Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.218/
Ședința publică din 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: George Popa
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna Movilița jud. V, împotriva deciziei civile nr.251 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal a răspuns recurentul asistat de avocat -ta, și pentru intimata Primăria comunei Movilița jud. V, a răspuns avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului, precizează că în locuința în litigiu, a locuit reclamantul timp de 25 de ani, și pentru această locuință a avut încheiat contract de închiriere. S-a mai susținut în decizia de apel atacată, că apartamentul în cauză face parte din domeniul public, și că acestea nu pot fi vândute, ci doar concesionate sau închiriate. De asemenea s-a mai susținut că locuințele de serviciu din mediul rural destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului d e interne, potrivit dispozițiilor art.7 alin.9 din Legea nr.85/1992, nu se vând. Din actele existente la dosar, rezultă că apartamentul în litigiu nu face parte din domeniul public, întrucât intimata nu a făcut dovada că acesta face parte din domeniul public. Instanța nu a luat în considerare reaua credință a intimatei, care a trecut apartamentul din proprietate privată în proprietate publică, în timp ce chiriașul, respectiv recurentul solicitase prin cerere cumpărarea apartamentului, și atât timp cât exista în vigoare un contract de închiriere. Recurentul are calitatea de chiriaș, apartamentul respectiv este locuință de serviciu și nu de intervenție, astfel că în speță nu-și găsește aplicarea dispozițiile art.7 alin.9 din Legea nr.85/1992. Recurentul a fost primar al comunei Movilița jud. V, și la acest moment este o șicană din partea intimatei pentru ca acesta să nu obțină această locuință. In plus recurentul pe toată perioada cât a locuit în această locuință, a făcut îmbunătățiri, a ridicat și un gard împrejmuitor, tot în acea speranță că acest apartament va putea să-l cumpere. Solicită admiterea recursului formulat, modificarea celor două hotărâri pronunțate și pe fond să se constate că recurentul are dreptul de a cumpăra această locuință, pe care o deține în baza unui contract de închiriere încheiat cu intimata, obligând intimata să încheie cu recurentul,contract de vânzare cumpărare pentru locuința în cauză. Nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei, susține precizările făcute prin întâmpinarea depusă la dosar și precizează că imobilul în litigiu se află situat în comuna Movilița jud. V, iar respectiva locuință face parte din mediul rural, este locuință de serviciu, fiind destinată specialiștilor - de aceea este numită și casa specialistului - fiind bun ce aparține domeniului public, așa cum este stipulat și în art.7 alin.9 din Legea nr.85/1992. Locuința respectivă este compusă din două apartamente, situate în mediul rural iar dispozițiile susmenționate de lege interzic vânzarea unor astfel de locuințe. Consideră că intimata nu poate fi acuzată de rea credință, întrucât cererea recurentului prin care solicita cumpărarea apartamentului în care locuiește a fost înregistrată la registratura comunei în anul 2006, iar apartamentul a fost trecut în domeniul public, ca urmare a Hotărârii de trecere în domeniul public al comunei, în anul 2002. Recurentul nu a făcut dovada că celălalt apartament ce face parte, din imobilul în care acesta locuiește, ar fi fost vândut medicului din comună. Locuințele respective au afectațiunea unor locuințe de serviciu. In concluzie solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, și menținerea hotărârilor pronunțate ca legale și temeinice. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
supra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la nr- la Judecătoria Panciu jud. V, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta Primăria Movilița - Consiliul Local Movilița jud. V, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate că reclamantul are dreptul să cumpere locuința de serviciu pe care o deține în baza contractului de închiriere nr.1750/10.08.1993 și să fie obligată pârâta la încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru această locuință.
În motivare, a arătat că între el și pârâtă s-a încheiat contractul de mai sus pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii și că, la data de 04.09.2006, a formulat cerere prin care a solicitat cumpărarea locuinței.
Prin sentința civilă nr.543/18.05.2007 a Judecătoriei Panciu jud. V, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea, cu motivarea că din cuprinsul art.7 al.9 din Legea nr.85/1992 rezultă că locuințele de serviciu din mediul rural destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului d e Interne, nu se vând și că locuința care face obiectul contractului de închiriere nr.1750/10.08.1993, face parte din această categorie.
A mai reținut că bunul cu privire la care se solicită constatarea dreptului de a cumpăra al reclamantului aparține domeniului public, fiind imprescriptibil și insesizabil, în condițiile art.11 al.1 din Legea nr.213/1998.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, arătând că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât potrivit disp.art.7 din Legea nr.85/1992 avea dreptul de a cumpăra locuința pe care o ocupă în calitate de chiriaș, că în mod greșit s-a reținut că bunul face parte din domeniul public, la dosarul cauzei neexistând nici o dovadă în acest sens și că apartamentul indicat de pârâtă ca fiind cel care face parte din domeniul public are o suprafață diferită de cea a apartamentului închiriat de reclamant.
Prin decizia civilă nr.1042/31.10.2007, Tribunalul Vranceaa respins ca nefondat recursul declarat de către reclamantul, obligându-l totodată la plata cheltuielilor de judecată către intimată, în sumă de 600 lei.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Din dispozițiile art.7 al.9 din Legea nr.85/1992 rezultă că locuințele de serviciu din mediul rural destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului d e Interne, nu se vând.
Locuința închiriată reclamantului în baza contractului de închiriere nr.1750/10.08.1993 are caracter de locuință de serviciu și, în baza dispoziției legale mai sus evocate, nu poate fi vândută către chiriași.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivului prevăzut de art.304 pct.1 cod procedură civilă, instanța nefiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Că atât timp cât a solicitat, la fond, constatarea dreptului său de a cumpăra apartamentul pe care îl ocupă în baza contractului de închiriere, cerând și obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare cumpărare, greșit a calificat Tribunalul calea de atac și greșit a cenzurat hotărârea ca instanță de recurs.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei (pronunțată greșit de Tribunal ca instanță de recurs) și trimiterea cauzei spre rejudecare - în apel.
Prin decizia civilă nr.318/R/2008 Curtea de Apel Galați, a admis recursul, a casat decizia civilă nr.1042/2007 a Tribunalului Vrancea și a trimis cauza la aceeași instanță pentru soluționarea apelului.
La Tribunalul Vrancea cauza a fost reînregistrată la nr- iar părțile nu au solicitat administrarea altor probe.
Prin decizia civilă nr.251 din 21 octombrie 2008 Tribunalul Vrancea, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.543 din 18 mai 2007 Judecătoriei Panciu jud.
S-a reținut în motivarea deciziei că apartamentul în litigiu face parte din domeniul public al comunei Movilița jud. V, împrejurarea ce rezultă din anexa 34 unde la poziția 420 este cuprinsă clădirea de locuit ( casa specialistului ) sat Movilița - 2 apartamente.
Apartamentul reprezintă locuință de serviciu cum recunoaște însuși apelantul, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.7 aliniat ultim din Legea nr.85/1992, text de lege care interzice vânzarea acestor locuințe din mediul rural.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive;
- Primăria comunei Movilița jud. V, nu a făcut dovada că apartamentul pe care recurentul a solicitat să-l cumpere este acela care a fost trecut în proprietatea publică a comunei;
- interpretarea dispozițiilor art.7 din Legea nr.-85/1992 impune obligativitatea vânzării locuințelor de serviciu indiferent de proprietarul acestora, la cererea chiriașului.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de apel este temeinică și legală și judicios motivată.
Recursul declarat de reclamant este nefondat.
Recurentul este în eroare atunci când susține că instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile art.7 aliniatul ultim din Legea nr.85/1992 întrucât acestea se referă în concret la locuințele de serviciu din mediul rural destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalul Ministerului d e Interne, care nu se pot vinde chiar și foștilor chiriași.
In speță, recurentul a locuit în calitate de chiriaș în apartamentul cu o astfel de destinație în perioada cât a fost primarul comunei Movilița jud. V, calitate care nu-i dă dreptul să cumpere această locuință de serviciu potrivit textului de lege susmenționat.
Dispozițiile art.7 alin.9 din Legea nr.85/1992, interzic vânzarea unor astfel de locuințe speciale fără echivoc, ca o excepție de la regula impusă în celelalte dispoziții ale aceluiași articol.
In ceea ce privește faptul că nu s-ar fi făcut dovada că apartamentul în litigiu ar fi trecut în proprietatea publică a comunei, acest aspect este de necontestat având în vedere anexa 34 publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 663 din 6 septembrie 2002.
In această anexă la poziția 420, este trecută casa de locuit compusă din 2 apartamente în comuna Movilița jud. V, cu mențiunea - Casa specialistului (fila 51 dosar fond).
Pentru aceste considerente în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 cod pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.251 din 21 octombrie 2008 Tribunalului Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna Movilița jud. V, împotriva deciziei civile nr.251 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. /13.04.2009
Tehn.
2 ex./15.04.2009
fond -
apel - -
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, George Popa
