Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 27/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 27
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți moștenitori, și apelanții reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 238 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă moștenitoare și apelanții reclamanți, intimații pârâți, reprezentați de avocat, lipsind apelanta reclamantă moștenitoare, apelanta reclamantă și intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța pune în discuție cererea de suspendare a prezentei cauzei până la soluționarea cauzei privind constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor, cerere formulată de apelanți prin motivele de apel.
Apelanta reclamantă moștenitoare și apelanții reclamanți, pe rând având cuvântul, solicită suspendarea cauzei.
Avocat Iulie, pentru intimații pârâți, arată că dezlegarea pricinii de față nu depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul aflat actualmente pe rolul Judecătoriei Craiova și solicită respingerea cererii de suspendare a dosarului.
Instanța respinge cererea de suspendare a cauzei, nefiind incidente dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Apelanta reclamantă moștenitoare și apelanții reclamanți, pe rând având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Avocat Iulie, pentru intimații pârâți, arată că părțile pe care le reprezintă sunt singurele care au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii 10/2001.
Pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea formulată la data de 05.01.2008, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu Primăria Municipiului C să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 1836/20.03.2002 emisă de pârâtă pe numele și.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că la data de 20.03.2002, Primăria Cae liberat pe numele pârâților și, dispoziția nr. 1836 pentru imobilul situat în C,-, fost nr.51, jud.
Au susținut că imobilul pentru care s-a emis dispoziția contestată a fost proprietatea autorilor comuni, și, care au decedat fără descendenți; avut o soră, pe, care, la rândul său a decedat, având 4 copii: - -decedat, cu moștenitori - reclamanții -,; G - decedat, cu moștenitori pârâții și;; - decedată cu moștenitorii: și .
Imobilul a fost preluat abuziv de stat, iar după anul 1990, toți reclamanții i-au împuternicit pe pârâții și pentru a face demersurile necesare în vederea recuperării imobilului.
Ulterior, pârâtul le-a comunicat că a făcut aceste demersuri în numele tuturor, dar că nu a ajuns la un rezultat favorabil.
În urmă cu un an au aflat că pârâții au obținut singuri imobilul ascunzând existența altor moștenitori.
Reclamanții au mai arătat că pârâții au declarat în fals la notariat că sunt singurii moștenitori ai autorilor și, întocmindu-se certificatul de moștenitor numai pe numele acestora.
În ședința publică din 21.03.2008, s-a învederat decesul reclamantului, instanța dispunând introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia, și, iar în ședința publică din 16.05.2008, reclamanții au precizat că temeiul juridic al cererii lor introductive de instanță îl constituie art. 24 din Legea nr. 10/2001.
În cauză, au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților și, răspunsurile acestora fiind cosemnate și atașate la dosarul cauzei.
În urma adresei efectuate de Tribunalul Dolj, Primăria Cac omunicat în copie actele care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 1836/20.03.2002.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanții au depus un set de acte de stare civilă.
În ședința publică din 12.09.2008, instanța in oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, instanța a procedat la respingerea ei ca neîntemeiată, observând că reclamanții și-au întemeiat cererea introductivă de instanță pe dispozițiile art. 24 ( în realitate art. 26) din Legea nr. 10/2001, care reglementează posibilitatea atacării în instanță a dispozițiilor emise de primari, de către "persoanele îndreptățite".
Prin urmare, reclamanții au înțeles să conteste Dispoziția nr. 1836/20.03.2002 emisă de Primăria C, nu în calitate de terți, ci în calitatea de pretinse "persoane îndreptățite " la măsuri reparatorii, așa cum sunt ele definite de art. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În aceste condiții, competența soluționării contestațiilor aparține, potrivit prevederilor art. 26, alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, secției civile a tribunalului în a cărui circumscripțiese află entitatea învestită cu soluționarea notificării, în speță, Secției civile a Tribunalului Dolj.
Prin sentința civilă nr.238 din12 septembrie 2008 Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanți și a dispus obligarea acestora la plata către pârâții și a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată
Pronunțându-se astfel, instanța a reținut că prin Dispoziția nr. 1836/20.03.2002, Primăria Municipiului Caa probat restituirea în natură în indiviziune, a imobilului situat în C,-, fostă-, compus din două corpuri de clădire având o suprafață construită de 237,90 mp și teren aferent în suprafață de 686,10 mp, numiților și, reținând în referatul de la fila 30 - dosar, că imobilul a aparținut lui care l-a cumpărat prin actul de vânzare și procesul verbal nr. 2312/17.07.1941 de la și că și sunt singurii moștenitori ai lui, conform certificatului de moștenitor nr. 10/29.01.2002.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, pentru ca o persoană să fie îndreptățită la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau prin echivalent, nu este suficient ca acea persoană să fi avut calitatea de proprietar al imobilului la data preluării, sau să fie moștenitor legal sau testamentar al persoanei îndreptățite, ci, trebuie să fi formulat în termen legal notificare, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 în caz contrar, potrivit art. 4, alin. ultim din aceeași lege de cotele acestor moștenitori profitând ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
În speță, imobilul situat în C -, fostă-, jud. Daa parținut în proprietate numitului, așa cum rezultă din actul de vânzare și procesul verbal nr. 2312/17.07.1941.
Conform certificatului de calitate de moștenitor autentificat sub nr. 10/29.01.2002 de BNP, singurii moștenitori ai defunctului sunt pârâții și, iar potrivit disp. art. 88, alin. 1, teza a 2-a din Legea nr. 36/1995, "până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte".
Cum, în cauză nu s-a făcut dovada anulării certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 10/29.01.2002 de BNP, instanța a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitori ai defunctului, și, pe cale de consecință, calitatea de persoane îndreptățite, în înțelesul Legii nr. 10/2001, așa încât, acțiunea acestora a fost respinsă ca neîntemeiată.
Constatându-se că reclamanții sunt în culpă procesuală, în baza art. 274. instanța a procedat la obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâții și.
Împotriva acestei sentințe au declarat și motivat apel în termen reclamanții considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Apelanții au susținut că în mod abuziv pârâții au declarat că sunt singurii moștenitori ai autorului comun, eliberându-li-se certificatul de calitate de moștenitor nr.10/2002.
Arată că pe rolul Judecătoriei Craiova se află, în rejudecare după casare, un dosar în care părțile se judecă pentru constatarea nulității absolute a acestui certificat de moștenitor și în prezenta cauză s-au depus acte de filiație cu care apelanții își dovedesc pe deplin calitatea de moștenitori ai autorului comun.
Ca atare, susțin că este deficitară motivarea instanței de fond în sensul că devreme ce acest certificat de moștenitor n-a fost anulat, reclamanții nu-și dovedesc calitatea de moștenitori și că s-ar fi impus suspendarea acestui dosar până la soluționarea cauzei având ca obiect constatarea nulității certificatului de moștenitor eliberat în mod nelegal numai intimaților pârâți.
Apelul este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că sunt lipsite de temei legal criticile formulate de apelanții reclamanți, prin hotărârea pronunțată instanța de fond dând o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății.
Asfel, prin dispozițiile art.22 alin.1 din Legea 10/2001 cu modificările ulterioare, se menționeză expres că persoanele îndreptățite la restituire vor notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi - termen prelungit succesiv prin OUG 109/2001 și OUG 145/2001 până la data de 14 februarie 2002- persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.
Totodată, prin alin.5 al acestui articol se arată că nerespectarea termenului de mai sus atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, iar prin art.4 alin.4 se stabilește că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de acest act normativ profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Așadar, îndreptățirea unei persoane la acordarea de măsuri reparatorii -constând în restituirea în natură sau prin echivalent - nu are drept suficientă cauză calitatea de moștenitor legal sau testamentar al persoanei îndreptățite, ci este necesar să fi formulat notificare în termenul legal, în caz contrar cotele acestor succesibili revenindu-le moștenitorilor care au depus în termen cererea de restituire.
În cauza de față este necontestată împrejurarea că apelanții reclamanți nu au depus notificare către entitatea deținătoare, singurii care au solicitat restituirea imobilului autorului comun în termenul prevăzut de lege, fiind intimații pârâți.
Or, prin dispozițiile art.4 alin.3 din Legea 10/2001 a operat repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, pentru toți succesibilii, care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea, pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, condiționat însă de adresarea cu notificare către unitatea deținătoare.
Ca atare, calitatea apelanților reclamanți -raportat la succesiunea autorului - rămâne aceea a unor succesibili care au înțeles să rămână străini de succesiunea acestuia, câtă vreme nu au făcut nici un demers în sensul redobândirii bunului ce a aparținut defunctului, context în care apare irelevant faptul că apelanții reclamanți din cauza de față au solicitat printr-un proces separat constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor 10/2002 emis de BNP intimaților pârâți, soluția ce se va da în acel dosar neputând afecta dreptul câștigat de intimații pârâți ca urmare a demersurilor întreprinse de aceștia potrivit Legii 10/2001.
Inexistența unei notificări din partea apelanților reclamanți pentru imobil care să fi fost adresată persoanei juridice deținătoare, ori a vreunui mandat în formă scrisă prin care intimații pârâți să fi fost împuterniciți de aceștia să exercite demersurile în vederea restituirii bunului altfel decât în nume propriu, conduc neechivoc la concluzia că Dispoziția contestată de reclamanți, nr.1836/20.03.2002 este legală, neexistând nici un motiv care să ducă la constatarea nulității ei.
Așa fiind, constatându-se legalitatea hotărârii instanței de fond, urmează ca potrivit art.296 cod proc. civilă apelul declarat de reclamanți să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți moștenitori, și apelanții reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 238 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C,.
Obligă pe apelanții reclamanți moștenitori la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți și.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
02.02.2009
Red.jud.-
12 ex.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
