Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 211/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 211/2008
Ședința publică de la 13 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul AIî mpotriva sentinței civile nr.1290/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. pentru pârâtul recurent și pentru reclamanta intimată SINDICATUL LIBER liderul sindicatului, dl..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul recurentei depune la dosar Precizări cu privire la excepția tardivității recursului și copie citație.
Cu privire la excepția tardivității, recurentul arată că recursul este formulat în termen, învederând că cererea de chemare în judecată a intimatului nu a fost întemeiată în drept pe Legea nr.168/1999, deci, nu se aplică termenul de recurs de 10 zile prevăzut de această lege, ci și se aplică termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea sentinței prevăzut de Codul d e procedură civilă, cauza fiind una de natură civilă, astfel că tribunalul nu era competent să soluționeze o astfel de cerere în primă instanță în complet specializat pentru litigii de muncă.
Pe fond solicită desființarea hotărârii tribunalului și reținerea cauzei spre rejudecare pentru motivele formulate în scris pe care le susține și oral.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală pentru motivele expuse în întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr- reclamantul Sindicatul Liber a chemat în judecată pârâta SC SA A I ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a regulamentului privind programarea timpului de lucru pentru efectuarea reparațiilor planificate și a lucrului în formă continuă, precum și a regulamentului privind locurile de muncă și instalațiile cu grad ridicat de pericol în exploatare. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la calcularea și plata drepturilor salariale în conformitate cu prevederile art. 18 alin. 4 din CCM.
În motivarea acțiunii s-a menționat, în esență, că pârâta a emis în mod unilateral cele două regulamente, care completează regulamentul intern aplicabil în cadrul societății. Reclamantul a susținut că scopul emiterii celor două regulamente a fost acela de a limita aplicarea prevederilor art. 18 anexa 2 din CCM privind locurile de muncă a căror activitate nu poate fi întreruptă și asupra altor locuri de muncă în cazul declanșării unor conflicte de muncă și de a limita astfel dreptul la grevă al salariaților.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția tardivității cererii și excepția lipsei calității procesual active a reclamantului. S-a mai susținut că regulamentul intern și CCM sunt două acte distincte, reglementate de legi diferite, care tratează chestiuni diferite și se adoptă diferit. Se apreciază că nu se poate reține că regulamentul intern este supus negocierii dintre părțile semnatare ale CCM precum și faptul că cele două regulamente emise în completarea regulamentului intern au fost întocmite și comunicate reclamantului pentru a-și exprima punctul de vedere.
Prin sentința civilă nr. 1290/2007 Tribunalul Albaa respins excepția lipsei calității procesual pasive și excepția tardivității acțiunii civile și a admis în parte acțiunea civilă în sensul că a constatat nulitatea regulamentului privind programarea timpului de lucru pentru efectuarea reparațiilor planificate și a lucrului în tură continuă și a regulamentului privind locurile de muncă și instalațiile cu grad ridicat de pericol în exploatare, fiind respinse celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în ceea ce privește excepțiile invocate de către pârâtă, că organizațiile sindicale au calitate procesuală de pentru a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor săi, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea lor; în privința excepției tardivității instanța a reținut că termenul de manifestare a interesului procesual a început să curgă de la data de 12.09.2007, data adresei de răspuns nr. 10059/2007, și văzând data înregistrării acțiunii civile, s-a apreciat că aceasta este formulată în termenul legal.
Pe fondul cauzei s-a reținut că nu au fost realizate cerințele legale și imperative privind condițiile conținutului și prevederilor din cele două scripte de dispoziție datorită atitudinii unilaterale a entității pârâte, prin aceasta încălcându-se și ignorându-se obligativitatea de consultare a sindicatului.
În acest fel au fost încălcate prevederile art. 257, 260 din Codul muncii, art. 19 alin. 1 din CCM la nivel de unitate, art. 185-201 și art. 5 din Legea nr. 467/2006.
Capătul de cerere privitor la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 5% a fost respins ca nedovedit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SA prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată și nelegală.
Se susține că în mod greșit au fost respinse excepțiile lipsei calității procesual active a reclamantului și excepția tardivității, iar pe fond tribunalul nu a avut în vedere că angajatorul doar consultă sindicatul, neavând obligația de a negocia cu acesta în materia dată.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind soluția pronunțată de Tribunalul Alba ca fiind temeinică și legală. În întâmpinare sunt reluate argumentele prezentate în cuprinsul acțiunii de fond.
Recurenta a depus precizări cu privire la excepția tardivității depunerii recursului, prin care a susținut că acțiunea de fond este o acțiune în constatare, motiv pentru care și instanța de fond a menționat că poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicate. În consecință, se consideră că în mod greșit acțiunea reclamantului a fost înregistrată și soluționată de către tribunal, ea fiind o veritabilă acțiune în constatare, de competența judecătoriei, și nu un litigiu de muncă.
CURTEA din oficiu a invocat excepția tardivității formulării recursului cu privire la care reține următoarele:
Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999 termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Pârâta recurentă a primit hotărârea atacată la data de 11.01.2008 și a declarat recurs la data de 23.01.2008, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege.
Recurenta a susținut că a declarat recursul în termenul legal de 15 zile, incident în cauză, întrucât litigiu de față nu este supus jurisdicției muncii, ci jurisdicției de drept comun.
Cu privire la aceste apărări Curtea reține mai întâi că recurenta nu a invocat excepția de necompetență în fața primei instanțe, achiesând implicit la competența stabilită de reclamant prin depunerea acțiunii la tribunal.
Este adevărat că excepția necompetenței materiale a instanței este o excepție de ordine publică ce poate fi invocată direct în calea de atac, chiar și în lipsa invocării sale în fața instanței de fond.
Însă recurenta nici măcar prin motivele de recurs nu a înțeles să invoce această excepție, ci doar după ce instanța de recurs a pus în vedere recurentei -care solicitase termen pentru studiul întâmpinării - că la termenul următor se va pune în discuție excepția tardivității declarării căii de atac.
Este evident din această perspectivă că recurenta a înțeles să recurgă la invocarea acestei excepții numai pentru a se proteja de efectele conduitei sale pasive, traduse prin nedepunerea în termen a recursului.
Nu se poate reține nici apărarea referitoare la menționarea în dispozitivul hotărârii a căii de atac ca fiind recursul în 15 zile de la comunicare, având în vedere că calea de atac este dată de lege și nu de judecător, iar menționarea greșită a căii de atac nu scuză formularea tardivă a recursului, în condițiile în care legea se prezumă cunoscută de către toți participanții la procedurile judiciare din momentul în care norma juridică este publicată în Monitorul Oficial.
Chiar și în situația în care acțiunea de fond ar fi fost o acțiune de drept comun, nesupusă jurisdicției muncii, având în vedere că tribunalul și-a reținut competența pe această jurisdicție specială, recurenta pârâtă era ținută să se supună căii alese de către reclamant și să declare calea de atac în cadrul termenului special de 10 zile, ocazie cu care putea invoca și această excepție.
Însă recurenta este în eroare când consideră că acțiunea dedusă judecății nu este supusă jurisdicției muncii.
Potrivit art.1 din Codul muncii sunt supuse dispozițiilor acestui cod totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă.
În condițiile în care prin dispozițiile atacate de către reclamant se stipula de către societatea pârâtă lucrul în tură continuă și se stabileau locurile de muncă cu grad de periculozitate, iar Codul muncii reglementează inclusiv programul ce lucru și protecția salariaților este evident că litigiul de față este supus jurisdicției muncii, cu atât mai mult cu cât la capătul trei din acțiune se solicita și plata unor drepturi salariale.
În consecință, întrucât recurentei îi revenea sarcina dovedirii dincolo de orice dubiu a depunerii în termen a căii de atac, conform art. 1169 cod civil, ceea ce nu a înțeles să facă în prezenta cauză, Curtea va reține că recursul împotriva sentinței civile nr. 1290/2007 a Tribunalului Albaa fost declarat după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, astfel că, în temeiul art. 301 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 Cod procedură civilă, se va admite excepția invocată din oficiu cu consecința respingerii ca tardiv a recursului formulat de către recurenta pârâtă SC SA A
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta AIî mpotriva sentinței civile nr. 1290/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red./20.03.2008
Tehnored./ 2 ex.
Jud.fond:,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
