Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.238
Ședința publică din 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții G și, ambii domiciliați în,-, jud.P împotriva deciziei civile nr. 1288/2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, jud.P, domiciliat în C,-, jud. C și intervenienta, domiciliată în C,-, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 martie 2009, când, pentru a da posibilitatea intimatului pârât să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 16 martie 2009, pronunțând următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin adresa din 5.04.2007 a fost înaintat spre competentă soluționare Judecătoriei Câmpina dosarul nr-, disjuns din dosarul - al Tribunalului Prahova, având ca obiect cererea formulată de reclamanții G și, în contradictoriu cu Primăria orașului prin primar, Consiliul Local și, prin care se solicita constatarea dreptului de proprietate al reclamanților, prin uzucapiunea de 30 de ani asupra unui teren de aproximativ 2400 situat în, cartier, pct. " Capul - " DN 1, județul
Pe rolul Judecătoriei Câmpina cauza a fost înregistrată sub nr-, iar la data de 11.05.2007 reclamanții și-au modificat acțiunea introductivă solicitând chemarea în judecată în calitate de pârât a orașului, prin primar și au precizat că prin hotărârea ce se va pronunța solicită să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului mai sus menționat.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că până în anul 1961 terenul în litigiu a fost stăpânit de mama reclamantei, care îl primise de la Asociația de, fără a mai deține la ora actuală înscrisul doveditor în acest sens.
În anul 1962 aceasta le-a predat terenul respectiv, iar de la acel moment ei l-au stăpânit în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, în mod public și sub nume de proprietar, au executat lucrări de îmbunătățiri, în sensul că l-au transformat din teren neproductiv în teren fâneață cu pomi fructiferi, până în anul 2005 când suprafața a fost vândută la licitație de Consiliul Local al orașului.
În continuare au menționat reclamanții că în anul 1994 Primăria orașului a procedat la înscrierea terenului în registrul agricol la rolul lor și a stabilit impozitul pe care trebuie să-l plătească pentru el, impozit pe care l-au achitat începând cu anul 1994 până în 2006 inclusiv.
În baza art. 115 cod pr.civilă pârâții orașul prin primar și Primăria orașului au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și au solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâții au învederat că potrivit dispozițiilor legale în vigoare primăria nu este o autoritate publică locală, ci o structură funcțională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și dispozițiile primarului, soluționează problemele curente ale colectivității locale și din acest motiv nu are calitate procesuală pasivă.
Au menționat pârâții că, în condițiile în care terenul în litigiu a fost dobândit de la mama reclamantei, numita, calitate procesuală pasivă în cauză au în primul rând succesorii legali, iar în al doilea rând deținătorul actual al terenului, respectiv pârâtul și numai în lipsa acestora localitatea, prin primar.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată ( în situația în care se va trece peste excepțiile invocate ) întrucât posesia exercitată de reclamanți nu a fost una utilă, fiind afectată de viciul precarității, în sensul că ei nu au posedat sub nume de proprietar ci pentru altul în perioada 2000-2004, în intervalul 1962-1994 nu s-au înregistrat în registrul agricol cu suprafața în litigiu, ceea ce denotă că au posedat clandestin, iar perioada 1994-2004 poate constitui cel mult una din condițiile prescripției achizitive de scurtă durată.
La rândul său, pentru același termen de judecată din 1 iunie 2007, Consiliul Local a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, solicitând respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru aceleași argumente expuse de pârâții menționați anterior.
Totodată, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a sa, iar în subsidiar suspendarea cauzei conform art. 244 al.1 pct. 1 cod pr.civilă.
În motivarea întâmpinării pârâtul a precizat că în raport de modificarea acțiunii reclamanților, nu justifică calitatea procesuală pasivă în cauză, iar în situația în care se va trece peste această apărare apreciază că se impune suspendarea prezentei cauze în baza art. 244 al.1 pct. 1 cod pr.civilă, motivat de împrejurarea că pe rolul Tribunalului Prahova, Secția de contencios administrativ se află dosarul nr. - prin care reclamanții au solicitat anularea hotărârilor Consiliului Local de trecere în domeniul privat a terenului în litigiu, iar în subsidiar anularea formelor de licitație și nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de el pentru terenul în litigiu.
Pârâtul a învederat că deține un titlu valabil asupra terenului în discuție, respectiv contractul de vânzare nr. 1076/2005, dreptul său de proprietate asupra acestuia a fost intabulat și în condițiile în care titlul său este contestat, a apreciat că prezenta cauza ar trebui suspendată până când instanța de contencios administrativ se va pronunța asupra valabilității licitației publice și implicit asupra dreptului său de proprietate.
Prin încheierea pronunțată la 1.07.2007 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Primăria, prin primar și Consiliul Local, a dispus scoaterea acestora din cauză și a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei localitatea, prin primar și pârâtului cu fondul cauzei, arătându-se în cuprinsul încheierii argumentele pentru care s-a pronunțat această soluție.
La data de 15.06.2007 s-a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de potrivit art. 244 alin.1 pct. 1 cod pr.civilă, iar la 28.09.2007 reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane care puteau pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, respectiv au solicitat citarea în cauză în calitate de intervenientă pentru opozabilitatea hotărârii, a numitei.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1692 din 23 mai 2008, Judecătoria Câmpinaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Orașul, prin primar și și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că întrucât uzucapiunea reprezintă sancțiunea îndreptată împotriva fostului proprietar, care prin pasivitatea lui, un timp îndelungat face ca bunul să se afle în posesia altei persoane, judecata în contradictoriu cu toți cei care au avut de-a lungul timpului calitatea de proprietar asupra terenului este necesară pentru ca hotărârea să le fie opozabilă, iar în atare situație pârâții Orașul prin primar și justifică calitate procesuală pasivă în speță.
Pe fondul cauzei, instanța a stabilit că pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este necesară exercitarea unei posesii utile fie timp de 30 ani conf.art. 1890 cod civil, fie timp de 10-20 de ani, potrivit art. 1895 cod civil, însă în această din urmă situație posesia trebuie să se întemeieze pe un just titlu. În speță s-a considerat că posesia reclamanților din perioada 1994-2000 nu este suficientă pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de scurtă durată, neexistând nici un titlu.
În ceea ce privește posesia de lungă durată, instanța a stabilit că deși reclamanții au stăpânit terenul în litigiu în perioada 1962-2005, nu au făcut dovada că în intervalul 1962-1994 au exercitat o posesie utilă și nu au probat intervertirea precarității în posesie potrivit art. 1858 cod civil.
Împotriva sentinței mai sus menționate au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, pe considerentul că în mod greșit instanța de fond a reținut că posesia lor nu a fost una utilă, aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de 2400 prin uzucapiune de 30 de ani, în condițiile în care probele administrate în cauză dovedeau fără putință de tăgadă o atare împrejurare.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii.
La data de 21.10.2008 reclamanții și-au completat motivele de recurs prin care au susținut în principal aceleași nemulțumiri legate de respingerea acțiunii lor ca neîntemeiate, precizând că instanța s-ar fi pronunțat de două ori, pe aceeași excepție privind lipsa calității procesuale a pasive a pârâtelor Primăria prin primar și a Consiliului Local.
La data de 21 octombrie 2008 reclamanții au depus la dosar o cerere prin care au solicitat recalificarea căii de atac exercitată de ei împotriva sentinței civile nr. 1692/2008 a Judecătoriei Câmpina ca fiind apel și nu recurs, având în vedere că valoarea terenului în litigiu este de 160.320 lei, conform raportului de expertiză, dar prin încheierea din 21.10.2008 instanța a calificat calea de atac ca fiind recurs.
Prin decizia civilă nr.1288 din 2.12.2008 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți, reținând că întregul material probator administrat în cauză indică faptul că posesia exercitată de reclamanții recurenți în perioada 1962-1994 nu a fost una utilă.
Totodată s-a apreciat ca fiind neîntemeiată critica referitoare la faptul că instanța s-a pronunțat de două ori asupra excepției lipsei excepției calității procesual pasive a pârâtei Primăria și Consiliul Local, deoarece la data de 1.06.2007 a admis excepția lipsei calității procesual pasive a acestora, iar excepția lipsei calității procesual pasive a orașului și a lui a fost unită cu fondul cauzei, asupra acesteia din urmă pronunțându-se odată cu fondul.
Hotărârea mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către reclamanți, invocându-se disp.art. 304 pct. 3 cod pr.civilă.
Prin calea de atac promovată aceștia au învederat că în condițiile în care obiectul litigiului are o valoare de 160.320 lei, în raport de care s-a stabilit și taxa de timbru de către instanța de fond la suma de 4454 lei, dintr-o eroare Judecătoria Câmpinaa menționat în dispozitivul sentinței că aceasta poate fi atacată cu recurs, iar solicitarea lor adresată Tribunalului Prahova privind recalificarea căii de atac ca fiind apel a fost respinsă.
Considerând că în mod nelegal Tribunalul Prahovaa soluționat cauza ca instanță de recurs, deși în speță nu erau îndeplinite cerințele art. 2821cod pr.civilă, valoarea obiectului cererii fiind peste un miliard de lei vechi, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Prahova pentru soluționarea cauzei ca instanță de apel.
Examinând decizia recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 2821alin.1 din Codul d e procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță, în pricini al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială.
În vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac,prin decizia nr. 32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a statuat că sunt evaluabile în bani litigiile civile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamanții au solicitat să se constate calitatea lor proprietari asupra imobilului situat în, cartier compus din teren în suprafață de 2400, care a fost evaluat inițial de inginerul la suma de 160.320 lei.
Având în vedere că pe calea prezentei acțiuni se tinde a se proteja un drept patrimonial, un atare drept " transferă" caracterul său patrimonial și litigiului însuși, situație în care acesta este evaluabil în bani.
Întrucât valoarea imobilului ce face obiectul prezentului dosar a fost stabilită prin lucrarea întocmită de inginer la 160.320 lei, în raport de destinația acestuia stabilită ca fiind livadă, hotărârea pronunțată de prima instanță nu era susceptibilă de a fi atacată dosar cu recurs, ci era supusă apelului, potrivit art. 282 alin. 1 cod pr.civilă și ulterior recursului.
Chiar dacă ulterior, la solicitarea reclamanților s-a refăcut raportul de expertiză, iar evaluarea terenului la categoria fâneață s-a ridicat la nivelul sumei de 59.880 lei, o atare măsură nu este de natură să ducă la concluzia că hotărârea primei instanțe este supusă doar recursului.
Este de necontestat că în speță valoarea bunului avută în vedere de instanța de fond la soluționarea pricinii a fost cea calculată inițial de expertul la suma de 160.320 lei, iar acest lucru rezultă din împrejurarea că taxa de timbru stabilită prin încheierea din 14 decembrie 2007 ( fila 107 dosar fond) a fi achitată de reclamanți a fost de 4454,6 lei corespunzătoare, conform art. 2 alin.1 lit. f din Legea 146/1997, modificată, valorii de 160.320 lei.
Calificând greșit calea de atac exercitată ca fiind recurs, în loc de apel, Tribunalul Prahovaa soluționat cauza în complet de trei judecători și nu ca instanță de apel în componența formată din doi JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
Pe cale de consecință, având în vedere că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, Curtea în baza art. 312 alin. 3 cod pr.civilă, rap. la art. 304 pct. 1 cod pr.civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, ca instanță de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUNELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții G și, ambii domiciliați în,-, jud.P împotriva deciziei civile nr. 1288/2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, jud.P, domiciliat în C,-, jud. C și intervenienta, domiciliată în C,-, jud.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, ca instanță de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.VG/AV
2 ex./ 19. 03.2009
f- Judecătoria Ploiești
a-
și
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
