Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2747/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2747/R/2009
Ședința publică din:26.11.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulată de pârâții, împotriva deciziei civile nr.72/A din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe intimatul reclamant, precum și pe intimatul pârât, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul, asistat de avocat și recurenta pârâtă, asistată de avocat, lipsă fiind pârâții recurenți, și intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar s-a depus, prin registratura instanței, de către pârâtul intimat, un înscris, din care rezultă că pârâtul are cunoștință de prezenta cauză și solicită respingerea recursului și menținerea dispozițiilor deciziei civile nr. 72/A/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș.Solicită de asemenea și judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanții părților prezenți la acest termen învederează instanței că au cunoștință de actul depus la dosar de către pârâtul intimat.
Reprezentantul recurenților depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 482 lei cu chitanța nr.- și timbru judiciar cu în sumă de 5 lei cu chitanța nr. -.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de solicitat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurenților susține recursul declarat în forma în care a fost redactat, iar, în privința temeiurilor, invocă motivele prev de art 304 pct 7,8 și 9 pr.civ și solicită admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, iar, în subsidiar, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea completării rapoartelor de expertiză criminalistică, pentru a se stabili dacă bolile de care a suferit defunctul ar fi putut influiența grafia semnăturii.Reprezentantul recurenților mai arată că instanțele au dat prevalență probelor testimoniale, respectiv audierea doamnei avocat, în calitate de martor. În momentul în care defunctul s-a dus la cabinetul doamnei avocat și a solicitat încheierea în grabă a unui înscris, însoțit de alte persoane, ar fi tribuit să-i dea de gândit doamnei avocat, mai ales că urma să aibă loc o intervenție chirurgicală, situație în care persoanele aflate în această ipostază se consultă cu familia și nu cu prietenii și avocatul, sens în care ar fi necesar ca doamna avocat să prezinte înscrisurile, iar acest ultim alineat îl formulează în contextul în care în motivele de recurs se solicită noi probe. Susține pe larg motivele arătate în scris, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate ca fiind legală, cu cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei, conform chitanței de la /fila 23/ din dosar.Pe cale de excepție, a invocat prin motivele din întâmpinare nulitatea recursului, pe considerentul că recursul se rezumă a indica numai dispozițiile prev de art. 304 pct 7, 8 și 9.pr.civ, ceea ce echivalează cu o nemotivare a recursului. Cu privire la motivele de recurs prev de art. 304 pct. 8.pr.civ, reprezentanta reclamantului intimat arată că recurenții nu au indicat în ce constă interpretarea greșită a actului dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, se dezvoltă motivul de recurs cu referire la probele administrate în cauză, raportul de expertiză, abordând aspecte de netemeinicia deciziei pronunțate de instanța de apel, abordare care încalcă disp.art 304.pr.civ, deoarece modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, ceea ce face inadmisibil recursul. Potrivit principiului libertății aprecierii probelor, toate probele au aceeași forță probantă, instanțele fiind suverane în aprecierea sincerității și utilității probelor propuse și administrate de părți astfel încât le pot înlătura pe cele pe care nu le consideră utile. Susține pe larg motivele arătate în întâmpinare.
Reprezentantul recurenților, referitor la excepția nulității recursului, arată că recursul este motivat, împrejurare față de care nu poate fi admisă excepția nulității.
Recurenta prezentă învederează instanței că este sora defunctului, iar acesta a fost de profesie doctor filosof și este convinsă că, în realitate, contractul nu a fost semnat de fratele ei.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 4406/25.07.2008, Judecătoria Baia Marea respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și.
Prin aceiași sentință, a fost respinsă și acțiunea civilă conexă, înregistrată inițial în dosarul nr-, având ca reclamanți pe, și și pârâți,.
Prima instanță a reținut că înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de întreținere", încheiat la data de 15.XI.2005, a fost semnat de defunctul și reflectă consimțământul acestuia la înstrăinarea către a imobilelor: casă de vacanță și teren în suprafață de 6908 mp, înscris în CF 1371 și către a apartamentului situat în B, P-ța -, nr. 98,. B,.I,.1, sector 1.
Prima instanță a înlăturat expertizele grafoscopice, efectuate în cauză apreciind că defunctul a consimțit la înstrăinarea imobilelor, fapt confirmat de martorii audiați, care au perceput personal exprimarea consimțământului. Mai mult, conținutul contractului, identitatea părților și data convenției au fost atestate de către d-na avocat, în baza legii, adeverind astfel conținutul contractului ca fiind corespunzător declarației defunctului.
Cu privire la natura contractului sus menționat, prima instanță a reținut că este un contract de întreținere și că, având în vedere decesul creditorului întreținerii, în prezent, lipsește un element esențial al actului juridic civil, respectiv lipsa cauzei, determinată de lipsa contraprestației în contractul sinalagmatic, iar, conform art. 966 cod civil "obligația fără cauză nu poate avea nici un efect".
Cu privire la acțiunea conexă, privind constatarea nulității absolute a contractului, prima instanță a reținut că defunctul a înțeles să transfere întreținătorilor nuda proprietate a imobilelor la momentul redactării contractului.
Așadar, transferul de proprietate asupra apartamentului situat în B, P-ța -, nr. 9,. B,. 1, sector 1 s-a realizat la momentul redactării contractului, respectiv la data de 15.11.2005, întrucât legea nu condiționează ad validitatem forma autentică a actului pentru transferul dreptului de proprietate asupra construcțiilor.
Părțile au stipulat în contract clauza privind obligația de autentificare a actului numai în scopul întabulării, or, conform art. 20 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
Desigur, conform art. 970 al. 2 Cod civil, contractele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, ci la toate urmările ce legea dă obligației, după natura sa, astfel că, pentru transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor cu construcții, legea impune forma autentică a actuluiad validitatem,nu însă și pentru transferul dreptului de proprietate numai asupra construcțiilor.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 969 Cod civil, contractul de întreținere și-a produs efectul transmiterii dreptului de proprietate asupra apartamentului de la întreținut la întreținător la momentul redactării convenției, contractul nefiind lovit de nulitate absolută pentru lipsa formei autentice, astfel că instanța a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractului și în consecință a respins și celelalte capete de cerere privind rectificarea cărții funciare.
Prin decizia civilă nr. 72 din 25.03.2009 a Tribunalului Maramureșa fost respins apelul declarat de apelanții, și împotriva sentinței civile nr. 4406/25.07.2008 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
A fost admis apelul declarat de apelantul, împotriva aceleiași sentințe civile nr. 4406/25.07.2008, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, ce a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și și s-a constatat că, prin promisiunea sinalagmatică de întreținere încheiată la data de 15.11.2005 între defunctul, în calitate de întreținut, pe de o parte, și reclamantul, în calitate de întreținător, pe de altă parte, părțile s-au obligat să încheie în formă autentică un contract de întreținere având ca obiect înstrăinarea de către întreținut în favoarea întreținătorului a imobilelor de natură casă de vacanță din lemn și teren aferent în suprafață de 6.908 mp, situate în localitatea, înscrise în CF 1371 nr. topo 1280/14, 1280/15 și 1280/16/1, în schimbul asigurării întreținerii de către reclamant, prezenta hotărâre ținând loc de contract autentic de întreținere.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a Certificatului de moștenitor nr. 83 din 30.08.2006, eliberat în succesiunea defunctului (decedat la data de 3.04.2006), cu ultimul domiciliu în B, P-ța - nr. 9. 1 Sector 1, de către notar Public, în sensul excluderii din masa succesorală a imobilului în natură casă de vacanță din lemn înscrisă în CF 1371 nr. topo 1280/14, 1280/15.
A fost respinsă cererea reclamantului privind constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de moștenitor nr. 83 din 30.08.2006 în sensul excluderii din masa succesorală a terenului în suprafață de 6.908 mp situat în localitatea, înscris în CF 1371 nr. topo 1280/14, 1280/15 și 1280/16/1.
S-a dispus rectificarea CF 1371, nr. topo 1280/14, 1280/15, 1280/16/1, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate al pârâților, și (de sub B8, B9, și ) asupra casei de vacanță din lemn notată pe topo 1280/14 și 1280/15.
A fost respinsă cererea reclamantului privind rectificarea CF 1371, nr. topo 1280/14, 1280/15, 1280/16/1, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate al pârâților, și (de sub B8, B9, și ) asupra terenului în suprafață totală de 6.908 mp.
S-a dispus intabularea în CF 1371, nr. topo 1280/14, 1280/15 și 1280/16/1 a dreptului de proprietate asupra imobilelor în natură casă de vacanță din lemn și terenul aferent în suprafață de 6.908 mp, în favoarea reclamantului.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Intimații apelanți, și au fost obligați în solidar, la plata către apelantul a sumei totale de 4.810,66 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 3.305,66 lei cheltuieli efectuate la judecarea cauzei în primă instanță și 1.505 lei cheltuieli efectuate în apel.
În considerentele acestei decizii, se reține că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 83/30.08.2006 emis de Biroul Notarial "" - B, în urma defunctului, decedat la data de 03.04.2006, au rămas în calitate de moștenitori următorii:
- în calitate de mamă
- în calitate de soră
- în calitate de nepot de soră
- în calitate de nepot de soră,
constatând că masa succesorală rămasă în urma acestui defunct se compune din următoarele imobile:
- imobilul casă de vacanță și teren în suprafață totală de 6908 mp înscris în CF 1371, nr. top 1280/14, 1280/15 și 1280/16/1
- imobilul apartament situat în B, P-ța -, nr. 9,. 2. 1. 1, sector 1.
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de întreținere", încheiat la data de 15.11.2005, defunctul, în calitate de întreținut, a consimțit la înstrăinarea către a imobilelor: casă de vacanță și teren în suprafață totală de 6908 mp înscrise în CF 1371, nr. top 1280/14, 1280/15 și 1280/16/1, iar către pârâtul a imobilului-apartament situat în B, P-ța -, nr. 9,. B. 1. 1, sector 1, în schimbul asumării de către aceștia din urmă a obligației de a-i asigura întreținerea viageră în natură, (respectiv hrană, medicamente, încălzire, îmbrăcăminte, asistență medicală, transport și suportarea costurilor înmormântării), defunctul păstrându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor indicate.
Contractul a fost redactat de către d-na avocat, care, în temeiul art. 3 al. 1 din Legea 51/1995, a atestat data, conținutul și identitatea părților semnatare.
Părțile au stipulat și clauza potrivit căreia "actele autentice, în vederea intabulării le vom perfecta în luna decembrie 2005".
Referitor la existența consimțământului defunctului la încheierea contractului de către defunct, în mod corect prima instanță a reținut că defunctul a semnat, și-a exprimat consimțământul și în mod corectprima instanță a înlăturat concluziile expertizelor, în condițiile în care întreaga probațiune testimonială vine în contradicție cu concluziile expertizelor.
Legea cuprinde dispoziții potrivit cărora aprecierea probelor în procesul civil este guvernată de principiul libertății aprecierii probelor. Potrivit principiului libertății aprecierii probelor toate probele au aceeași forță probantă, instanțele fiind suverane în aprecierea sincerității și utilității probelor propuse și administrate de părți astfel încât le pot înlătura pe cele pe care nu le consideră utile.
Proba testimonială se apreciază după criterii privind sinceritatea, buna credință a martorilor și principiul mărturiei reflectă realitatea.
Instanța nu este legată de concluziile expertizelor întocmite, ele constituind numai elemente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului ca toate celelalte probe.
Concluziile expertizelor criminalistice au fost contrazise de d-na avocat care, în conformitate cu prevederile art. 3 al. 1 din Legea nr. 51/1995, a atestat identitatea părților, conținutul și data contractului de întreținere pe care personal l-a redactat.
Pe de altă parte, martorii și G, semnatari ai contractului de întreținere, au relatat faptul că defunctul și-a exprimat consimțământul la înstrăinarea imobilelor indicate în schimbul asigurării întreținerii viagere.
Totodată, martora, audiată în cauză, a confirmat faptul că, la solicitarea defunctului, a redactat contractul de întreținere din litigiu, percepând personal identitatea părților semnatare ale convenției, confirmând în baza dispozițiilor art. 3 al. 1 din Legea nr. 51/1995, conținutul contractului, respectiv acordul privind înstrăinarea de către defunctul a imobilelor indicate în schimbul obligației asumate de către și de a-i asigura acestuia întreținerea viageră.
Cu privire la natura contractului încheiat de defunctul cu și, prima instanță a stabilit în mod corect că acesta este un contract de întreținere.
Concluzionând însă că decesul creditorului întreținerii a determinat lipsa unui element esențial al actului juridic civil (lipsa cauzei), prima instanță a greșit, omițând să cerceteze dispozițiile legale privitoare la admisibilitatea acțiunii pentru suplinirea consimțământului (art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 și cele privind contractul de întreținere).
Pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de întreținere trebuie să fie întrunite următoarele cerințe:
-Existența unui antecontract valabil încheiat. Fiind o convenție antecontractul trebuie să întrunească condițiile de validitate prevăzute de art. 948-968 Cod civil (un consimțământ valabil al părților care se obligă, părțile să aibă capacitatea de a contracta, să existe un obiect determinat, licit și posibil, cauza contractului să fie licită și morală).
-Printre condițiile de validitate ale oricărei convenții, art. 948 Cod civil prevede și pe aceea a existenței unei cauze ilicite, iar art. 966 Cod civil precizează că "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect". În cadrul contractului de întreținere, transmiterea proprietății de către întreținut are drept cauză asigurarea întreținerii de către întreținător, iar asigurarea întreținerii de către întreținător are drept cauză transmiterea proprietății către întreținut. Or, din proba testimonială administrată în cauză, s-a dovedit existența cauzei, asigurarea întreținerii întreținutului de către apelantul întreținător, întreținere ce a constatat în asigurarea îngrijirii medicale a întreținutului, deplasării, menajului, tratamentului medical, spitalizare, plata utilităților, organizarea înmormântării întreținutului, parastasurile, mormântul și monumentul funerar.
Potrivit art. 967 Cod civil "convenția este valabilă cu toate că, cauza nu este expresă". Cauza este prezumată până la proba contrarie. Legea instituie o prezumție relativă a existenței cauzei ce poate fi răsturnată prin proba contrarie.
Prima instanță face confuzie între existența cauzei și caracterul aleatoriu al contractului de întreținere.
Cauza trebuie să existe în momentul încheierii antecontractului. Caracterul aleatoriu al contractului de întreținere și cauza subszistă din momentul încheierii contractului astfel încât proprietatea sau dreptul real se transmite prin efectul consimțământului părților chiar dacă prestarea întreținerii depinde de durata vieții întreținutului.
Acest element aleatoriu este prezentat atât la data încheierii convenției translative de proprietate cât și în cursul executării sale întrucât cel ce dobândește bunul se obligă să presteze o întreținere care, de regulă, este pe toată durata vieții înstrăinătorului, cunoscută fiind numai producerea certă a evenimentului încetării din viață, nu însă și data la care aceasta va avea loc.
Obligația contractuală de întreținere nu se confundă cu obligația legală când acordarea întreținerii depinde de starea de nevoie a celui îndreptățit să o primească.
Încetarea obligației întreținătorului de a asigura întreținere întreținutului urmare a decesului întreținutului nu echivalează cu lipsa cauzei în contractul de întreținere.
Potrivit art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. Cum antecontractul de întreținere încheiat între apelant și defunctul a născut între aceștia obligații reciproce și interdependente, pentru ca una din părți să fie îndreptățită să solicite obligarea celeilalte la executarea obligațiilor ce revin acestei din urmă părți, este necesar ca apelantul - reclamant să facă dovada că și-a îndeplinit propriile obligații, că a executat obligațiile asumate prin contract. Or, apelantul - reclamant a dovedit îndeplinirea obligației asumate de a asigura întreținere întreținutului, obligație ce depinde de durata vieții întreținutului, obligație ce a încetat la decesul întreținutului.
- antecontractului în condițiile dreptului comun. antecontractului de face potrivit dreptului comun în materie de probe - art. 1191 - art. 1198 Cod civil.
-Refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul. Pentru că nici o acțiune nu poate fi promovată în justiție fără un interes, interesul promovării prezentei acțiuni rezidă în refuzul uneia dintre părți de a se prezenta la notarul public pentru încheierea contractului în formă autentică.
-Partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract.
- întreținut să fie proprietar al bunului înstrăinat iar promitentul - întreținător să nu fie incapabil de a dobândi bunul.
Contractul de întreținere nu beneficiază de o reglementare juridică specială încadrându-se în categoria contractelor nenumite, fiind guvernat de regulile generale aplicabile în materie de contracte.
Caracterul aleatoriu al contractului de întreținere subszistă din momentul încheierii contractului astfel încât proprietatea sau dreptul real se transmite prin efectul consimțământului părților chiar dacă prestarea întreținerii depinde de durata vieții întreținutului.
Caracterulintuitu personaeal contractului de întreținere rezidă în aceea că întreținutul încheie contractul în considerarea persoanei întreținătorului ceea ce face ca obligația de întreținere să fie strict personală și netransmisibilă. Pe cale de consecință, moștenitorii întreținutului nu pot pretinde continuarea prestării întreținerii de către întreținători în favoarea moștenitorilor întreținutului.
. s-a obligat să transfere proprietatea imobilului la întreținători, având aceleași obligații ca și vânzătorul, de a preda bunul, de a garanta pentru evicțiune și pentru viciile ascunse ale lucrului. Obligațiile întreținutului se transmit moștenitorilor acestuia.
Prin decesul lui s-au transmis moștenitorilor defunctului, nu numai activul cuprins în certificatul de moștenitor, ci, o dată cu acesta, și drepturile și obligațiile născute din promisiunea sinalagmatică de întreținere al căror conținut este patrimonial, chiar dacă principala obligație se concretizează într-o obligație de a face.
Acceptarea succesiunii, stabilirea masei succesorale și dobândirea imobilului în indiviziune de către intimații - pârâți au ca efect transmiterea inclusiv a obligației de a autentifica contractul de întreținere.
Transmiterea în sarcina pârâților a obligației de a autentifica promisiunea de întreținere și refuzul lor de a-și respecta această obligație face admisibilă acțiunea pentru suplinirea consimțământului său printr-o hotărâre judecătorească în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Contractul de întreținere a fost redactat de avocat care a atestat în baza dispozițiilor art. 3 al.1 din Legea nr. 51/1995 data, conținutul și identitatea părților contractante ale convenției.
Din întreg probatoriul testimonial administrat, a rezultat clar că defunctul a manifestat o atitudine distantă față de familia sa (în afara mamei sale), preferând compania prietenilor. De asemenea, din declarațiile martorilor, și a rezultat că defunctul a locuit efectiv în ultimii ani de viață la B împreună cu, acesta din urmă ocupându-se de menaj și de îngrijirea defunctului. În vizitele în M defunctul era însoțit de, acesta fiind cel care se ocupa de activitatea publicației pe care o avea împreună cu defunctul și ocupându-se de construcția casei din.
Atașamentul defunctului față de cei doi ( și ) a fost dovedit atât de martorii audiați în apel cât și de cei audiați în fața primei instanțe, de asemenea fiind dovedită și preocuparea celor doi pentru asigurarea îngrijirii medicale a defunctului și pentru organizarea funeraliilor.
În privința solicitărilor din acțiunea conexă (privind nulitatea absolută a contractului), în mod corect prima instanță a concluzionat că nu există nici o cauză de nulitate absolută care să afecteze contractul, acesta operând în mod valabil transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor în natură apartament situat în B și respectiv casă de vacanță situată în, în favoarea lui respectiv.
Imobilele construcții (apartament, respectiv casă de vacanță), înstrăinate fiind în mod valabil nu mai făceau parte din patrimoniul defunctului la data decesului, astfel încât se impune constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor cu consecința excluderii celor două construcții din masa succesorală.
În privința terenului în suprafață de 6.908 mp înscris în CF 1371, transferul proprietății nu a operat, deoarece în privința terenurilor legea prevede obligativitatea încheierii actului în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. În consecință, terenul a continuat să facă parte din patrimoniul defunctului și în mod corect a fost inclus în masa succesorală a acestuia. Acesta este motivul pentru care cererea apelantului de a se constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor cu privire la teren și rectificarea CF se impune a fi respinsă, terenul transmițându-se valabil moștenitorilor legali ai defunctului (familia biologică).
Cu toate acestea, sub efectul conversiunii (principiu fundamental care înlătură regula "quod nullum est nullum producit effectum"), actul de înstrăinare nul absolut pentru nerespectarea formei cerutead validitatem, valoarează promisiune de înstrăinare, ceea ce dă posibilitatea valorificării lui în contra moștenitorilor promitentului decedat.
Dispozițiile art. 5 pct. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 prevăd că: "în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract".
Caracterulintuitu personaeal contractului de întreținere rezidă în aceea că întreținutul încheie contractul în considerarea persoanei întreținătorului, ceea ce face ca obligația de întreținere să fie strict personală și netransmisibilă. Pe cale de consecință, moștenitorii întreținutului nu pot pretinde continuarea prestării întreținerii de către întreținători în favoarea moștenitorilor întreținutului.
. s-a obligat să transfere proprietatea imobilului la întreținători având aceleași obligații ca și vânzătorul. Obligațiile întreținutului se transmit moștenitorilor acestuia.
Moștenitorii întreținutului sunt, astfel, ținuți să execute obligația asumată de autorul lor: aceea de a transfera proprietatea în favoarea întreținătorului, nici una din cauzele de nulitate absolută invocate de aceștia neconfirmându-se.
Astfel, apelanții, și au susținut că apelantul și intimatul nu și-ar fi îndeplinit obligația de întreținere, însă din întreg probatoriul administrat reiese că cei doi au fost alături de defunct, susținându-l din toate punctele de vedere, cu mulți ani înainte de decesul acestuia și până la deces.
S-a invocat lipsa consimțământului defunctului la încheierea contractului, afirmație bazată pe concluziile rapoartelor de expertiză grafoscopice, însă în considerentele prezentei decizii s-a arătat că în mod corect prima instanță a înlăturat această susținere.
S-a mai invocat lipsa cauzei, însă nici această cauză de nulitate absolută nu subzistă așa cum s-a arătat mai sus și de asemenea, s-a mai invocat lipsa formei autentice a contractului, însă sub efectul conversiunii actul este valabil ca promisiune de înstrăinare putând fi valorificat în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract autentic.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanții din dosarul conexat, respectiv pârâții,solicitând, în principal, modificarea ei, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul și admiterea apelului lor, cu consecința schimbării sentinței, în sensul respingerii acțiunii celuilalt apelant și admiterii acțiunii lor din dosarul conexat, în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare, în vederea suplimentării probațiunii.
În motivarea recursului lor, recurenții învederează că instanțele de fond au interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ. deoarece, din rapoartele de expertiză criminalistică efectuate în cauză rezultă foarte clar că semnătura de pe contractul de întreținere nu a fost executată de întreținut, astfel că nu sunt întrunite condițiile de valabilitate ale contractului prev. de art. 948 - 968.civ, referitoare la un consimțământ valabil.
și motivele reglementate de art. 304 pt. 7 și 9 Cod proc.civ. instanța dispunând în mod greșit, în condițiile în care nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6908 mp, înscris în Cf 1371, datorită formei autentice cerută pentru valabilitatea transferului dreptului de proprietate asupra terenurilor, motiv pentru care în mod corect a fost inclus în masa succesorală a defunctului și în certificatul de moștenitor eliberat în favoarea moștenitorilor legali, rectificarea cuprinsului CF 1371, în sensul radierii dreptului de proprietate al moștenitorilor și înscrierii dreptului de proprietate al reclamantului.
Intimatul, prin întâmpinare, solicitat constatarea nulității recursului, pe motiv că acesta nu este motivat, indicându-se formal disp. art. 304 pct. 7,8 și 9 din Codul d e procedură civilă, fără însă ca motivele redactate în scris să se încadreze în cele indicate, ceea ce echivalează cu nemotivare a recursului, atrăgând sancțiunea nulității conform art. 306 alin. 1 Cod proc.civ.
Pe fond, se invocă motivul prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ. referitor la greșita interpretare a actului dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, însă motivele de recurs se referă la probele administrate, abordându-se aspecte ce țin de temeinicia hotărârii, ceea ce face recursul inadmisibil.
Sunt reluate motivele invocate în întâmpinarea din apel legate de starea de fapt, pentru a se dovedi că instanța de apel și-a motivat hotărârea și că nu subzistă motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
Raportat la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. se arată că nu există nicio dispoziție legală care să condiționeze înstrăinarea construcțiilor de formă autentică, iar, în ceea ce privește terenul, obligația de încheia contractul autentic promis este una patrimonială, ce se transmite moștenitorilor.
Capătul de cerere subsidiar nu este motivat, solicitându-se casarea cu trimitere spre rejudecare pentru completarea probațiunii, fără a se indica, însă, probele ce se impun a fi administrate.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod proc.civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește motivul prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ. recurenții nu indică în criticile aduse deciziei obiect al apelului motive de greșită interpretare de către instanța de apel convenției obiect al acțiunii, ci, în realitate, se referă la greșita interpretare probelor în ceea ce privește împrejurarea dacă întreținutul decedat a semnat sau nu contractul de întreținere, solicitând instanței de recurs să acorde prevalență probei prin expertiza scrisului față de proba testimonială, contrar modalității de apreciere a probelor și stabilirii în consecință a stării de fapt făcută de instanțele de fond. În realitate, aceste motive se încadrează în disp. art. 304 pct. 11 Cod proc.civ. ce a fost abrogat încă prin disp. art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, nemaiputând constitui motiv de recurs.
Nu subzistă motivul prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ. privind contradicțiile din considerentele deciziei obiect al recursului, întrucât, în ceea ce privește terenul, instanța de apel a dispus radierea dreptului de proprietate al moștenitorilor și înscrierea dreptului de proprietate al întreținătorului, cu motivarea că, în situația terenurilor, pentru transferul dreptului de proprietate, forma autentică este cerutăad validitatem,însă convenția trebuie interpretată în sensul în care produce efecte, fiind, în virtutea principiului conversiunii actelor juridice, o promisiune valabilă de încheia în viitor contractul în forma autentică cerută de lege, promisiune din care se naște o obligație patrimonială în sarcina întreținutului, ce se transmite și moștenitorilor.
Art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. a fost invocat în motivarea recursului tot în legătură cu acest aspect, fără a se indica motive noi.
Referitor la cererea subsidiară de casare deciziei pronunțată în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probațiunii, această cerere nu a fost motivată deloc, neindicându-se probele ce trebuie administrate și motivul pentru care cele deja administrate nu ar fi suficiente pentru stabilirea stării de fapt.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. din considerentele arătate, curtea va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. recurenții vor fi obligați să-i plătească intimatului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 23.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 72 din 25.03.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții să-i plătească intimatului suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
la ÎCCJ
semnează PREȘEDINTE: Ana Ionescu
Red. dact. GC
13 ex/26.01.2010
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș