Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 21/2009
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află soluționarea contestațiilor în anulate formulate de contestatorii și SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII -SUCURSALA OCNA M împotriva deciziei civile nr.745/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul asistat de avocat și avocat pentru intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII - SUCURSALA OCNA M, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarii părților prezente învederează instanței că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara contestatorului solicită admiterea contestației pentru motivele formulate în scris, pe care le susține și oral. Față de contestația formulată de contestatoarea SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII - SUCURSALA OCNA M, solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimatei SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII - SUCURSALA OCNA M solicită respingerea celor două contestații pentru motivele formulate în întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- petentul a formulat contestație în contradictoriu cu Societatea Națională a Sării B -Sucursala Ocna M, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea deciziei 18 emisă de către societatea pârâtă la data de 22.05.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamantul este angajatul pârâtei, că prin decizia contestată s-a dispus cu caracter retroactiv un salariu brut de 860 lei începând cu 01.02.2007. Se apreciază că salariul stabilit prin decizia contestată nu este rezultatul negocierii directe drept pentru care s-a refuzat semnarea actului adițional la contractul individual de muncă.
Se apreciază că decizia este lovită de nulitate, aceasta neputând stabili un salariu de bază brut în lipsa acordului reclamantului la negociere și nici nu putea opera retroactiv; orice modificare a salariului nu putea fi efectuată decât în baza acordului părților.
Din punct de vedere juridic decizia contestată încalcă măsurile de protecție ale salariaților, art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă fiind în contradicție cu prevederile Codului muncii și respectiv ale contractului colectiv de muncă la nivel național.
Se invocă prevederile art.41 alin.2 care arată că modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă doar în cazurile și condițiile prevăzute de Codul muncii.
Societatea pârâtă a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a acestei contestații, motivând-o prin aceea că nu se poate accepta că decizia atacată este nulă deoarece de comun acord angajatul și sindicatele reprezentative au încheiat un protocol cu nr.1001/9.03.2007 prin care s-a stabilit că negocierea salariilor de bază brute se va efectua cu majorare medie de 17%, această majorare aplicându-se cu 01.02.2007, producând efecte pentru toți salariații care au semnat actul adițional.
Se mai arată că salariul propus reclamantului a fost de 860 lei, dar că petentul a refuzat această majorare, la negociere participând și reprezentând ai sindicatului; pentru că nu a semnat nici după a doua rundă de negocieri salariul propus de conducerea societății, petentului i s-a menținut salariul anterior din anul 2006, care este în cuantum de 760 lei.
Se consideră că societatea a respectat prevederile art.183 alin.3 din contractul colectiv de muncă, iar lipsa acordului contestatorului este exclusiv imputabilă acestuia.
Se invocă excepția lipsei de obiect a contestației, în sensul că petentul solicită anularea unei decizii care nu și-a produs efectele.
La dosarul cauzei s-a depus cerere de intervenție în interesul pârâtului formulată de Federația Sindicală prin care se solicită admiterea în principiu a acestei cereri, comunicarea ei și pe fond să fie admisă.
În cuprinsul acesteia se arată că mărirea fondului de salarii la nivelul societății și la nivelul sucursalelor se stabilește printr-un protocol încheiat de către organizațiile sindicale reprezentative cu administrația.
Se mai arată că reclamantului i s-au respectat în integralitate drepturile conferite de contractul colectiv de muncă în această materie; că nu ne aflăm în fața unei modificări unilaterale a contractului individual de muncă, deoarece decizia atacată nu a stabilit propriu-zis salariul reclamantului ci a reprezentat o ultimă ofertă care dacă ar fi fost acceptată s-ar fi concretizat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă.
Se invocă prevederile art.158 alin.1 Codul muncii potrivit cărora salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.49-56 Cod procedură civilă.
S-a depus și o completare la întâmpinare de către societatea pârâtă în care se arată că înainte de prima rundă de negocieri contestatorul a fost anunțat verbal despre ziua, ora și locul unde urma să aibă loc negocierea și că în ce privește reprezentarea contestatorului domnul nu putea face acest lucru deoarece făcea parte din altă organizație sindicală.
Față de această cerere de intervenție și contestatorul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, arătând că din conținutul cererii nu rezultă aspecte care din punct de vedere juridic să justifice admiterea acesteia și că din punct de vedere al temeiniciei se impune a fi respinsă.
S-a formulat o cerere de intervenție și în interesul reclamantului de către Sindicatul Independent Adevărul, solicitând admiterea acestuia și arătând că în esență salariul se negociază, invocând în acest sens prevederile art.16 alin.1, art.17 alin.2, art.37, 41 alin.1, art.157 alin.1, art.238 alin.1 din contractul colectiv de muncă și arată că pe bună dreptate contestatorul a refuzat salariul stabilit de societate și că majorarea oferită nu poate mulțumi contestatorul în raport cu activitatea depusă.
Prin sentința civilă nr.1250/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost admisă cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului de către intervenientul Federația Sindicală reprezentată prin. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul. A fost respinsă cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de Sindicatul Independent Adevărul reprezentat prin.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este angajatul societății pârâte începând cu anul 1987 în funcția de motostivuitorist, la secția Sare. Unitatea pârâtă a procedat la negocierea salariilor angajaților în lunile aprilie, mai și iunie 2007.
Din declarațiile martorilor și interogatoriul contestatorului reiese că acestuia i-a fost oferită în plus suma de 20 lei cu care reclamantul nu a fost de acord considerând că este prea puțin față de munca grea pe care o prestează.
Prin decizia 18/ 22.05.2007, emisă de pârâtă, contestatorului i s-a stabilit un salariu de bază brut de 860 lei în condițiile în care acesta va semna actul adițional la contractul individual de muncă, acestuia i se vor calcula drepturile salariale majorate retroactiv începând cu 1.02.2007.
În caz de refuz i se va menține salariul negociat anterior, acela de 726 lei, conform prevederilor art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic pe anul 2007 al
Conform normelor legale în vigoare, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de către salariat iar stabilirea acestuia se face prin negociere, angajatorul având în principal obligația de a nu negocia un salariu sub limita salariului de bază minim garantat.
De asemenea la stabilirea criteriilor de acordare a salariului, angajatorului îi este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, rasă culoare, etnie, religie, apartenență ori activitate sindicală.
Criteriile de majorare a salariului au fost stabilite de pârâtă în funcție de performanța economică a societății și de performanțele profesionale ale fiecărui salariat, astfel că nu se poate reține existența unei discriminări între reclamant și ceilalți angajați, principiul egalității neîndemnând uniformitate.
Nici o formă legală nu impune angajatorului să acorde în mod uniform creșteri salariale pentru toți angajații, cu atât mai mult prin acest lucru ar putea fi statuat printr-o hotărâre judecătorească.
Competența de a reconsidera poziția față de drepturile salariale ale reclamantului nu revine instanței de judecată ci angajatorului, instanța putând interveni doar atunci când sunt încălcate prevederile contractului individual de muncă, contractul colectiv de muncă și în cazul încălcării prevederilor privind legislația muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate, admiterea acțiunii formulate de recurent și respingerea cererii de intervenție formulată de către Federația Sindicală.
În expunerea de motive arată că decizia nr.18/22.05.2007 este lovită de nulitate absolută deoarece art.1 modifică în mod unilateral contractul individual de muncă cu caracter retroactiv, iar art.2 și 3 cuprind dispoziții referitoare la o situație ipotetică și sunt în contradicție cu clauzele din Codul muncii referitoare la procedura de negociere și la posibilitatea modificării unilaterale a contractului individual de muncă în ceea ce privește salariul.
Dispozițiile art.168 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic pe anul 2007 al B sunt lovite de nulitate absolută în coroborare cu dispozițiile art.8 și 24 din Legea nr.130/1996.
Câtă vreme nu s-a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă, impus de procedura de negociere, decizia contestată nu se justifică. Procedura de negociere nu a existat, suma propusă de pârâtă nefiind justificată raportat la atribuțiile contestatorului și modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu. A existat un tratament preferențial în modul de acordare a creșterilor salariale.
Salariul de bază brut individual menționat în art.1 al deciziei atacate nu reprezintă un rezultat al negocierii directe dintre pârâtă și reclamant. În raport cu alte persoane reclamantul a fost defavorizat, în acest fel încălcându-se art.143 din contractul colectiv de muncă. Decizia nu poate stabili un salariu de bază brut în lipsa acordului reclamantului la negociere și nici nu poate opera retroactiv.
Decizia contestată încalcă măsurile de protecție ale salariaților, pârâta încălcând prevederile art.5 din contractul colectiv de muncă privind respectarea principiului egalității de tratament, art.38 Codul muncii privind limitarea sau renunțarea la drepturile salariaților, art.41 alin.2 Codul muncii privind modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.
Art.168 din contractul colectiv de muncă nu este aplicabil reclamantului deoarece este membru al unui sindicat care nu este parte semnatară a acestuia, fiindu-i aplicabil contractul 5464/2004-2007 la nivelul ramurii Industriei Miniere și care nu cuprinde dispozițiile art.168 în baza căruia pârâta a emis decizia contestată.
Prin decizia civilă nr.725/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-, recursul a fost respins.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de angajat al societății pârâte în funcția de operator la prepararea minereurilor - Secția sare recristalizată. În lunile aprilie-mai 2007 societatea pârâtă a procedat la negocierea salariilor angajaților.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, din probatoriul administrat în cauză, reclamantului i-a fost oferit un salariu de bază brut de 840 lei, ulterior de 860 lei, acesta declarându-se nemulțumit față de munca grea pe care o prestează.
În consecință, la data de 22.05.2007 societatea pârâtă emite decizia nr.18 conform căreia reclamantului i se stabilește un salariu de bază brut de 860 lei începând cu data de 01.02.2007, conform prevederilor art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic pe 2007 al Societății Naționale a Sării Acest salariu era condiționat de semnarea de către reclamant a actului adițional la contractul individual de muncă, în caz contrar urmând să i se mențină salariul negociat anterior, care era de 726 lei.
Contrar susținerilor reclamantului recurent, societatea pârâtă a respectat procedura negocierii salariale, informându-l pe acesta inclusiv în scris la data de 16.05.2007, dar acesta a refuzat salariul de 860 lei.
Dând eficiență prevederilor art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă unic pe 2007, conform cărora negocierile salariale brute individuale se vor face în limita fondului total destinat plății salariilor, stabilit în funcție de posibilitățile financiare reale, de comun acord cu sindicatele, anterior negocierilor salariale, societatea pârâtă, împreună cu șefii de sectoare și reprezentanții sindicatelor, au încheiat protocolul nr.1001/09.03.2007, prin care s-a stabilit că negocierea salariilor de bază brute individuale se va efectua cu o majorare medie de 17% pe sucursală.
În aceste condiții oferta salarială făcută de societatea pârâtă nu este una subiectivă, ci decurge din realitățile obiective, purtând girul reprezentanților sectoarelor de activitate și reprezentanților sindicatelor din cadrul sucursalei, iar susținerile reclamantului în sensul că alți angajați ar primi un salariu mai mare decât el în condițiile în care prestează o muncă mai ușoară, sunt nedovedite, situație în care nu se poate reține existența unei discriminări între reclamant și ceilalți angajați.
Susținerile reclamantului recurent în sensul că decizia nr.18/22.05.2007 este lovită de nulitate absolută nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
Art.1 din decizie nu modifică în mod unilateral contractul individual de muncă cu caracter retroactiv. salariale pentru anul 2007 s-au încheiat la finele lunii mai 2007, dar aveau în vedere, pentru producerea de efecte, data de 01.02.2007, dată până la care se stabiliseră prin negociere precedentele salarii.
În aceste condiții nu ne aflăm în prezența unei modificări a unui element esențial al contractului individual de muncă, salariul, cu efecte retroactive. Mai exact, nu operează o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, câtă vreme ne aflăm în prezența unei oferte salariale făcută de societatea pârâtă reclamantului în urma negocierilor realizate în conformitate cu prevederile art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic pentru anul 2007.
Contrar susținerilor reclamantului, art.2 și 3 ale deciziei nu cuprind dispoziții referitoare la o situație ipotetică și nu sunt în contradicție cu clauzele din Codul muncii referitoare la procedura de negociere.
Respectivele articole fac trimitere la etapele negocierii salariale prevăzute de art.168 alin.3, etape care au fost parcurse de societatea pârâtă așa cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză.
Respectând strict prevederile art.168 din contractul colectiv de muncă unic pe 2007, contrar susținerilor reclamantului, societatea pârâtă nu a încălcat prevederile art.38 Codul muncii, neîntreprinzând nimic de natură a-l determina pe acesta să accepte un salariu nejustificat. Pârâta i-a făcut doar o ofertă reclamantului în corespondență cu posibilitățile sale financiare reale și cu specificul activității pe care o desfășoară.
Nereale sunt și susținerile conform cărora art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic pe anul 2007 ar fi lovite de nulitate absolută. Procedura de negociere a fost respectată și prin aceea că au fost întocmite acte adiționale la contractul individual de muncă semnate de angajații care au acceptat oferta salarială, dar nu și de reclamant. Prin respectarea strictă a prevederilor art. 168 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic pe 2007, care nu sunt în contradicție cu prevederile dreptului muncii, societatea pârâtă nu a procedat la o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al reclamantului, ci la o menținere a salariului anterior, câtă vreme nu a acceptat oferta negociată, negociere care în mod real a avut loc în conformitate cu probatoriul administrat în cauză, situație în care nu ne aflăm în prezența încălcării dispozițiilor art.41 alin.2 Codul muncii.
Față de cele ce preced se constată că, respectând strict prevederile art.168 din contractul colectiv de muncă unic pe 2007, în cauză pârâta nu a încălcat prevederile art.5,6,91 și 143 din același contract, în sensul că nu a făcut oferte salariale preferențiale care să nu reprezinte echivalentul munci prestate de către salariați, nu s-a făcut dovada că nu a organizat rațional activitatea pentru fiecare loc de muncă, că ar fi încălcat măsurile de protecție socială nu ar fi respectat principiul egalității de tratament.
De asemenea, nefondată este și aprecierea reclamantului în sensul că nu i-ar fi aplicabil contractul colectiv de muncă unic pe 2007 al B, ci contractul 5464/2004 la nivelul ramurii Industriei Miniere și pentru perioada 2004-2007, întrucât este membru al Sindicatului Independent "Adevărul" aplicabil la Uniunea Sindicatelor Lucrătorilor din Sare și, uniune care este membră a Federației Naționale Mine Energie, care nu este parte semnatară a contractului colectiv de muncă unic pe 2007. Așa cum a arătat martorul, președintele Sindicatului Independent "Adevărul", la momentul negocierilor salariale pentru anul 2007 reclamantul era membru al Federației Sindicale "", semnatară a contractului colectiv de muncă unic pe 2007, contract care, astfel, îi este aplicabil.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație în anulare contestatorul înregistrată în dosar nr- și contestatorul Sindicatul Independent "Adevărul" înregistrată în dosar nr-.
Prin încheierea pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA la data de 13.11.2008, în conformitate cu dispozițiile art.164 Cod pr.civilă s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Contestatorul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art.318 teza I și art.319 Cod pr.civilă, solicitând admiterea acestuia, anularea deciziei atacate, cu consecința respingerii recursului și menținerea sentinței civile pronunțate de Tribunalul Alba.
În expunerea de motive arată că hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Instanța de recurs a comis o eroare în condițiile în care în pagina 6 deciziei, alin.1 se reține că la momentul negocierii salariului contestatorului și prezentării ofertei salariale acesta a fost asistat de liderul Sindicatului Uniunii Lucrătorilor din Sare și, din care acesta făcea parte în acel moment.
În realitate, cele trei runde de pretinse negocieri au avut loc în absența liderului de sindicat, situația în care contestatorul a fost lipsit de asistență sindicală și de posibilitatea de a fi protejat pe parcursul întregii proceduri de negociere, fiindu-i încălcate drepturile prevăzute de Codul muncii și de Contractul Colectiv de Muncă.
Instanța de recurs se află în eroare și atunci când menționează în considerentele hotărârii că, pe parcursul derulării procedurii de negociere, contestatorul ar fi schimbat organizația sindicală din care făcea parte, deși acesta a făcut parte dintr-o singură organizație sindicală.
În mod greșit instanța de recurs a constatat că îi este aplicabil contestatorului art.168 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă, în condițiile în care Uniunea Sindicatelor Lucrătorilor din Sare și este membră a Federației Naționale Mine Energie care este semnatară a altui Contract Colectiv de Muncă, respectiv cel aplicabil la nivelul ramurii industriei miniere și geologiei pentru perioada 2004 - 2007 și care este incident contestatorului.
Sindicatul Independent "Adevărul" consideră că Ocna M nu poate proba cu procese-verbale că au avut loc trei runde de negocieri salariale, în timp ce din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că au avut loc 3 oferte salariale din partea Administrației.
Este adevărat, așa cum susține instanța de recurs, că fondul de salarii a crescut cu 17%, dar aceasta nu înseamnă că salariile individuale au crescut cu același procent.
Contestatorul este de profesie electrician, legea acordându-i un spor de periculozitate de 10%, spor care nu apare în oferta salarială.
Instanța de recurs nu a dat eficiență prevederilor art.38 din Codul muncii, conform cărora orice încercare menită să-i determine pe salariați să renunțe la drepturile recunoscute prin lege este lovită de nulitate.
Societatea Națională a Sării B nu respectă Contractul Colectiv de muncă pe Industriei Miniere, încălcând astfel prevederile art.41 din Codul muncii.
În această situație în mod incorect contestatorul are în anul 2008 salariul din 2006.
Art.168 din Contractul Colectiv de Muncă, pe care instanța de recurs își întemeiază argumentarea, este ilegal și abuziv.
De asemenea, în mod greșit s-a reținut că același contestator a făcut parte din două sindicate, când acesta a făcut parte numai din Sindicatul Independent "Adevărul".
Deliberând asupra contestațiilor în anulare de față prin prisma criticilor formulate și textelor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.318 teza 1 Cod pr.civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată problemelor deduse judecății este rezultatul unei greșeli materiale.
Contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe aceste dispoziții legale. Din modul de redactare a contestației în anulare rezultă, chiar dacă nu s-a indicat expres acest fapt, că și contestatorul Sindicatul Independent "Adevărul" apreciază că hotărârea atacată este rezultatul unor erori materiale.
În sensul textului citat "greșeala materială" înseamnă greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Contestația în anulare prevăzută de art.318 Cod pr.civilă este o contestație specială, care urmărește neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele privitoare la problemele de fond.
În speță, ambii contestatori invocă greșeli de judecată, de stabilire a situației de fapt și de interpretare a probelor și dispozițiilor legale, aspecte ce nu pot fi puse în discuție pe această cale potrivit art.318 Cod pr.civilă, întrucât prin contestația în anulare nu s-a urmărit să se deschidă părților recursul la recurs.
În consecință, reținând că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.318din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge contestațiile în anulare de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestațiile în anulare formulate de contestatorii și Sindicatul Independent "Adevărul" Ocna M împotriva deciziei civile nr.745/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Thred.
2ex./2.02.2009
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
