Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 225/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1312/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.225
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Learciu
GREFIER -
------------------------
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentul - reclamant-pârât -, împotriva deciziei civile nr. 1209/A/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă, cât și împotriva deciziei civile nr. 463/A din 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă, în dosarul nr-, cât și de recurenta - pârâtă ().
Obiectul cauzei - hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - reclamant-pârât -, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale -/02.05.2009, emisă de Baroul București Cabinet Avocat (fila 35 dosar), avocat pentru recurenta-pârâtă-reclamantă (), în baza împuternicirii avocațiale nr.-/04.11.2009, emisă de emisă de Baroul București, (fila 36 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile prezente precizează că nu mai au alte cereri de solicitat și probe de încuviințat.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe recursuri.
Avocat pentru recurentul - reclamant pârât, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a considerentelor Deciziei civile nr. 1209/, în ce privește ultimul motiv de apel, analizat la punctul 6 din considerentele deciziei, în sensul admiterii acestui motiv și aplicării sancțiunii prevăzute de art. 255 din Codul d e Procedură Civilă, în sensul unui început de dovadă, față de răspunsul la interogatoriu administrat pârâtei, admiterea recursului său formulat și împotriva deciziei civile nr. 463/, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de completare a deciziei civile nr. 1209/A, și, pe fondul acesteia, admiterea cererii accesorii privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către recurent în primele două grade de jurisdicție.
Susține că,există culpa procesuală și în cazul în care nu s-a intrat în cercetarea fondului, în situația în care această împrejurare este consecința unei atitudini culpabile a părții adverse.
Depune concluzii scrise, expuse pe larg, solicitând a fi avute în vedere de către instanță.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenta-pârâtă-reclamantă (), cu privire la recursurile formulate de către reclamantul-pârât, solicită respingerea acestora ca nefondate, apreciind că instanța a respins în mod judicios cererea privind cheltuielile de judecată, culpa procesuală nu poate fi imputată intimatei, admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare fiind datorate modului în care a judecat această pricină, necercetând fondul cauzei.
În ce privește recursul formulat de către recurenta - pârâtă-reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurentul - reclamant pârât, solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de către pârâta-reclamantă, trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere principiul disponibilității și contradictorialității.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 463 din 31 martie 2009 Tribunalul București - Secția a IV Civilă a respins excepția tardivității introducerii cereri ca neîntemeiată; a respins cererea privind completarea deciziei civile nr. 1209 din 14 octombrie 2008, formulată de apelantul - reclamant, în contradictoriu cu intimata - pârâta, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2008 petentul a solicitat completarea deciziei civile nr. 1209 din 14 octombrie 2008, solicitând ca prin hotărârea care o va pronunța să se dispună completarea dispozitivului, în sensul admiterii cererii de obligare a intimatei - pârâte - reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele două căi procedurale exercitate, respectiv fond și apel.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin decizia civilă nr. 1209 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV Civilă s-a admis apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 2270 din 19 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și s-a dispus desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Față de împrejurarea că apelul a fost admis, intimata a căzut în pretenții în accepțiunea dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă.
Apelantul - reclamant - pârât a arătat că a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxe de timbru efectuate în cele două căi procesuale exercitate.
S-a mai arătat că deși cererea accesorie a fost reținută în practicaua deciziei, instanța a omis că se pronunțe asupra acesteia prin dispozitiv, iar la dosar au fost depuse documente justificative, în original, respectiv chitanțele privind dovada achitării taxelor de timbru, timbrele judiciare și dovezile de achitare a onorariilor de avocat.
În ședința publică de la data de 31 martie 2009 s-a invocat excepția tardivității cererii.
Asupra acestei excepții, tribunalul a reținut că potrivit art. 2812Cod de procedură civilă dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principală sau accesorie ori asupra unei cererii conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. În speță, termenul de formulare a prezentei cereri completatoare este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Tribunalul a observat că apelntul - reclamant - pârât a primit comunicarea deciziei civile nr. 1209 din 14 octombrie 2008 la data de 05 decembrie 2008 conform procesul - verbal întocmit și depus la fila 96 în dosarul de apel și a depus cererea completatoare la data de 22 decembrie 2008.
Potrivit art. 101 alin. 1 Cod de procedură civilă termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit. Deci, trebuie calculate 17 zile de la data de 05 decembrie 2008 pentru a observa când s-a împlinit termenul de depunere a cererii. Calculând 17 zile din 05 decembrie 2008, s-a reținut că termenul se împlinea în data de 21 decembrie 2008, însă verificând calendarul, această dată a căzut într-o zi de duminică, când serviciul instanței era suspendat, fiind zi liberă.
În alin. 5 al art. 101 Cod de procedură civilă se prevede că termenul care se sfârșește într-o zi de legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Având în vedere acest text de lege și văzând ca introducerea cererii de față s-a făcut în data de 22 decembrie 2008 într-o zi de luni, tribunalul a apreciat excepția tardivității neîntemeiată și a respins-
Analizând cererea formulată, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod de procedură civilă partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În concepția tribunalului a cădea în pretențiuni înseamnă a pierde procesul, iar pierderea procesului trebuie să rezulte ca urmare a cercetării în fond a pricinii.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, se află culpa procesuală, dedusă din expresia - partea care cade în pretențiuni.
Tribunalul consideră că în speță intimata - pârâtă - reclamantă nu are nicio culpă procesuală, admiterea apelului și desființarea hotărârii judecătorești atacate fiind datorate modului de soluționare a cauzei de către instanța de fond, care nu a cercetat fondul cauzei atât în ce privește cererea principală cât și cererea reconvențională.
Asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apelantul - reclamant - pârât se va pronunța instanța de fond la momentul cercetării în fond a pricinii.
Tribunalul a apreciat că față de modul de soluționare a apelului nu se întrevede culpa procesuală a intimatei - pârâte - reclamante și în consecință a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs și )..
Referitor la recursul formulat de (, care în esență conform art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, susține că s-a schimbat natura și înțelesul neîndoielnic al actului supus judecății printr-o interpretare greșită a acestuia, deși nici una din părți nu a făcut mențiuni despre clauza de dezicere, instanța a analizat-o din exces de zel; a omis să cerceteze fondul iar pârâta nu și-a motivat cererea reconvențională și dac ar fi cercetat interogatoriile părților luate la fond și chiar în apel, s-ar fi constatat dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile de a da o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare.
De asemenea, era cert că era proprietara imobilului (înscris în Cartea funciară) dar a apreciat ca o culpă și a trimis spre rejudecare și cererea reconvențională (art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, filele 4 - 7 dosar curte).
Cu privire la recursul formulat de în esență se susține (conform art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă) că instanța nu a analizat toate aspectele supuse judecății (greșită fiind și interpretarea dată referitor la art. 225 Cod de procedură civilă pentru aplicarea art. 223 Cod de procedură civilă) și prin aplicarea art. 223 alin. 2 Cod de procedură civilă proba interogatoriului a fost golită de conținut (filele 10 - 11 dosar curte).
Recursurile sunt nefondate.
Așa cum sunt motivate în scris ambele recursuri conțin critici prevăzute de art. 308 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, cu deosebire că recursul lui, are accente puse pe netemeinicie (interpretarea probatoriului) și nu pe nelegalitate.
Prin motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. 1 cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute cu putere de lege între părțile contractante.
În acest sens, recurentul trebuie să arate clar, în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, simpla afirmație în acest sens nefiind suficientă a se admite recursul.
Or, din motivarea scrisă a recursului nu reiese acest lucru.
Faptul că prima instanță ar fi analizat cu "exces de zel clauza de dezicere", deși părțile nu au făcut mențiuni la aceasta că s-ar fi tras alte concluzii din probatorii (martori, interogatorii, elemente ce țin de temeinicia deciziei recurate) nu arată clar care este motivul de nelegalitate a hotărârii recurate.
Art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă se referă la două ipoteze:
Hotărârea este lipsită de temei legal (ceea ce nu se susține în motivele de recurs) și că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Aceasta se referă, de pildă la aplicarea normei generale nescocotind norma specială, aplicarea unei norme care nu este incidentă în speță sau se dă o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt reținute.
Aceasta nu înseamnă că în recurs (calea extraordinară de atac de reformare), care vizează nelegalitatea deciziei se analizează din nou probatoriile (aspectul devolutiv care este atributul instanțelor de fond și apel).
Or, nici în acest caz, față de cele mai sus arătate nu se arată clar, care este motivul de nelegalitate.
Faptul că ambii recurenți sunt nemulțumiți de modul administrării probelor, de netemeinicia sentinței, puteau să-l facă în apel (care are caracter devolutiv) nu în recurs care verifică limitativ numai legalitatea deciziei în limitele art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, cum au cerut prin motivele de recurs scrise.
Ca atare, motivele de recurs ale ambilor recurenți nu pot fi primite, fiind neîntemeiate.
În consecință, conform art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentul - reclamant - pârât, cât și de recurenta - pârâtă ). împotriva deciziei civile nr. 1209 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția IV a Civilă, cât și împotriva deciziei civile nr. 463 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția IV a Civilă, în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehodact.
2ex./13.04.2010
-4.-;
jud.1.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Ioana Singh, Learciu
