Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2231/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2231/R/2008
Ședința publică din 17 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.260/A din 15 mai 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect acțiune în - constatarea nulității contractului de împrumut.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat din Baroul Cluj și reprezentanta pârâților recurenți, avocat din Baroul Cluj, lipsă fiind pârâții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar chitanțele care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, astfel că recursul este legal timbrat. De asemenea, depune la dosar un înscris primit prin fax de la pârâta recurentă, pe care instanța îl restituie reprezentantei pârâților recurenți, fiind depus într-un singur exemplar.
Instanța lasă cauza la a doua strigare și pune în vedere reprezentantei pârâților recurenți să facă o copie după înscrisul primit prin fax de la pârâta recurentă, pentru a putea fi comunicată reprezentantului reclamantului intimat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat din Baroul Cluj și reprezentanta pârâților recurenți, avocat din Baroul Cluj, lipsă fiind pârâții recurenți.
Instanța constată că prin registratura instanței, la data de 10 noiembrie 2008, reclamantul intimat prin reprezentantul său, avocat, a depus întâmpinare, la care a fost anexată împuternicire avocațială pentru avocat din Baroul Cluj. De asemenea, constată că, prin registratura instanței, la data de 14 noiembrie 2008, pârâții recurenți, prin reprezentanta lor, avocat au depus la dosar o cerere de suspendare întemeiată din punct de vedere legal pe prevederile art.244 alin.1 pct.1 din pr.civ. prin care solicită suspendarea judecării prezentului litigiu până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.10402/2003 aflat pe rolul Tribunalului Cluj, Secția civilă, dosar având ca obiect prestație tabulară și în care pârâta recurentă a formulat cerere reconvențională de constatare a nulității absolute parțiale a antecontractului de vânzare - cumpărare de care se prevalează reclamantul intimat.
Instanța înmânează reprezentantei pârâților recurenți un exemplar din întâmpinare și reprezentantului reclamantului intimat un exemplar din cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 din pr.civ.
Reprezentanta pârâților recurenți arată că pârâții recurenți nu mai doresc să susțină cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 din pr.civ.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția inadmisibilității recursului, deoarece prin acest recurs pârâții solicită o reapreciere a probelor, iar criticile din memoriul de recurs vizează netemeinicia hotârârii atacate.
Instanța invocă aceeași excepție ca și reprezentantul reclamantului intimat, respectiv excepția privind inadmisibilitatea parțială a motivelor de recurs, mai precis a acelor motive expuse la filele 6-19 și parțial punctul I, din memoriul cuprinzând motivele de recurs întrucât se axează exclusiv pe motive de netemeinicie, reiterări ale stării de fapt și reproduceri ale probațiunii testimoniale sau cu înscrisuri. În opinia instanței, rămân doar două motive de recurs care vizează nelegalitatea hotărârii, un motiv ar fi așa zisa încălcare a competenței instanței, întrucât în opinia recurenților doar instanța investită cu judecarea dosarului nr.10402/2003 al Tribunalului Cluj era competentă să cenzureze valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantul intimat și pârâta recurentă, iar un alt motiv ar fi cel prevăzut de art. 304 pct. 9 din pr.civ. privind o cauză ilicită a contractului de împrumut încheiat între pârâta recurentă și pârâtul recurent toate celelalte motive de recurs fiind prevăzute de pct.10 și 11 ale art. 304 din pr.civ. în prezent abrogate.
În legătură cu pretinsul motiv de recurs formulat în baza art.304 pct.9 pr.civ. prin care s-a invocat cauza ilicită a contractului de vânzare -cumpărare încheiat între reclamantul intimat și pârâta recurentă, Curtea constată că, nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de apel nu s-a invocat pe cale reconvențională sau pe cale de excepție nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare pentru o cauză ilicită, împrejurare raportat la care, pârâții recurenți invocă aceste chestiuni pentru prima dată în recurs, astfel că acest motiv de recurs intră sub incidența art.316 pr.civ. raportat la art.294 pr.civ.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar înscrisul primit prin fax de la pârâta recurentă, din care un exemplar, se înmânează reprezentantului reclamantului intimat.
Reprezentanții părților declară că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită respingerea excepției invocate de reprezentantul reclamantului intimat și admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Deci solicitată în principal, în temeiul art.304 pct.3 din pr.civ. să se caseze decizia atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în fața instanței de apel.
În subsidiar, în temeiul art.304 pct.6 și pct. 9 din pr.civ. pârâții solicită să se modifice în întregime decizia pronunțată de către instanța de apel și, rejudecând apelul reclamantului, să îl respingă ca fiind vădit netemeinic și nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței date de către instanța de fond, ca fiind legală și temeinică și să admită cererea de aderare la apel formulată de către pârâta pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs. Solicită obligarea reclamantului intimat la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, constând în onorariile avocațiale justificate cu chitanțele anexate pentru prezentul recurs, cât și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în apel și justificate cu chitanțele depuse în dosarul instanței de apel.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii în ființă în integralitate, ca legală, a deciziei civile nr.260/A/2008 a Tribunalului Cluj, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea recurenților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul recurs, reprezentând onorariu avocațial în sumă de 600 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 10.241/18.XII.2007 pronunțată în Dosarul cu număr unic - al Judecătoriei Cluj -N, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului împotriva pârâților și, având ca obiect constatare nulitate absolută contract de împrumut, reclamantul fiind obligat să plătească pârâtului 3.350 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că în data de 19.IX.2003, fiul reclamantei a fost arestat preventiv în Germania, iar pentru suspendarea detenției trebuia depusă o cauțiune de 110.000 Euro.
Pentru achitarea cauțiunii, prietenii lui din țară și străinătate au contribuit cu diverse sume, acordate cu titlu de împrumut, dorind însă constituirea unei garanții imobiliare, pentru rambursarea sumelor împrumutate.
Așa s-a decis, ca forma juridică în care urma să se concretizeze acest ajutor financiar, să fie încheierea unui contract de împrumut pentru 100.000 Euro, între pârâta și o persoană împuternicită de către toți împrumutătorii, respectiv pârâtul.
Pentru garantarea restituirii acestui împrumut, s-a convenit instituirea unui drept de ipotecă asupra terenului înscris în CF nr. 5.559 C-N, nulitatea clauzei de garanție imobiliară înserată în contractul de împrumut, fiind constatată irevocabil prin Decizia civilă nr. 2351/R/2006 a Curții de Apel Cluj.
Având în vedere că la încheierea contractului de împrumut, pârâta a avut reprezentarea mentală, că urmare a perfectării actului, prietenii fiului său vor acorda un împrumut de 100.000 Euro, iar motivul determinat al încheierii contractului, fiind acela ca banii împrumutați să fie folosiți pentru achitarea cauțiunii fiului său, s-a concluzionat că scopul imediat și cel mediat ale contractului de împrumut, sunt licite, nefiind nici prohibite de lege și nici contrare bunelor moravuri, sau ordinii publice.
Apelul reclamantului a fost admis prin Decizia civilă nr. 260/15.2008 pronunțată în Dosarul cu același număr al Tribunalului Cluj, fiind respinsă cererea de aderare la apel a pârâtei, a fost schimbată sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii introductive și constatării nulității absolute a contractului de împrumut autentificat sub nr. 3756/17.XI.2003, pârâții fiind obligați să plătească apelantului suma de 619,30 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că între apelant și intimata, s-a încheiat la data de 17.10.2003 un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul situat în C-N- înscris în CF 5559 C-N, nr. top. 10205, apelantul achitând în întregime prețul vânzării în sumă de 60.000 euro, dovedindu-se printr-un raport de expertiză grafologică că semnătura aparține pârâtei.
Deși notarea acestui antecontract de vânzare-cumpărare, a fost înscrisă in CF 5559 C-N sub, ulterior între pârâții și, s-a încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară, autentificat sub nr. 3756/17.11.2003, conform căruia a luat cu titlu de împrumut de la, suma de 100.000 euro, pe care se obligă să o restituie până la data de 17.02.2004, garantând împrumutul cu același imobil înscris în CF 555 C-N, top. 10205.
În acest contract, împrumutata declară că acest imobil nu a fost înstrăinat altei persoane fizice sau juridice, printr-un antecontract și este liber de sarcini și procese.
Contractul de împrumut a fost înscris la CF, sub a fost notată interdicția de înstrăinare și grevare, iar sub, a fost notată acțiunea în prestație tabulară pornită de reclamantul, împotriva pârâtei în dosar nr. 10402/2003.
Întrucât creditorul contractului de împrumut cu garanție imobiliară, a pornit executarea silită, imobilul a fost adjudecat de acesta prin licitație și sub a fost intabulat dreptul de proprietate, cu titlu de drept adjudecare, în favoarea acestuia.
Prin decizia civilă nr. 543/2006 pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Cluj, devenită irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut, autentificat sub nr.3756/2003, respectiv a clauzei accesorii de ipotecă imobiliară, referitoare la imobilul înscris in CF 5559 C-N și s-a dispus radierea înscrierilor de sub și C7.
Sub aspectul cauzei contractului de împrumut, Tribunalul a reținut raportat la probele existente, că în timp ce reclamantul a încheiat la data de 17.10.2003, un antecontract de vânzare-cumpărare pentru imobilul înscris in CF 5559 C-N, notat in cartea funciară și pentru care s-a primit prețul vânzării, pârâta a încheiat un contract de împrumut și garanție imobiliară cu la data de 17.11.2003, fără însă ca suma să fie remisă efectiv împrumutatei, fapt ce echivalează cu lipsa de cauză a contractului de împrumut.
Susținerile pârâtei, au fost înlăturate întrucât fiul acesteia, a fost arestat la data de 19.09.2003 de Tribunalul d e primă instanța din Germania, iar conform deciziei din 13.11.2003 s-a dispus scutirea de executarea pe mai departe a arestului preventiv, cu obligația depunerii unei cauțiuni de 110.000 euro.
Prin urmare, încă de la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, ambii pârâți cunoșteau despre arestarea lui.
De asemenea, cunoșteau la data încheierii contractului de împrumut și garanție imobiliară, că imobilul garantat făcuse obiectul unui antecontract de vânzare-cumpărare și cu toate acestea, s-a garantat tot cu acest imobil, deși intimata mai deținea în proprietate și alte imobile. Pe de altă parte, sumele avansate de către și respectiv pentru plata acestei cauțiuni, au fost restituite de către intimată în decurs de un an.
Acest aspect rezultă din probele administrate în cauză, astfel că s-a considerat că executarea silită a contractului de garanție imobiliară, s-a făcut doar cu scopul de a scoate acest imobil din patrimoniul pârâtei, pentru a nu putea fi executat antecontractul de vânzare-cumpărare.
Raportat la prevederile art. 970, 966 Cod civil, Tribunalul a apreciat că antecontractul de vânzare-cumpărare, produce efecte ca urmare a plății prețului imobilului și ca urmare a notării în cartea funciară, fapt ce trebuia cunoscut și de către pârâtul intimat.
Contractul de împrumut și garanție imobiliară, fiind încheiat doar pentru lipsirea de efecte a antecontractului de vânzare-cumpărare, prezumția de cauză licită a fost răsturnată.
Considerând contractul de împrumut, autentificat cu nr. 3756/17.11.2003, încheiat în scopul scoaterii imobilului din patrimoniul promitentului vânzător și pentru lipsirea de eficiență juridică a antecontractului de vânzare-cumpărare, s-a concluzionat că scopul acestui contract este unul ilicit, astfel că se impune admiterea acțiunii introductive, motiv pentru care s-a admis apelul reclamantului.
Împotriva acestei decizii rezumate mai sus, pârâții și au declarat recurs în termenul legal,solicitând în principal, în temeiul art. 304 pct. 3.pr.civ. casarea ei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj,iar în subsidiarmodificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantului și menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată, în drept invocându-se dispozițiile art. 304 punctele 6 și 9.pr.civ.
În motivare, după expunerea unui scurt istoric al cauzei, începând cu acțiunea introductivă și soluțiile pronunțate la fond și apel, recurenții la punctul I ce vizează solicitarea principală, consideră că instanța de apel a încălcat competența unei alte instanțe, legal investite cu soluționarea valabilității antecontractului de vânzare-cumpărare, atunci când îl consideră valid.
Deși pârâta a contestat încheierea acestui act, arătând modalitatea în care semnătura sa se regăsește pe înscris, instanța de apel a acordat valoare probantă acestui înscris, uitând cu desăvârșire că antecontractul nu este translativ de proprietate, dând naștere doar unui drept de creanță, singura instanță învestită cu cenzurarea validității antecontractului de vânzare-cumpărare, fiind cea care instrumentează dosarul nr. 10.402/2003 a Tribunalului Cluj.
În acel dosar, pârâta prin cererea reconvențională formulată, a precizat clar că niciodată nu a încheiat cu reclamantul antecontractul de vânzare-cumpărare, ci i s-a spus că semnează un contract de închiriere, pentru cantonarea unor stupi și câtă vreme a contestat antecontractul de vânzare-cumpărare, acesta nu poate fi considerat, alături de chitanță, probe utile cauzei de față, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 3.pr.civ.
De asemenea. Tribunalul " a luat de bună " afirmația reclamantului privind neplata de către pârâtă a sumei de 700.000 lei, urmare a adjudecării terenului, fără acvirarea dosarului execuțional în care se găsește dovada plății sumei menționate, mulțumindu-se să considere reale toate susținerile reclamantului apelant.
În continuare recurenții, prezintă motivele corespunzătoare solicitării subsidiare întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 grupate la punctul II, ce se extinde pe paginile 6-19, din memoriul cuprinzând motivele de recurs.
Astfel, recurenții arată că instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel asupra cereri de aderare la apel.
Dosarul nr. 10.402/2003 al Tribunalului Cluj, având ca obiect prestație tabulară, a fost suspendat până la soluționarea definitivă a dosarului penal, început împotriva pârâtei.
În acel dosar, pârâta prin cererea reconvențională contestând antecontractul de vânzare-cumpărare și solicitând constatarea nulității acestuia, instanța de apel în pricina de față, nu putea decât să aplice prevederile art. 1178 cod civil și să aștepte soluționarea cererii reconvenționale din acel dosar.
Susținerea reclamantului, conform căruia pârâta în data de 17.2003, ar fi vândut terenul pentru obținerea sumei necesare achitării cauțiunii fiului ei, este contrazisă de probele scriptice existente la dosar. La acea dată, nu se punea problema eliberării fiului ei, cauțiunea nu era încuviințată și nici stabilit cuantumul acesteia, iar sumele necesare au fost depuse în contul avocatei fiului său, în 17 și 18.XI.2003.
Persoanele care au procurat suma de 110.000 Euro cauțiune, fiind părinții corecurentului, pârâta a încheiat contractul de împrumut, în vederea garantării restituirii sumelor date, în contul cauțiunii.
. acționând ca mandatar al acelor persoane, cauza contractului este una legală și morală, deci scopul ilicit nu a fost dovedit, iar neplata sumei consemnate în contract, nu poate conduce la schimbarea soluției date de prima instanță, existența cauzei fiind prezumată de art. 967 Cod civil.
Pe de altă parte, pârâta nu putea garanta cu imobilul din--22, fiind achiziționat în baza Legii nr. 112/1995, nu se găsea în circuitul civil, iar celălalt teren nu acoperea valoarea împrumutului.
Nici mențiunile de CF, nu sunt de natură să mențină decizia atacată, deoarece în extrasul de CF depus la dosarul notarial, nu apare notarea antecontractului de vânzare-cumpărare. acestuia, fiind operată mult mai târziu de funcționarea CF, reclamantul nu a fost în măsură să prezinte originalul cărții funciare, astfel că recurenții, consideră că acesta nu și-a dovedit acțiunea.
Această notare având menirea informării terților, nu interzice vânzarea și de altfel pârâta nu era nevoită să vândă terenul, având în cont suma de 60.000 USD și se întreabă "retoric" de ce vânzarea nu s-a încheiat în fața notarului și de ce reclamantul, a intentat acțiune în prestație tabulară după un an, respectiv la o zi după licitația publică.
Apoi, considerentul conform căruia, unicul scop al contractului de împrumut ar fi fost grevarea imobilului, sunt "simple păreri ale apelantului" însușite de instanță, deoarece pârâta nu intenționa să scoată imobilul din patrimoniul său, întrucât împrumutul urma să fie restituit.
Pretinsa rea credință la momentul încheierii actului, nu poate menține decizia atacată, deoarece notarea antecontractului nu are efect de indisponibilizare, pârâta păstrându-și atributul de dispoziție, așa cum s-a mai arătat.
De asemenea, incorect s-a reținut reaua credință a pârâtului, în condițiile în care extrasul de Cf existent la notar, nu cuprinde notarea antecontractului, iar intenția părților de a scoate bunul din patrimoniul pârâtei, trebuia să fie dovedită cu probe, reținerile în această privință fiind lipsite de suport probator.
Chiar dacă contractul de garanție imobiliară a fost anulat, recurenții opinează că nu există identitate de cauză și scop a acestuia, cu actul de împrumut și unica sancțiune aplicabilă în speță, era nulitatea relativă și nu absolută.
Executarea silită, făcându-se prin prisma neîndeplinirii obligației asumate de pârâtă prin contractul de împrumut, consideră că terenul nu se mai poate întoarce în patrimoniul ei, fiind proprietatea altei persoane.
În opinia recurenților, instanța de apel nu a analizat interesul apelantului în prezenta cauză, apoi probele de care s-a prevalat aceasta, nu puteau răsturna prezumția de bună credință a pârâților și considerentele deciziei atacate nu sunt susținute de nici o probă, ignorând actele depuse de recurenți, astfel că acțiunea reclamantului nu putea fi admisă.
Interpretând în continuare ansamblul materialului probator (interogatorul reclamantului luat în Dosarul nr. 10.402/2004, înscrisuri, probe testimoniale, raport de evaluare imobiliară) recurenții concluzionează că lipsa cauzei sau ilicitatea ei, nu a fost dovedită, iar prezumția de valabilitate a cauzei instituită de art. 967 Cod civil, nu a fost răsturnată.
Analizând în final Rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale împotriva notarului și conjunctura în care s-a adunat cauțiunea pentru fiul pârâtei, extrasele de cont ale reclamantului, chitanța semnată de pârâtă și concluzia anchetatorilor, pârâții acuză instanța de apel că nu a lecturat în întregime dosarul cauzei.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului, ridicând excepția inadmisibilității acestuia, deoarece întreaga motivare se circumscrie, pe reaprecierea întregului material probator administrat în cauză.
Curtea examinând dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate de pârâți constată că recursul acestora este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de împrumut, autentificat sub nr. 3756/17.XI.2003 de BNP, pentru cauză ilicită.
Împrejurarea că instanța de apel, reiterează în mare parte aspecte cuprinse în considerentele Deciziei civile nr. 543/30.VI.2006 a Curții de Apel Cluj, devenită irevocabilă, legate de plata prețului stipulat în antecontractul de vânzare-cumpărare în sumă de 60.000 Euro, sau de apartenența semnăturii pârâtei la poziția "vânzător", constată prin expertiza grafologică administrată în Dosarul nr. 10402/2003 al Tribunalului Cluj, nu înseamnă că instanța de apel, a cenzurat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare, încălcând competența altei instanțe, sau că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Tribunalul urmare a admiterii apelului reclamantului, pronunțându-se strict în limitele acțiunii introductive cu care a fost învestită instanța, vizând constatarea nulității absolute a contractului autentic de împrumut, apare cu evidență faptul că dispozițiile art. 304 pct. 3 vizând încălcarea competenței materiale a altei instanțe și art. 304 pct. 6 privind comiterea vreunui ultrapetit, nu sunt incidente în speță.
Câtă vreme antecontractul de vânzare-cumpărare, nu a fost desființat prin voința părților contractante, ori în virtutea vreunei hotărâri judecătorești, în mod corect a acordat instanța de apel, valoare probantă înscrisului ce cuprinde promisiunea de vânzare a pârâtei.
Chiar dacă aceasta a contestat înscrisul respectiv, prin cererea reconvențională formulată în Dosarul suspendat al Tribunalului Cluj nr. 10.402/2003 acvirat, acest înscris nu și-a pierdut valoarea probantă în prezentul dosar, iar verificarea validității lui, conform dispozițiilor art. 1178 Cod civil, invocate de recurenți, este de resortul acelei instanțe, competente să judece cererea reconvențională respectivă.
Criticile grupate la punctul II, din memoriul cuprinzând motivele de recurs extinse între paginile 6-19 din același memoriu, nu pot fi primite, în condițiile în care se referă la aspectele de netemeinicie, ce reclamă din partea instanței de recurs reaprecierea materialului probator existent la dosar.
Aceste aspecte, legate de neplata de către pârât a sumei de 700.000 lei, și dovada contrară aflată în dosarul execuțional, contextul în care s-a adunat și plătit cauțiunea, circumscrierea scopului ilicit nedovedit, ori probele ce au condus la răsturnarea prezumției instituite de art. 967 alin. 2 Cod civil, sau conjunctura în care s-a prezentat la notar, extrasul de CF fără notarea antecontractului de vânzare-cumpărare, analizată prin Decizia nr. 543/2006 a Curții de Apel Cluj, ca și întrebările retorice formulate de pârâtă, nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ. motivele de recurs fiind limitate de legiuitor, exclusiv la cele privind nelegalitatea hotărârii atacate.
La fel sunt și criticile vizând cauza ilicită a contractului de împrumut, ce reprezintă "simple păreri ale apelului" precum și cele referitoare la reaua credință a părților contractante și voința lor de a scoate imobilul din patrimoniul pârâtei, considerate drept lipsite de orice suport probator.
Cât privește sancțiunea nulității relative invocată de recurenți, această critică excede obiectul prezentului dosar, ignorându-se regimul juridic specific acestei sancțiuni, nesolicitate de nici una dintre părțile contractante.
Contractul de împrumut fiind anulat parțial, respectiv clauza accesorie de ipotecă imobiliară, cu consecința radierii din CF a înscrisurilor corelative de sub și C7, prin Decizia Curții de Apel Cluj nr. 543/30.VI.2006 intrată în puterea lucrului judecat, în care s-a analizat atât cauza ilicită cât și reaua credință a părților contractante, raportat la întregul contract de împrumut, este evident că în cauza de față nu se putea pronunța o soluție contrară, ignorându-se statuările acelei decizii, în care s-au tranșat irevocabil chestiunile amintite.
În codul d e procedură civilă existând instituția întoarcerii executării silite, în speță fiind desființat titlul executor în temeiul căruia s-a derulat vânzarea la licitație, cu radierea înscrisurilor de CF, nu se mai poate susține că bunul se află și în prezent în patrimoniul pârâtului adjudecător, iar interesul reclamantului în constatarea nulității absolute a contractului de împrumut este mai mult decât evident, în condițiile în care urmărește să-și valorifice antecontractul de vânzare-cumpărare, după întoarcerea bunului în patrimoniul pârâtei.
Analiza probelor la care fac trimitere pârâții recurenți, începând cu interogatoriul reclamantului și restul actelor și probelor testimoniale indicate și interpretate de aceștia, nefiind posibilă în cadrul recursului, starea de fapt rămânând cea circumscrisă de instanța de apel, în concordanță cu întregul material probator existent la dosar, fapt ce relevă lecturarea lui și cu statuările cuprinse în Decizia Curții de Apel nr. 543/2006, recursul pârâților urmează a fi respins ca nefondat, nefiind incidente dispozițiile art. 304 punctele 3,6 și 9.pr.civ.
În fine, considerentele pentru care s-a respins cererea de aderare la apel formulată de pârâtă, fiind aceleași, atât pentru apelul promovat de reclamant cât și pentru cererea de aderare la apel, nu se poate imputa Tribunalului că nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Recurenții fiind în culpă procesuală, în conformitate cu dispozițiile art. 274.pr.civ. raportat la art. 277.pr.civ. vor fi obligați să plătească intimatului suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând din onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 260/A/ din 15.05.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți, în solidar să plătească intimatului suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT.
2 EX./10.12.2008.
JUD.APEL:,.
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
