Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2197/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2197 /R/2008
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Valentin Mitea Denisa Băldean vicepreședintele Curții de APEL CLUJ
- - - președintele secției
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MUNICIPIUL C-N și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- împotriva deciziei civile nr. 382/A din 3 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamanta ( ), având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâților recurenți, consilier juridic, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate conform mențiunii din citativ cu suma de 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta intimată solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 6691/2008 pronunțată în dosarul nr- de către Judecătoria Cluj -N s-a admis în parte acțiunea reclamantei (fostă ) în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al Municipiului C- și Municipiul C-N, fiind obligați pârâții să procedeze la identificarea terenului atribuit reclamantei conform contractului de atribuire nr. 1048/24.05.2004, precum și să procedeze la încheierea procesului verbal de predare primire, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri. Totodată, s-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind constatarea dobândirii unui drept de folosință.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a stabilit că între reclamantă și pârâtul Consiliul local C-N s-a încheiat la data de 24.05.2004 contractul de atribuire nr.1048, prin care pârâta se obliga să îi atribuie reclamantei folosința gratuită, în vederea construirii unei locuințe, a unui teren situat administrativ în C-N, teren care se va preda pe baza unui proces verbal.
Potrivit art. 12 alin. 2 din același contract, "părțile înțeleg să declare faptul că prezentul contract conține o condiție suspensivă în sensul că, prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului".
Procedând la interpretarea clauzei evocate mai sus, instanța a apreciat că din modul de redactare a acesteia rezultă în mod clar că executarea în întregime a contractului depinde exclusiv de voința pârâtului Consiliul local C- Astfel, evenimentul viitor și nesigur, semnarea procesului verbal de atribuire - depinde exclusiv de voința pârâtului, debitor al obligației de predare. Raportat la dispozițiile Legii nr. 15/2003 și la normele de aplicare a acesteia cu modificările și completările ulterioare, anterior momentului de atribuire a terenului, consiliului local îi revin o serie de atribuții, îndeplinirea acestora depinzând în întregime de voința unilaterală a acestuia.
Așa cum în mod unanim s-a admis în literatura juridică, consimțământul trebuie făcut cu intenția de a produce efecte juridice, de a se angaja juridicește, această intenție lipsind atunci când manifestarea de voință s-a făcut sub condiție pur potestativă, întrucât o asemenea voință este practic lipsită de intenția de a-și asuma obligații juridice.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a statuat că prevederea potrivit căreia prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului, cu certitudine constituie o condiție potestativă din partea debitorului obligației, pârâtul din prezenta cauză.
Având în vedere normele de interpretare prevăzute de art. 978 și art. 982.civ. instanța a procedat la anularea clauzei cuprinsă în art. 12 alin. 2 din contract, menținând celelalte dispoziții contractuale.
Mai mult, instanța a reținut faptul că pârâta, prin invocarea faptului că din diverse motive nu deține suficient teren pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor sau faptul că nu deține fonduri suficiente în vederea îndeplinirii operațiunilor de viabilizare a terenurilor, nu face altceva decât să își invoce propria inactivitate, respectiv propria culpă.
Raportat la prevederile contractului de atribuire nr.1 048/2004, nu se prevede că cel care alege terenul obiect al contractului este creditorul obligației, din contră, din ansamblul contractului reiese că obligația de identificare a imobilului teren în litigiu revine pârâtului Consiliul local al Municipiului C-N, debitor al obligației. Or, potrivit art. 1027 Cod civil, alegerea revine debitorului, dacă nu s-a acordat expres creditorului.
Având în vedere faptul că, raportat la art. 969 Cod civil, contractul are putere de lege pentru părțile contractante, impunându-se cu aceeași forță și în fața instanței, instanța poate doar să oblige partea care nu și-a îndeplinit obligația la îndeplinirea acesteia conform obligației asumate, neputându-se substitui acesteia în identificarea terenului ce urmează a fi atribuit, acesta fiind un atribut suveran al debitorului, atât potrivit dispozițiilor contractuale, cât și legale, și cu atât mai puțin creditorul obligației poate proceda la identificarea imobilului, având în vedere faptul că nu îi este atribuită această putere prin clauzele contractuale convenite.
Mai reține instanța că reclamanta este titulara potențială a unui drept de folosință, drept care devine efectiv în momentul în care se realizează punerea sa în posesie potrivit art. 1 și 2 din contractul încheiat cu pârâtul Consiliul local al Municipiului C-N, dată la care obiectul folosinței este determinat în concret, folosința virtuală devenind una efectivă și concretă. Tot pentru acest motiv, până la momentul în care consiliul local nu își exercită atribuția de a "alege", de a identifica terenul ce urmează a fi atribuit reclamantei, instanța nu îl va putea obliga la predarea efectivă a acestui, având în vedere faptul că exercitarea opțiunii de a identifica terenul ce urmează a fi atribuit reclamantei raportat la dispozițiile contractuale, este atributul exclusiv al Consiliului Local al Municipiului C-
Pentru aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind constatarea dobândirii unui drept de folosință.
Prin decizia civilă nr. 382/A/03.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL al municipiului C-N și MUNICIPIUL C-N prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 6691/28.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, pe care a menținut-o în totul.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a apreciat că deși părțile au înțeles să califice condiția menționată în art. 12 alin. 2 din contractul de atribuire a terenului, ca fiind suspensivă, în realitate este o condiție pur potestativă din partea celui care se obligă, conform art. 1010 Cod Civil, întrucât o asemenea condiție echivalează cu lipsa intenției debitorului de a se obliga. Convingerea instanței se întemeiază pe faptul că până la momentul semnării procesului-verbal de atribuire a terenului obligațiile care decurg din convenția părților sunt în sarcina exclusivă a apelantelor, acestea trebuind să întreprindă demersurile de identificare și viabilizare a terenurilor.
Contractul a fost încheiat în urmă cu aproximativ patru ani, așa încât tribunalul a apreciat că apelantele au avut suficient timp pentru a-și îndeplini obligațiile care le incumbă privind identificarea terenului, realizarea lucrărilor tehnico-edilitare, parcelarea terenului, introducerea rețelelor de drumuri, de canalizare, electricitate, gaz, apă și telefonie. Această perioadă de timp este mai mult decât rezonabilă și orice motiv invocat de apelante în sprijinul neexecutării obligațiilor echivalează cu invocarea propriei culpe.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul local C-N reprezentat prin Primar,precum și Municipiul C-N, solicitând admiterea recursului și apelului și, în consecință, respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată, întrucât:
_ în mod eronat instanța a calificat condiția suspensivă ca fiind pur potestativă atâta timp cât a fost denumită astfel în contract și a fost însușită de părțile semnatare,instanța neavând dreptul de a interveni în contract prin modificarea clauzelor;
_ interpretarea convențiilor se face după intenția comună a părților iar atunci când există îndoială se interpretează în favoarea celui care se obligă;
_ obligația condițională se perfectează numai după îndeplinirea evenimentului,care reprezintă în speță semnarea procesului-verbal de atribuire a terenului,până la semnarea acestui părțile nefiind în prezența unui raport obligațional,prin urmare reclamanta nu poate cere executarea contractului și,implicit,executarea HCL nr.435/2004;
_ întrucât nu s-a stipulat un termen de îndeplinire a condiției sus- pensive,în speța nu sânt incidente disp.1012 pct.2 civ.,nu suntem în situația amânării sine die a executării obligației asumate,si nici a relei credințe,viabilizarea terenurilor,în scopul atribuirii,fiind o procedură de lungă durată.
În drept,au fost invocate dispozițiile art.969,art.977,art.983.art.1017 civ.
Recursul pârâtului nu este fondat.
Instanțele de fond au stabilit cu certitudine faptul că părțile au încheiat un contract, sub nr. 1048/24 mai 2005, prin care pârâtul s-a obligat să atribuie reclamantului, în folosință gratuită, un teren destinat construirii unei locuințe, în acest scop urmând a fi întocmit și un proces verbal de predare-primire.
Prin art. 12 alin. 2 al contractului de atribuire, s-a stipulat textual: "părțile înțeleg să declare faptul că prezentul contract conține o condiție suspensivă în sensul că, prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului".
Evident, această clauză contractuală profită exclusiv pârâtului recurent, întrucât amână executarea obligației sale principale, și anume aceea de a preda, cu proces verbal de predare-primire, terenul atribuit.
Executarea obligației de atribuire rămâne, astfel, supusă voinței exclusive a pârâtului, reclamantul fiind lipsit de posibilitatea de a obține atribuirea terenului în folosință, altfel decât prin voința pârâtului și la momentul ales de acesta.
Potrivit art. 1010. civ. obligația este nulă când s-a contractat sub condiție potestativă din partea aceluia care se obligă. Rezultă că ori de câte ori producerea evenimentului de care depinde îndeplinirea condiției, în sensul art. 1006. civ. stă numai în puterea uneia dintre părțile contractante, și aceasta este partea obligată prin contract la executare, obligația este lovită de nulitate, căci lipsește certitudinea că cel obligat dorește cu adevărat să execute, creditorului lipsindu-i mijloacele prin care să oblige debitorul la îndeplinirea unei asemenea obligații.
În raport cu acest text normativ, curtea constată că pârâtul în cauză și-a asumat o obligație pur potestativă,astfel cum în mod corect au apreciat și instanțele de fond, atribuirea și predarea terenului depinzând exclusiv de voința acestei părți, singura chemată să identifice un teren care să poată fi atribuit și să îl pregătească în vederea predării.
Or, în acord cu dispozițiile art. 1010.civ. o asemenea obligație este nulă.
Împrejurarea că reclamantul a acceptat toate clauzele contractului, nu exclude dreptul acestuia de a solicita constatarea nulității vreuneia dintre ele ori a contractului însuși, atunci când s-ar aprecia că, la momentul încheierii lui, legea fost încălcată, astfel că nu poate produce efectele juridice scontate.
Așa fiind, este fără relevanță că instanțele de fond au făcut referire la neexecutarea obligațiilor, iar nu la încheierea contractului, decisiv fiind că, într-adevăr, obligația contractuală în litigiu a fost asumată sub condiție pur potestativă de către pârât.
Pasivitatea recurentului în legătură cu executarea obligațiilor care îi reveneau, subliniată de către instanțele de apel, nu trebuie înțeleasă ca referindu-se la absența totală a oricăror demersuri urbanistice și administrative pentru identificarea și predarea terenului esențial fiind că demersurile inițiate nu au fost finalizate, după patru ani de la încheierea contractului, în condițiile în care pârâtul este proprietarul terenului și, totodată, autoritatea administrativă cu putere de decizie în ceea ce privește viabilizarea acestuia.
Reclamantul fiind lipsit de posibilitatea de a obține folosința terenului, într-un termen rezonabil, rezolvarea pe care instanțele de fond au dat-o litigiului este expresia unei corecte interpretări și aplicări a legii.
Pentru cele ce preced, constatând că niciunul dintre motivele de recurs nu se verifică, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 proc. civ. curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MUNICIPIUL C-N ȘI CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- împotriva deciziei civile nr. 382/A din 3 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
red.BD/dact.MM
2ex./
judecător fond:
judecător apel: /
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea Denisa Băldean
