Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2111/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.2111/R/2008
Ședința publică din 30 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 376 din 3 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimata pârâtă SC Trans SRL, având ca obiect acțiune în constatare - pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentului reclamant, din Baroul Cluj în substituirea cu împuternicire avocațială de substituire la dosar, și reprezentanta intimatei pârâte, din Baroul București cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 27 octombrie 2008, intimata pârâtă a înregistrat la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului, act ce se comunică reprezentantului recurentului reclamant.
Nefiind excepții de ridicat cereri în probațiune de formulat, instanța închide faza cercetării judecătorești constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentantul recurentului reclamant susține recursul așa cum este formulat, solicită admiterea lui în baza art.158 alin.3 pr. civ. coroborat cu art.1 pct.1 pr. civ. casarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică. Arată că în speță prezumția de comercialitate instituită de art.4 com. este înlăturată, raportul juridic născut între reclamantă și intimată este pur civil fiind străin oricărui fel de comerț. Litigiul soluționat prin sentința civilă nr.4023/2008 a Judecătoriei Cluj -N este eminamente civil, iar instanța competentă a-l soluționa este o instanță civilă, respectiv Judecătoria Cluj -
Reprezentanta intimatei pârâte susține întâmpinarea de la dosar, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, arătând că având în vedere calitatea intimatei de comerciant, a naturii activităii acesteia, precum și a strânsei legături cu pretențiile reclamantului, această cauză are o natură comercială și prin urmare excepția necompetenței materiale a fost în mod corect admisă.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4023/2.04.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC " Trans" SRL și în consecință, constatându-se dreptul de proprietate a reclamantului în calitate de unic moștenitor al defunctei, asupra suprafeței de 1400 mp evidențiată în Titlul de proprietate nr- 33 parcela 42/1, teren situat în extravilanul localității de, com. jud.C, a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 125.743,8 lei reprezentând despăgubiri și să readucă terenul reclamantului în suprafață de 1400 mp evidențiați în titlul de proprietate menționat în starea inițială, prin refacerea și completarea cu pământ până la nivelul inițial al solului, inclusiv a stratului fertil.
Totodată, s-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 67.550 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de refacere a terenului în forma și structura inițială, pârâta fiind însă obligată să plătească reclamantului suma de 4.457,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că este competentă a soluționa prezenta cauză pe considerentul că are o natură civilă fiind o acțiune în angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, necircumscriindu-se dispozițiilor art.7201pr.civ.
Referitor la fondul cauzei prima instanță a reținut că pârâta se face vinovată de excavarea terenului aparținând reclamantului în lipsa consimțământului acestuia, situație în care aceasta are calitatea procesuală, fiind incidente dispozițiile art.998 civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală. Astfel, fapta ilicită constată în efectuarea lucrărilor de excavație pe terenul reclamantului în lipsa oricărei autorizări din partea acestuia, vinovăția ei rezultă din faptul că deși, a fost atenționată să nu mai continue lucrările, aceasta a ignorat avertismentul primit, permisul eliberat de Agenția Națională de Resurse Minerale nevizând decât terenurile pentru care pârâta avea contract de închiriere, prejudiciul constă în atingerea dreptului de proprietate prin schimbarea structurii și aspectul terenului, iar raportul de cauzalitate presupune faptul că în lipsa lucrărilor de excavație reclamantul ar fi avut posibiltiatea să-și valorifice și să-și exploateze terenul moștenit în conformitatea cu propriile interese.
Suma asupra căreia s-a oprit instanța cu titlu de despăgubiri reprezintă diferența dintre valoarea materialului exploatat de pârâtă de pe terenul reclamantului conform calculului efectuat de expertul și redevență minieră de 6% care reprezintă venit la bugetul de stat, acesta reprezentând câștigul obținut de pârâta prin exploatarea pe nedrept a terenului.
Pârâta a fost obligată în consecință, să readucă terenul în starea inițială, respingând obligarea acesteia la plata sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor de refacere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC Trans SRL iar prin decizia civilă 376/3.09.2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Tribunalul în baza art.137 alin.1 pr.civ.s-a pronunțat mai întâi asupra excepției necompetenței materiale a tribunalului dea soluționa prezentul apel în sensul admiterii acesteia pentru următoarele considerente:
Natura de cauză comercială în accepțiunea Codului d procedură civilă presupune de regulă, în opinia instanței, simpla participare a unui comerciant. Art.4 comercial extinde aplicabilitatea legii comerciale și la alte fapte ale unui comerciant pe lângă faptele obiective enunțate la art.3 Cod comercial, precizând că se socotesc ca fapte de comerț și celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
A rezultat așadar că și antrenarea răspunderii delictuale a unui comerciant este o faptă comercială care, implicit, atrage competența materială a Tribunalului comercial ca instanță de apel.
De altfel, capitolul XIV din Codul d e procedură civilă intitulat "Dispoziții privind soluționarea litigiilor în materie comercială" și crearea unor instanțe comerciale au menirea de a soluționa cu celeritate după o procedură specială litigiile comerciale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând casarea ei în totalitate și menținerea hotărârii instanței de fond.
Criticile aduse hotărârii atacate vizează nelegalitatea sub următoarele aspecte:
Astfel, se reține că față de obiectul dedus judecății, instanța de apel a făcut o greșită interpretare a naturii litigiului susținând că fapta intimatei de a exploata terenul reclamantului fără acordul acestuia, nu reprezintă o faptă de comerț, ci o faptă ilicită prin care s-a adus atingere atributelor de posesie, folosință și dispoziție materială ale dreptului de proprietate al reclamantului.
Prin urmare, susține recurentul, fapta ilicită a intimatei a dat naștere unui raport obligațional între reclamant și intimată în temeiul art.998 civ. intimata fiind obligată să repare întregul prejudiciu cauzat reclamantului.
Prin prisma acestor argumente recurentul susține că în cauză este înlăturată prezumția de comercialitate instituită prin art.4 Cod comercial, și ca atare raportul juridic dedus judecății este unul civil și nu comercial, cum greșit a reținut instanța de apel.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct. 9 pr.civ. și art.158 alin.3 pr.civ. curtea de apel reține următoarele:
Prin acțiunea principală reclamantul a solicitat a se constata dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 1400 mp de natură arabil reconstituit prin Titlul de proprietate nr- 33 parcela 42/1 dobândit cu titlu de moștenire după defuncta și obligarea pârâtei la aducerea terenului în starea inițială prin refacerea acestuia cu pământ și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 16.800 euro.
În susținerea acțiunii reclamantul a arătat că pârâta a intrat pe terenul său, executând fără nici un drept lucrări de excavare și săpături până la adâncimea de 5-6 metri, fapt ce a dus la acumularea unor mari cantități de apă, ce a dus la imposibilitatea efectivă de a mai putea folosi terenul pentru culturi agricole.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.998 civ.
Or, față de obiectul dedus judecății ce vizează antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei în condițiile art.998 civ. nu sunt incidente dispozițiile art.4 Cod comercial.
Art.4 Cod comercial prevede că "se socotesc ca fapte de comerț celelalte contracte și obligații ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul".
Instanța de apel a reținut că art.4 Cod comercial instituie prezumția de comercialitate.
Dar prin natura ei prezumția nu este nici "juris de jure" care să permită proba contrară, nici "juris tantum" care să îngăduie fără limite înlăturarea ei ci este mixtă permițând dovada că actul este străin activității comerciale prin - dovada că obligația este civilă și dovada că obligația izvorăște dintr-o activitate străină comerțului".
Or, față de cele expuse, de faptul că reclamantul a solicitat tragerea la răspundere civilă delictuală a pârâtei ca urmare a efectuării unor lucrări de excavare pe terenul său, lucrări ce au adus terenul în imposibilitate de a mai fi folosit ca teren agricol, este de reținut că obligația pârâtei la repararea prejudiciului cauzat izvorăște dintr-o activitate străină comerțului și ca atare natura litigiului este civilă și nu comercială.
Astfel, competența materială în soluționarea litigiului revine instanței civile și nu celei comerciale, motiv pentru care fiind incidente dispozițiile art.304 pct. 9 pr.civ. urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.376 din 3 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza pentru judecarea apelului Tribunalului Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PE/CA
2 ex.- 18.11.2008
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
