Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 233/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 233/2009
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Judecător
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta împotriva deciziei civile nr.100/A din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu pârâtul intimat .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și pârâtul asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și netimbrat.
Se constată că la dosar s-a depus prin registratură întâmpinare din partea pârâtului intimat.
Avocat pentru recurentă depune la dosar împuternicire avocațială și chitanță în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei -reprezentând taxa de timbru.
Se comunică un exemplar din întâmpinare mandatara recurentei, care declară că nu solicită termen pentru studiu.
Avocat pentru reclamanta recurentă depune la dosar în probațiune adresa nr.217/10.03.2009 emisă de Primăria având atașată schiță topografică, Hotărârea nr.4/2009 privind aprobarea proiectului Programului de achiziții publice pe anul 2009 și Proiectul programului anual de achiziții publice.
Avocatul depune la dosar în probațiune un set de 5 planșe fotografice și decont de cheltuieli.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamanta recurentă solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul admiterii servituții de trecere pe o porțiune de 36 conform raportului de expertiză administrat în cauză. În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că instanța de apel nu a evaluat toată probațiunea depusă în cauză și a ținut cont doar de adresa emisă de Primăria în care se arată că drumul situat pe malul pârâului a suferit lucrări de îmbunătățire în anul 2008 și în anul 2009 urmează să se consolideze și să se lărgească acest drum. Susține că acele lucrări au constat doar în mici reparații, în continuare malul pârâului este surpat și având în vedere că pentru consolidare s-au alocat doar 50 milioane lei, este aberant să se creadă că se pot face terasări și îndiguiri ale malului doar cu această sumă.
În continuare arată că raportul de expertiză administrat în cauză în apel a concluzionat că acel drum este impracticabil însă instanța de apel nu a ținut cont de poziția expertului.
Mai arată că familia reclamantei recurente a folosit drumul pentru care solicită servitute de trece pe terenul intimatului de peste 50 ani, acest drum este o cale pietruită prin care se poate ieși cu atelajele în drum, iar ceilalți proprietari din vecini își pot folosi propriile grădini. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs, ci doar cheltuielile efectuate în apel și fond.
Avocat pentru pârâtul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel ca fiind temeinice și legale. În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare arătând, în esență, că servitutea de trecere se acordă doar în cazul când există drum înfundat, ceea ce nu este cazul în speța de față întrucât chiar și expertul a concluzionat că drumul este greu practicabil. Mai arată că recurenta a formulat acțiunea doar din ambiția de a trece gratuit pe terenul intimatului și nu i-a acordat acestuia niciodată despăgubiri deși este prevăzut în lege. Mai arată că aceasta nu deține autovehicule ci doar căruță și un iar cu puțină bunăvoință și efort drumul de pe malul pârâului poate fi practicat. Solicită cheltuieli de judecată conform notei depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține:
Prin sentința civilă nr.1381/2008, pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului, având ca obiect servitute de trecere.
Reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtului suma de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că terenul reclamantei, care se învecinează cu cel al pârâtului, nu este loc înfundat în înțelesul art.616 Cod civil, neexistând o imposibilitate absolută de a ieși la calea publică.
Reclamanta are acces la drumul public pe un drum care este practicabil, chiar dacă necesită amenajări.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
Reclamanta a criticat sentința apelată, susținând că drumul la care face referire instanța de fond este impracticabil și că aceasta a apreciat în mod eronat că imobilul reclamantei nu este "loc înfundat" în înțelesul art.616 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.100/A/2009, Tribunalul Hunedoaraa respins apelul reclamantei, pe care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei în favoarea pârâtului, reținând că Primăria comunei a comunicat că s-au făcut lucrări de pietruire și terasare la drumul practicat în prezent de reclamantă. În anul 2009 urmează a se aproba planul de consolidare a acestui drum pe o lățime de 2,6, urmând ca la finalizarea lucrării, drumul să aibă o lățime de 4,6 pe toată lungimea lui.
Coroborând adresa Primăriei cu probele administrate la fond, instanța de apel a concluzionat că imobilul reclamantei nu constituie loc înfundat.
Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei decizii, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanta arată că instanța de apel a avut în vedere numai adresa Primăriei, fără a ține cont de planșele fotografice depuse la dosar, din care rezultă că pe drumul stabilit de prima instanță, reclamanta nu poate avea acces la gospodăria sa cu mașini și cu utilaje grele, ori cu alte atelaje încărcate cu fân sau lemne.
Se mai susține că nu s-a depus la dosar vreo hotărâre a Consiliului Local din care să rezulte că s-a aprobat deschiderea finanțării lucrărilor de consolidare a drumului.
Recurenta susține, de asemenea, că accesul pe calea stabilită de instanță este impracticabilă pentru transportarea produselor agricole, fân sau lemne, deoarece este amplasată pe malul erodat al unui, fiind îngustată pe unele porțiuni până la 2,80.
pe care a solicitat servitutea de trecere a fost folosit de peste 50 ani de familia reclamantei și antecesorii acesteia până când pârâtul l-a preluat în folosință.
O ultimă critică vizează greșita interpretare de către instanța de apel a dispozițiilor art.616 Cod civil, în sensul că s-a reținut eronat că proprietatea reclamantei nu este loc înfundat, întrucât sunt inconveniente majore în a folosi calea stabilită de instanță, care nu pot fi surmontate.
În drept se invocă art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Recursul este legal timbrat (fila 25).
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului (filele 10-12).
Verificând legalitatea deciziei atacate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.616 Cod procedură civilă, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Jurisprudența instanțelor este constantă în a consideră că art.616 cod civil se referă nu numai la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică ci și la acele situații în care, deși există o astfel de ieșire, ea reprezintă inconveniente grave sau poate fi periculoasă pentru proprietarului fondului dominant, sau fondul dominant are o ieșire insuficientă, astfel încât folosința sa nu s-ar putea face în mod corespunzător (decizia civilă 2275/1991 a fostului Tribunal Suprem, decizia civilă 5059/2005 a ICCJ).
Ca urmare, prevederile art.616 Cod civil trebuie coroborate cu cele ale art.480 Cod civil, în sensul că proprietarul unui teren trebuie să aibă posibilitatea unui exercițiu deplin al dreptului de proprietate, ceea ce implică inclusiv exploatarea imobilului în orice scop care nu contravine ordinii publice. Pentru asigurarea unei astfel de exploatări, proprietarul trebuie să aibă acces la drumul public.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert (filele 55-57 dosar fond), se constată că drumul sătesc pe care circulă în prezent reclamanta are o lățime medie de 3,20 în apropriere de gospodăria acesteia. Drumul se îngustează pe o porțiune de 28, 60, ajungând la o lățime de 2,80. Pe această distanță există un stâlp de curent și pe partea opusă acestuia un pom chiar pe marginea răului. De asemenea, pârâul prezintă semne de surpare.
Expertul concluzionează că, deși terenul reclamantei are acces la drumul public pe calea de pe marginea pârâului, nu este posibilă circulația cu mașini și atelaje încărcate cu produse agricole sau lemne pe porțiunea de 28,60.
Împrejurarea că acest drum este impracticabil cu mașini și utilaje agricole este confirmată și de martorii audiați în cauză, care au confirmat că reclamanta a utilizat drumul care trece peste terenul pârâtului pentru a ajunge la calea publică.
De asemenea, faptul că pe o porțiune, această cale de acces este îngustată rezultă chiar din adresa nr.217/2009 a Primăriei, avută în vedere de instanța de apel (fila 25 -dosar apel). Conform aceste adrese, ulița paralelă cu pârâul, pe care circulă reclamanta, are o lățime de 2,6 și necesită lucrări de consolidare a malului și de lărgire până la 4,6. Se concluzionează în această adresă că în prezent, ulița este practicabilă atât cu mașina cât și pe jos.
În fața instanței de recurs, reclamanta a depus hotărârea nr.4/26.02.2009 a Consiliului local, prin care s-a aprobat proiectul de achiziții publice pentru anul 2009, în care figurează la poziția 32 din anexă "lucrări de consolidare prin betonare a malului pârâului, în satul ", cu o valoare estimată a investițiilor la 10.000 lei, pe perioada 2009-2010.
Rezultă așadar că drumul folosit în prezent de reclamantă necesită lucrări de consolidare și de lărgire, care presupun investiții foarte mari, aceste lucrări făcând obiectul programului de achiziție publică al Consiliului local pe perioada următoare.
Față de aceste considerente, Curtea reține că, deși imobilul reclamantei are acces la drumul public pe ulița de-a lungul pârâului, această cale nu poate fi utilizată în prezent decât cu piciorul sau cu autoturismul. Ea este absolut impracticabilă pentru mașinile de tonaj mare și mediu și pentru atelajele agricole, în condițiile în care transportul cu asemenea vehicule este frecvent utilizat în mediul rural pentru aprovizionarea cu produse agricole, lemne sau alte materiale.
Ca urmare, în mod eronat a reținut instanța de apel că terenul proprietatea reclamantei nu ar constitui loc înfundat, în sensul prevederilor art.616 Cod civil, câtă vreme acesta nu are o cale să-i asigure accesul cu asemenea vehicule către imobilul său în vederea exercițiului deplin al dreptului real de proprietate al cărui titular este reclamanta.
Ca atare, cererea acesteia privind constituirea servituții de trecere pe terenul pârâtului, apare ca întemeiată în parte, numai în ce privește trecerea cu mașini de tonaj mediu și mare și cu atelaje agricole, până la consolidarea și amenajarea corespunzătoare a uliței folosită în prezent de reclamantă, sub acest aspect fiind întrunite condițiile prevăzute de art.616 Cod civil.
În ce privește stabilirea drumul de servitute, Curtea va avea în vedere expertiza întocmită de expert, care a propus calea de trecere pe vechiul drum folosit de reclamantă, pe imobilul proprietatea pârâtului, înscris în titlul de proprietate nr.2146/59/2 din 15.08.2001, parcela cu nr.cad.38, pe o lungime de 76,40 și o lățime de 4,5.
Pe cale de consecință, constatând că criticile invocate se circumscriu motivului prevăzut de art.304 pct.9 proc. civ. în temeiul art.312 alin.1 și 3. proc. civ. Curtea va admite recursul, va modifica decizia civilă nr.100/2009 a Tribunalului Hunedoara și va admite apelul reclamantei, dispunând schimbarea în parte a sentinței civile nr.1381/2002 a Judecătoriei Hunedoara, în sensul admiterii în parte a acțiunii conform celor reținute mai sus.
În baza art.274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 1800 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel, în măsura admiterii acțiunii.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.100/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
(continuarea deciziei civile nr.233/2009)
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.1381/2008 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, pe care o schimbă în parte și în consecință:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
Obligă pârâtul să permită reclamantei, trecerea cu atelaje agricole și mașini de tonaj mare și mediu, pe terenul proprietatea sa, înscris în titlul de proprietate nr.2146/59/2 din 15.08.2001, parcela cu nr.cad.38, pe vechiul drum de acces spre proprietatea reclamantei, pe o lungime de 76,40 și o lățime de 4,5, conform raportului de expertiză tehnică topografică, întocmit de expert, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Respinge în rest acțiunea.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată în fond și apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact.2 ex/19.05.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
