Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 241/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. 3194,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 241
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul domiciliat în comuna, județul P, împotriva deciziei nr. 2479 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul, personal, și intimata P, reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației nr. 854/9.02.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este scutită de plata taxei de timbru contestația și că s-a depus întâmpinare formulată de intimata AJOFM P, precum și înscrisuri în dovedirea contestației în anulare din partea contestatorului.
Se mai învederează că s-a depus cerere formulată de contestatorul, prin care solicită să fie obligată intimata să depună la dosarul cauzei cererea înregistrată în registrul instituției sub nr. 1544/17.05.2007 privitoare la pricină.
Contestatorul, personal, depune la dosar note de ședință, arătând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra contestației în anulare.
Consilier juridic, pentru intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, depune la dosar dispoziția nr. 1/22.01.2009 privind respingerea dreptului de indemnizație de șomaj emisă de, arătând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra contestației în anulare.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Contestatorul, personal, având cuvântul arată că actul juridic dedus judecății din decizia nr. 2479/2008 este nelegal și netemeinic și, de asemenea, rezultatul unei greșeli la care instanța de recurs a omis să dea atenție la cele consemnate în procesul verbal și anume că intimata a înregistrat sub nr. 1544/2007 o cerere privitor la pricină, astfel că hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor OUG nr. 22/2004. cu privire la suma egală cu de două ori salariul mediu pe economie, respectiv plăți compensatorii și indemnizație de șomaj.
Totodată, precizează că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli, întrucât nu au fost analizate motivele de recurs și nici completarea la motivele de recurs depuse la dosar la data de 9 decembrie 2008.
În continuare, menționează că nu au fost analizate actele și lucrările din dosarul de recurs și anume tabelul nominal cu personalul disponibilizat, lista nominală a persoanelor beneficiare de plăți compensatorii, situația calculului venit completare și chitanța privind suma de 1684 pe care AJOFM o primește de la contestator.
Față de motivele expuse, solicită admiterea contestației și anularea deciziei nr. 2479 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-.
Consilier juridic, pentru intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, având cuvântul arată că susținerile contestatorului sunt neîntemeiate, deoarece decizia pronunțată de instanța de recurs a avut în vedere toate motivele de recurs și a făcut referire la toate aspectele prevăzute de OUG nr. 22/2004.
De asemenea, precizează că salariații disponibilizați s-au prezentat imediat la AJOFM după concediere, solicitând stabilirea drepturilor prevăzute de OUG nr. 22/2004, excepție făcând contestatorul, care nu a încasat suma egală cu de două ori salariul mediu net pe economie pentru luna anterioară celei în care s-a efectuat concedierea.
Așadar, contestatorul s-a prezentat la sediul unității pentru a solicita drepturile prevăzute de OUG nr. 22/2004 la data de 22.04.2008, însă acesta nu a încasat suma respectivă la inițiativa sa întrucât SC - a returnat suma respectivă intimatei AJOFM.
Cu privire la plățile compensatorii, în baza art. 12 din OUG 22/2004 acestea se acordă lunar începând cu luna următoare celei în care s-a efectuat concedierea, așa încât contestatorul nu a putut beneficia de aceste drepturi având în vedere că a fost disponibilizat la data de 7.08.2006 și a solicitat suma la 22.04.2008, nerespectând procedurile legale.
Referitor la indemnizația de șomaj, arată că nu s-a stabilit dreptul la indemnizație de șomaj contestatorului ca urmare a disponibilizării, întrucât acesta nu a anexat toate documentele, astfel cererea fiind incompletă, iar șomerii beneficiază de indemnizație de șomaj dacă au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii.
Pentru aceste motive solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.
CURTEA
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta AJOFM P solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale cuvenite constând în plățile compensatorii începând cu data de 07.08.2006 până la data introducerii dosarului de lichidare, să-i plătească și celelalte drepturi conform notificării înregistrată la AJOFM P la nr.5518/2006 pct.6 lit. a, b, c și să i se opereze în cartea de munca vechimea conform nr.OUG95/2002.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat cerere de chemare în judecată în baza art.55 Codul muncii, pe motiv că a fost concediat în mod nelegal, cât timp în urma concedierii sale au avut loc noi angajări, fapt ce atrăgea nulitatea deciziei de concediere, acțiunea sa fiind respinsa însă, în perioada cât s-a aflat în litigiu, nu a depus dosarul de lichidare.
Precizează reclamantul ca întrucât este înregistrat la AJOFM începând cu data disponibilizării, respectiv 07.08.2006, conform actelor primite de pârâta de la. (notificarea de concediere colectivă, statul de plată cu persoanele beneficiare de drepturi, situația privind calculul venitului de completare pentru industria de apărare, justificare calcul salariu mediu pe 3 luni anterior datei concedierii, cont deschis la Trezoreria P în care s-a virat suma reprezentând c/valoarea plăților compensatorii stabilita pentru 130 de persoane ce au fost disponibilizate in august 2006, tabel nominal cu persoanele beneficiare de drepturi, tabel nominal cu calculul venitului de completare, chitanța prin care se confirma ca parata a primit de la reclamant drepturile conform OUG nr.22/ 2004), înseamnă că are dreptul ca după introducerea dosarului de lichidare, să primească retroactiv plățile compensatorii și celelalte drepturi ce i se cuvin conform notificării nr.5518/2006 pct.6 lit.a, b si
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova prin sentința 1727/10.06.2008 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantului i- încetat contractul individual de muncă în temeiul art. 65 alin.1 Codul muncii, prin Decizia nr.26/7.08.2006 emisă de MECANICĂ SA, decizie care a fost contestată, însă contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr.1377/2006 a Tribunalului Prahova rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.572/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Disponibilizarea reclamantului a fost rezultatului unei acțiunii de concediere colectivă și potrivit nr.OUG22/2004 personalul disponibilizat beneficia la data disponibilizării de o sumă egală cu de două ori salariul net pe economie, plăți compensatorii lunare, indemnizație de șomaj și venit de completare.
Reclamantul nu a respectat procedura prev. de nr.OUG22/2004 pentru a primi aceste plăți compensatorii, termenul de depunere a cererii de acordarea acestora fiind un termen de decădere.
Prin art. 38 Legea nr. 76/2002 se stabilește că șomerii care beneficiază de indemnizații de șomaj trebuie să formuleze cerere pentru acordarea indemnizației în termen de 30 de zile de la încetarea contractului individual de muncă, dar nu mai târziu de 12 luni, acest din urmă termen fiind, de asemenea, un termen de decădere.
S-a concluzionat de către tribunal că nerespectarea procedurilor impuse de lege a atras decăderea din drepturi a reclamantului, astfel că acțiunea acestuia este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că i-a fost încălcat dreptul legal la plăți compensatorii stabilite prin legi speciale și că instanța de fond nu a reținut corect situația de fapt pentru că acesta a solicitat plata drepturilor și în luna mai 2007, însă intimata nu dat curs cererii sale.
recurentul că în urma respingerii acțiunii sale nu s-a realizat altceva decât o îmbogățire a intimatei pe seama acestuia.
Prin decizia nr.2479/9.12.2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins recursul declarat de reclamantul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că prin decizia nr. 26/07.08.2006 emisă de SC MECANICĂ SA, contractul de muncă al recurentului a încetat începând cu data de 7 august 2006 potrivit art.65 alin.1 Codul muncii ca urmare a unei concedieri colective.
Personalul disponibilizat din unitatea sus-menționată, mai puțin recurentul, a solicitat intimatei acordarea măsurilor de protecție materializate prin plăți compensatorii în conformitate cu disp. nr.OUG22/2004 și Legii nr.76/2002.
Recurentul-reclamant a formulat contestație împotriva deciziei de concediere, contestație care a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar ulterior soluționării contestației, respectiv la data de 22 aprilie 2008, s-a prezentat la sediul intimatei cu o cerere prin care a solicitat acordarea retroactivă a drepturilor bănești stabilite de lege, cerere care nu a putut fi onorată întrucât acesta nu a respectat procedura prevăzută de lege și nu au fost atașate documentele necesare.
Referitor la suma cuvenită la momentul disponibilizării reprezentând de două ori salariul mediu net pe economie, Curtea a reținut că recurentul a refuzat primirea acestuia de la unitatea la care a fost încadrat, ori pentru o eventuală recuperare a acestei sume trebuie formulată acțiune împotriva societății angajatoare.
Cu privire la celelalte drepturi, solicitate prin acțiune, acordarea acestora se face în condițiile prevăzute de art. 38 Legea nr.76/2002 începând cu luna următoare celei a depunerii cererii dar nu mai târziu de 12 luni de la data încetării raporturilor de muncă, acest din urmă termen fiind definit în mod expres de art. 38 alin.4 ca fiind un termen de decădere din drepturi.
Acest termen a fost depășit de către recurent, neexistând nici o dovadă că în luna mai 2007 aceasta ar fi solicitat de asemenea plata drepturilor legale și că intimata ar fi refuzat în mod nejustificat acordarea acestora.
Împotriva acestei decizii a Curții de APEL PLOIEȘTI, contestatorul a formulat contestație în anulare, susținând că decizia a fost pronunțată fără a se avea în vedere disp. OUG 22/2004 și că nu s-au avut în vedere toate motivele de recurs formulate de către contestator.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației, cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile pentru admiterea unei contestații în anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului, decizia contestată și motivele contestației, curtea va constata că aceasta este nefondată:
Potrivit art. 318 Cod pr.civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Legiuitorul a avut în vedere greșelile de ordin procedural, în această categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor acte esențiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță, așa cum rezultă evident din formularea motivelor invocate, contestatorul a criticat pe fond soluția instanței de recurs și a cerut ca pe această cale să se modifice respectiva decizie.
Critica este, deci, în legătură cu interpretarea probelor administrate, a dispozițiilor legale incidente și a situației de fapt a cauzei, astfel cum au fost reținute prin decizia a cărei anulare se solicită, așa încât nu reprezintă greșeli materiale în sensul art. 318 teza I - a Cod pr.civilă.
Potrivit disp.art.318 teza II pr.civ. pentru admisibilitatea unei contestații în anulare întemeiate pe această dispoziție legală este necesar ca instanța de recurs, în cazul în care a respins recursul, să nu fi analizat unul din motivele de recurs invocate.
Ori, în cauza de față, hotărârea a cărei anulare se cere a fost dată cu analizarea tuturor motivelor invocate în termenul legal de către contestatorul-recurent și s-a răspuns tuturor susținerilor acestuia, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.
Așa fiind, Curtea constatând că este nefondată contestația în anulare, nesubzistând motivele prevăzute de lege în mod limitativ și văzând disp. art. 317 - 320.pr.civ. o va respinge ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul domiciliat în comuna, județul P, împotriva deciziei nr. 2479 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
2 ex./ 9.03.2009
Tehnored./SȘ
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
