Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2434/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2434/R/2008
Ședința publică din 15 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Silvia Nicorici Carmen Maria
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de
pârâtele și împotriva deciziei civile nr.395/A din 04 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții - și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, avocat din Baroul Cluj și reprezentantul pârâtelor recurente, avocat din Baroul Cluj, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanții părților depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Reprezentantul pârâtelor recurente depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța înmânează reprezentantului pârâtelor recurente un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtelor recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, desființarea deciziei atacate și menținerea sentinței civile nr.1851/2008 a instanței de fond, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Reprezentantul pârâtelor recurente solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată. Arată că prin motivele de recurs nu se arată că hotărârea atacată s-a dat cu interpretarea greșită a legii.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1851/22.2008 pronunțată în Dosarul nr- al Judecătoriei Gherlas -a admis în parte acțiunea reclamanților - și împotriva pârâtelor și, constatându-se că reclamanta - este moștenitoarea defuncților și, s-au respins restul capetelor de cerere din acțiunea reclamanților, care au fost obligați să achite pârâtelor suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit procesului verbal de punere în posesie, numitei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 11.344 mp, situat în extravilanul satului tarlaua 44 parcela 137/1, eliberându-se apoi titlul de proprietate nr. 8046/14.2008.
Prin actul sub semnătură privată încheiat în 9.IV.1992, numita vinde numitului și, 190 ha teren situat în comuna tarlalele, și mieilor pentru prețul de 40.000.
Raportat la dispozițiile art. 948 Cod civil, apreciind că obiectul convenției nu este determinat și nici determinabil, față de procesul verbal de punere în posesie și respectiv titlul de proprietate, instanța a admis excepția nulității înscrisului, respingând petitul vizând prestația tabulară.
Titlul de proprietate eliberat antecesoarei pârâtelor, fiind actul prin care s-a stabilit dreptul de proprietate, făcând dovada deplină a acestui drept, s-a reținut că reclamanții, nu justifică interes pentru petitul vizând constatarea reconstituirii dreptului de proprietate, la fel și pentru cel privind predarea titlului de proprietate.
Instanța de fond considerând capătul de cerere referitor la identificarea terenurilor, în regim de carte funciară, accesoriu la cel principal, prin care s-a cerut pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, respins anterior și petitul accesoriu are aceeași soartă cu cererea principală.
Apoi, câtă vreme reclamanții au formulat petit pentru realizarea dreptului, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, de vânzare-cumpărare s-a concluzionat că în virtutea art. 111.pr.civ. reclamanții nu au deschisă calea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate.
Conform actelor de stare civilă, numitul a decedat în 18.2002, iar în 12.VI.2006, reclamanta având calitatea de fiică a acestora, este moștenitoarea lor, neexistând probe care să confirme aceeași calitate și pentru reclamantul.
Apelul reclamanților a fost admis, prin decizia civilă nr. 395/4.IV.2008 pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalului Cluj, fiind desființată sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că reclamanții au învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni complexe, cu mai multe capete de cerere, chestiunea principală, fiind aceea a verificării condițiilor de valabilitate a antecontractului de vânzare-cumpărare, încheiat în data de 9.IV.1992 între antecesorii părților.
Considerând că actul în discuție, întrunește cerința prevăzută de art. 948 Cod civil, de a avea un obiect determinabil, fiind cuprinse în conținutul său suficiente elemente de identificare ( aflat în hotarul comunei tarlalele, și mieilor ) Tribunalul a ajuns la concluzia că instanța de fond, putea să determine în concret obiectul convenției, putând administra în acest sens probe testimoniale și o expertiză topografică.
Prima instanță soluționând cauza în baza unei excepții, fără a cerceta fondul petitelor având ca obiect, constatarea dobândirii de către antecesorii reclamanților a dreptului de proprietate, în baza actului sub semnătură privată, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și intabularea dreptului de proprietate, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 297.pr.civ.
De asemenea, greșit reținându-se și lipsa de interes pentru cele două petite în constatare, ce urmăresc să aducă bunul în patrimonial vânzătorului și rămânând fără suport aprecierea primei instanțe, conform căruia nu există identitate între terenul din convenție și cel din titlul de proprietate, în lipsa oricărei probe, Tribunalul a conchis că se impune administrarea unei expertize de identificare, actul sub semnătură privată, având valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, iar calitatea de moștenitor a reclamantului a fost ignorată, deși exista la dosar certificatul de calitate de moștenitor nr. 47/8.II.2008.
Împotriva acestei decizii rezumate mai sus, pârâtele și au declarat recurs în termenul legal, cu motivarea că actul sub semnătură privată nu satisface criteriile prevăzute de art. 1295 Cod civil, în sensul că nu cuprinde individualizarea imobilelor, întrucât nici una din tarlalele enumerate în convenție, nu figurează în procesul verbal de punere în posesie, neavând cum să fie identitate de obiect și este inoportună efectuarea unei expertize, fiind imposibil de identificat un teren în tot hotarul comunei.
Apoi aprecierea Tribunalului, că soluția s-a dat pe baza unei excepții este greșită, deoarece unindu-se excepțiile cu fondul, s-a discutat atât pe fond, cât și pe excepții, cauza.
De asemenea, pârâtele consideră că lipsa de interes a fost corect reținută de prima instanță, pentru primul și al patrulea petit vizând constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către și constatarea dobândirii aceluiași drept, de către intimați.
În final recurentele pârâte, arată că dacă nu există identitate între terenul din convenție și cu cel din titlu de proprietate, convenția este lipsită de obiect, fiind nulă, astfel că soluția dată de prima instanță este corectă.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul pârâtelor este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Terenul ce a făcut obiectul convenției încheiate în 9.IV.1992, între antecesorii părților, fiind în mod expres identificat de aceștia, arătându-se că se află în hotarul comunei, tarlalele, și mieilor, teren care la CF figurează pe mama vânzătoarei, născută, în mod corect a apreciat Tribunalul că înscrisul cuprinde suficiente elemente de identificare a imobilelor în litigiu, astfel că exigențele vizând obiectul determinat, instituite de art. 948 punctul 3 și 1295 cod civil pentru validitatea oricărei convenții, au fost îndeplinite în speță.
Chiar dacă în procesul verbal de punere în posesie, nu apar tarlalele enumerate în antecontractul de vânzare-cumpărare, nu se poate trage concluzia că între acestea nu există identitate, câtă vreme nu s-au administrat în această privință nici un fel de probe, începând cu martorii contractuali sau chiar unul dintre membrii Comisiei Locale de fond funciar și terminând cu o expertiză de specialitate topografică.
Ca atare, imposibilitatea de identificare invocată de recurente, nu poate fi reținută în condițiile art. 1169 Cod civil, din moment ce nu există nici un suport probator în această privință.
Chiar dacă pricina dedusă judecății, fost "discutată" de părți, atât pe fond, cât și pe excepțiile invocate, nu trebuie confundată poziția procesuală adoptată de părți, cu soluția pronunțată de prima instanță pe excepții, fără să cerceteze fondul și să administreze alte probe, în afară de înscrisurile depuse la dosar.
Nici lipsa de interes pentru petitele 1 și 4 din acțiunea introductivă, vizând constatarea dreptului de proprietate al antecesoarei pârâtelor și respectiv al antecesorilor reclamanților nu poate fi primită, din moment ce acestea tind spre finalitatea pretinsă de reclamanți, aceea de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, pentru intabulare.
În concluzie, în lipsa oricărui material probator în privința identității de obiect, dintre convenție și titlul de proprietate eliberat antecesoarei pârâtelor, este prematur a se susține lipsa de obiect antecontractului de vânzare-cumpărare și implicit incidența sancțiunii nulității absolute, pentru lipsa unuia dintre elementele constitutive ale oricărei convenții, prevăzute de art. 948 punctul 3 Cod civil.
Pe cale de consecință, Curtea față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtelor, care fiind în culpă procesuală, în conformitate cu art. 274 raportat la art. 277 Cod proc.civ. vor fi obligate să plătească intimaților reclamanți, suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 395/A din 04 septembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți în solidar să plătească intimaților și suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT.
2 EX/19.12.2008.
JUD. APEL:,.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Silvia Nicorici Carmen Maria
