Dact.
4 ex./20.11.2009
Jud.fond: și
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
