Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 277/R/2008 | |
Ședința publică 30 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Viorica Crișan | - - |
JUDECĂTORI: Viorica Crișan, Marta Carmen Vitos Traian | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și, împotrivadeciziei civile nr. 511/A din 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe reclamanta Ortodoxă Română a și Clujului precum și pe pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului C-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentantul pârâților recurenți și, avocat, lipsă fiind restul părților, iar la a doua strigare a cauzei, la apelaul nominal se prezintă rerezentantul pârâților recurenți și, avocat negru și reprentantele reclamantei intimate Ortodoxă Română a și Clujului, consilier juridic și Avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 ianuarie 2008, reclamanta intimată a depus la dosar prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, la care au fost anexate în copie un set de acte. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului pârâților recurenți.
La termenul de azi, reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar delegația de reprezentare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate și reținând cauza spre rejudecare să se respingă acțiunea civilă promovată și completată e către reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate d-na avocat solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, și în consecință menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate d-na consilier juridic arată că susține în întregime concluziile puse de către d-na avocat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1593 din 23.02.2007, pronunțată în
dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere prin care se solicita constatarea nulității absolute a Contractului de donație pentru bunuri imobile autentificat sub nr. 9180/27.11.1961 de fostul notariat de Stat Regional C, pentru lipsa de consimțământ valabil exprimat și s-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a Contractului de donație sus identificat pentru vicii de consimțământ, dreptul la acțiune fiind prescris.
S-a admis in parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Ortodoxă Română a, și Clujului, in contradictoriu cu parații, -, și Statul R prin Consiliul Local al Municipiului C-N, și pe cale de consecință: s-a constatat nulitatea absolută a Contractului de donatie autentificat sub nr. 9180 din 27.11.1961 de fostul Notariat de Stat Regional C, privind imobilul înscris în CF nr. 8708, sub nr. crt. 1, nr. top 3728 și s-a constatat nulitatea absolută a Contractului de vânzare cumpărare nr. 40041 din 22.01.2000, încheiat de Consiliul local al mun. C-N cu defunctul, privind imobilul situat in C-N,-,. 13, jud C, înscris in CF ind. nr. - C-N, sub nr. crt., nr. top 3728/1/XIII; s-a dispus rectificarea CF nr. - C-N în sensul radierii dreptului de proprietate al defunctului si reînscrierea dreptului de proprietate in favoarea Statului Român.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Conform înscrierilor din nr. 8708 C, imobilul situat in C-N,-, jud C, înscris inițial sub nr. crt., nr. top 3728, constituit proprietatea Episcopiei Ortodoxa a, si Clujului cu reședința in Cluj,-, in prezent Ortodoxa a, si Clujului si a trecut in proprietatea Statului R si in administrarea Sfatului popular al orașului C, in baza Contractului de donație autentificat de Notariatul de Stat regional C sub nr. 9180 din 27 noiembrie 1961, fiind transcris in CF nr. 24371 C, conform copiei CF de la filele 29-36 din. nr. 9101 /2005 al Tribunalului Cluj.
Imobilul descris a fost împărțit pe apartamente, din care apartamentul nr. 13 fost transcris in CF ind. nr. - ClujN, cu nr. top. nou 3728/1/XIII, având părțile indivize comune înscrise in CF col. nr. - si înstrăinat de Consiliul local al mun. C-N, în temeiul Legii nr. 112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 40041 din 21.01.2000, către, in calitate de chiriaș, antecesorul paraților si -, după cum rezulta din înscrisurile depuse la filele 4-10 din. nr. 910 1 /2005 al Tribunalului Cluj.
În calitate de succesoare in drepturi a proprietarului tabular, reclamanta a solicitat Comisiei speciale de retrocedare restituirea întregului imobil, inclusiv al apartamentului 13, după care a promovat prezenta acțiune in constatarea nulității absolute a contractului de vanzare-cumparare si restabilirea situației anterioare, ulterior modificata.
În ceea ce privește nulitatea afirmata a contractului de donație autentificat sub nr. 9180 din 27 noiembrie 1961 de fostul Notariat de Stat Regional C, instanța a reținut că actul de donație s-a încheiat cu respectarea condiției formei autentice prevăzută de lege
Apărările reclamantei care vizează vicii de consimțământ sunt sancționate de lege cu nulitatea relativa, actul fiind deci anulabil iar nu nul absolut, si pot fi invocate potrivit dispozițiilor Decretului nr.167/1958 in termenul general de prescripție de 3 ani, termen care începe să curgă de la data semnării actului, sau cel mai târziu de la data la care persoana îndreptățita a luat cunoștința despre încheierea lui, or, încheierea de carte funciară prin care s-a operat în cartea funciară transferul dreptului de proprietate a fost comunicata antecesoarei reclamantei la data de 6 decembrie 1961, potrivit dovezii de comunicare depusa la fila 87 din dosarul cauzei.
Având în vedere motivele expuse, instanța a constatat ca termenul de prescripție pentru acțiune a in anularea contractului de donație pentru viciu de consimțământ s-a împlinit și, în consecință, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind constatarea nulității actului de donație autentificat sub nr. 9180/27.11.1961, invocata de parați prin întâmpinare.
Conform prevederilor art. 811 și 817. civ. donațiile făcute în favoarea persoanelor morale nu sunt valabile decât dacă sunt autorizate de șeful statului la propunerea executivului, Decretul nr. 478/1954 sus menționat prevăzând expres, după cum s-a amintit, organele abilitate să accepte donațiile făcute statului. Față de împrejurarea că imobilul donat era o construcție și terenul aferent, potrivit art. 4 din Decretul 478/1954, pentru încheierea contractului de donație era necesar avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, decizia comitetului executiv al Sfatului Popular Raional C nefiind un act de natura celui prevăzut in mod expres de lege.
Instanța a apreciat ca autorizarea la care se referă art. 817.civ. este cea prevăzuta de art. 1 și 4 din Decretul 478/1954, considerata de literatura de specialitate, ca element exterior condițiilor de validitate prevăzute de art. 948.civ. exterior actului juridic în sine, dar care se adaugă condițiilor generale prevăzute de art. 948.civ. Astfel, pentru încheierea valabilă a contractului de donație, în cazul persoanelor morale, este necesara atât îndeplinirea condițiilor generale prevăzute de art. 948.civ. cât și a condiției speciale a autorizării prevăzuta în cazul de față de art. 817 cod civil raportat la art. 4 din Decretul 478/1954. Prin urmare, îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 948.civ. chiar în prezența formei autentice, nu poate conduce la transferul proprietății, fără autorizare, după cum nici autorizarea în sine, fără îndeplinirea condițiilor generale prevăzute de lege, de asemenea, nu poate realiza acest transfer.
Referitor la cererea de constatarea a nulitătii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40041, încheiat de paratul Statul R cu defunctul, având ca obiect apartamentul nr. 13 din imobilul situat in C-N,-, jud C, instanța a apreciat ca aceasta problema se impune a fi abordata prin prisma prevederilor Legii 112/1995, in forma sa in vigoare la data încheierii contractului de vanzarecumpărare atacat.
In consecința, întrucât imobilul trecut in proprietatea Statului nu face parte din categoria imobilelor ce constituie obiect al Legii nr. 112/1995, care se referă doar la imobilele cu destinația de locuințe și care au aparținut unor proprietari persoane fizice, art. 9 permițând vânzarea către chiriași numai a bunurilor vizate de acest act normativ special, el nu putea fi înstrăinat în mod legal către defunctul.
Pentru considerentele examinate, instanța a apreciat că actul de vanzare-cumpărare nr. 40041/21.01.2000, încheiat de paratul Statul R cu defunctul, având ca obiect apartamentul nr. 13 situat in imobilul din C-N,-, inscris in CF ind. nr. - C-N, nr. top 3728/1/XIII, este nul absolut, fiind încheiat cu nerespectarea disp. art. 948 pct. 3, 4..civ.
Ca o consecință admiterii cererii în constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare, în baza art.34 pct.1 din Legea nr. 7/1996, instanța a dispus și rectificarea înscrierilor efectuate în cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al defunctului și reînscrierea dreptului de proprietate a Statului Român.
Prin decizia civilă nr. 511/A/28.09.2007 a Tribunalului Clujs - respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și - împotriva sentinței civile nr.1593 din 23.02.2007, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt în baza probațiunii administrate și a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză. Criticile apelanților sunt astfel nefondate în totalitate pentru cele ce urmează.
Referitor la motivul de apel ce vizează constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat prin încheierea nr. 93/1963 a fostului Notariat de Stat Regional C, prin care Episcopia Ortodoxa a, si Clujului a donat Statului R imobilul înscris în CF 8708 cu nr.top. 49, se constată că instanța a apreciat corect neîndeplinirea obligației impuse de art. 4 din Decretul nr. 478/1954 privitor la donațiile făcute statului. Textul legal examinat prevede:dacă obiectul donației este un teren agricolseva cere, în toate cazurile avizul Ministerului AgriculturiișiSilviculturii, iar dacă esteconstrucție situată într-un oraș sau comună centru industrialseva cere, tot astfel, avizul Ministerului Gospodăriei ComunaleșiIndustriei Locale.
Necesitatea avizării prealabile a donației făcute unei persoane juridice apare ca fiind o condiție de valididitate a contractului de donatie. Prima instantă a statuat corect în sensul că suntem în prezența unui element exterior actului juridic dar care se adaugă condițiilor generale de validitate prevăzute de art. 948.civ. În consecință, se impuneau a fi îndeplinite două cerințe și anume îndeplinirea condițiilor generale prevăzute de textul anterior menționat, dar și a celor speciale reglementate de art. 4 din Decretul nr. 478/1954.
Tribunalul a reținut totodată că, în cuprinsul contractului de donație examinat se menționează că autorizația de înstrăinare este cuprinsă în decizia nr. 970/1961 a Sfatului Popular al Regiunii În conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul nr. 63/1957 sarcinile, atribuțiile și unitățile tutelate ale Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, care a fost desființat, urmau să fie distribuite de către Consiliul de Miniștri altor organe centrale și nu organelor locale. Este de remarcat și faptul că, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 273/1957 pentru aplicarea Decretului nr. 63/1957, s-a stabilit că sarcinile Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale privind avizarea, respectiv aprobarea documentațiilor tehnice, trec asupra comitetelor executive ale sfaturilor populare, fără însă a se preciza cine preia atribuțiile privind avizare a donațiilor făcute statului.
În consecință, au fost apreciate ca nefondate criticile apelanților în sensul că cerința avizării era îndeplinită prin Decizia nr. 970/ 1961 Sfatului Popular al Regiunii Prin prisma celor expuse trebuie privite și trimiterile apelanților la dispozițiile art. 25 și 26 din Decretul nr. 31/1954.
În lumina considerentelor expuse, Tribunalul a apreciat că este legală și temeinică soluția primei instanțe cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de donație analizat, pentru nerespectarea cerințelor impuse de art. 4 alin.1 din Decretul nr. 478/1954.
Cu referire la contractul de vânzare-cumpărare încheiat, apelanții au susținut că antecesorul lor în drepturi a fost de bună credință. În același timp, la momentul perfectării contractului, conform înscrierilor din cartea funciară, proprietar tabular era Statul Român.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgentă sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor
imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
În același timp, art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001, republicată, include în categoria imobilelor preluate abuziv și cele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 478/1954. Mai mult, în cauză s-a constatat nulitatea absolută a actului de donație în baza căruia imobilul a intrat în proprietatea statului.
Față de constatările expuse, a rezultată că prima instanță a apreciat corect în sensul că este lovit de nulitate absolută contractul de vânzare-cumpărare pentru nesocotirea prevederilor art. 1 și 25 din Legea nr. 112/1995 în condițiile în care dispozițiile acestui act normativ se aplică doar imobilelor cu destinația de locuință preluate de la persoanele fizice. Concluzia se impune, iar sancțiunea nulității absolute devine incidentă în aceste condiții, chiar dacă proprietar tabular la momentul înstrăinării era statul.
Astfel, imobilul în litigiu nu a aparținut unei persoane fizice, ci a fost preluat de Statul R de la Episcopia Ortodoxă a, și Clujului, motiv pentru care imobilul nu a intrat sub incidența Legii nr. 112/1995. Prima instanță a interpretat corect și dispozițiile art. 25 din același act normativ, care prevede ca situațiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul prezentei legi, trecute în proprietate a statului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor inițială, se vor reglementa prin legi speciale nu pot fi interpretate ca permisive in ceea ce privește vânzare a către chiriași a imobilelor de natura celui in cauza, ci ca o prorogare cu caracter imperativa stabilirii cadrului legal pentru vânzare a lor. Relevante sunt și prevederile art. VI alin.3 din nr.OUG 184/2002, potrivit cărora buna credința este exclusa in situația nesocotirii unor norme imperative la momentulperfectării actului juridic de înstrăinare.
Referitor la motivul de apel care vizează respingerea excepției tardivității precizărilor de acțiune nr. 2 și 3, Tribunalul a apreciat că soluția primei instanțe este corectă față de împrejurarea că această excepție nu a fost invocată la termenul judecată ce urmat după comunicarea acestora.
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 296.pr.civ. a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și - împotriva sentinței civile nr. 1593 din 23.02.2007, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost menținută în totul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâții și -, solicitând modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul admiterii apelului declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 1593/23.02.2007 a Judecătoriei Cluj -N, și schimbării acesteia în sensul respingerii acțiunii civile completate și precizate de reclamantă.
În motivarea recursului pârâții au arătat că în mod greșit instanțele de fond au reținut ca motiv de anulare contractului de donație lipsa avizului Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale.
Pârâții invocă încălcarea dreptului lor la apărare, întemeiată pe respingerea solicitării acestora de acordare a unui nou termen de judecată în vederea depunerii la dosar unor înscrisuri legate de modalitatea de trecere imobilului în proprietatea statului.
Ambele instanțe de fond au reținut în mod greșit lipsa îndeplinirii unei condiții extrinseci pentru valabilitatea contractului de donație, respectiv lipsa autorizării Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale.
Potrivit opiniei recurenților, în cauză sunt aplicabile disp.art.25 din Decretul nr.31/1954, conform cărora statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, prin Ministerul Finanțelor în afară de cazurile în care legea stabilește alte organe în acest scop.
Potrivit art.26 din același act normativ, astfel de persoane juridice sunt, printre altele, organele locale ale puterii de stat.
Autorizarea Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale fost cuprinsă în conținutul Deciziei nr.970/1961 emisă de Sfatul Popular al regiunii C - Comitetul Executiv.
În afirmarea existenței unei valabile autorizări pârâții invocă decizia nr.970/1961, decizia nr.1009/1961, privind referatul Secțiunii Gospodăririi Comunale nr.31434/XII, prin care s-a solicitat avizarea și autorizarea ofertei și acceptării donației.
Invocând disp.art.1 din Codul civil, recurenții susțin că în condițiile în care Decretul nr.478/1954 este abrogat, instanța de judecată nu poate analiza condițiile de validitate ale unui contract în temeiul unui act normativ abrogat.
fost criticată decizia pronunțată în apel și sub aspectul menținerii hotărârii primei instanțe cu privire la soluția de respingere excepției tardivității completărilor cererii de chemare în judecată a reclamantei, invocată de pârâți în fața primei instanțe.
Această excepție este una de procedură, putând fi invocată oricând cu obligativitatea instanței de o soluționa înaintea fondului cauzei.
Conform art.132, 133 Cod proc.civ. reclamantului i se poate acorda un singur termen pentru întregirea cererii de chemare în judecată.
Pe parcursul procesului, reclamanta și-a precizat de mai multe ori acțiunea, aceste precizări echivalând cu modificarea cererii de chemare în judecată.
Înlăturarea bunei credințe a cumpărătorilor întemeiată pe disp.art.OUG 94/2000 a fost criticată de recurenți pe considerentul că acest act normativ nu era în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în baza căruia pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.13.
La data perfectării actului de înstrăinare de către antecesorul pârâților, proprietar tabular era Statul Român, iar reclamanta nu l-a notificat asupra intenției de revendicare imobilului.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Motivul invocat de recurenți referitor la valabilitatea acceptării donației în condițiile în care avizul necesar încheierii contractului de donație exista nu este fondat.
Este adevărat că prin Decretul nr.63/1957 Ministerul Gospodăriei Comunale și Industriei Locale fost desființat, astfel încât la data încheierii contractului de donație - 27.11.1961 - acest minister nu mai exista.
Conform art.2 ale acestui act normativ, de desființare unui minister de resort, atribuțiile urmau să fie distribuite de către Consiliul de Miniștri altor organe centrale și nu organelor locale.
Conform Hotărârii Consiliului de Miniștri nr.273/1957, activitatea de îndrumare, coordonare și control unităților de gospodărie comunală și industrie locală din cuprinsul regiunilor, respectiv al capitalei a revenit executive al sfaturilor populare regionale, respectiv al capitalei.
Conform aceluiași act normativ, sarcinile ministerului desființat privind avizarea, respectiv aprobarea documentațiilor tehnice urmau să fie atribuite Executive ale Populare.
Din analizarea acestor două acte normative - Decretul nr.63/1957 și nr.273/1957 pentru aplicarea Decretului nr.63/1957 - reiese că între acestea există o neconcordanță:
Actul normativ cu forță juridică superioară respectiv Decretul nr.63/1957 prevede preluarea sarcinilor, atribuțiilor și unităților tutelare ale Ministerul Gospodăriei Comunale și Industriei Locale de către alte organe centrale, iar actul normativ adoptat pentru punerea în aplicare Decretului nr.63/1957, respectiv nr.273/1957, cu forță juridică inferioară celui dintâi, prevede atribuirea în sarcina comitetelor executive ale sfaturilor populare aprobarea documentațiilor tehnice.
Lăsând la o parte faptul că un act cu forță juridică inferioară nu poate modifica dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia este emis, așa cum reiese din cuprinsul 273/1957, doar aprobarea documentațiilor tehnice a fost atribuită comitetelor executive ale sfaturilor populare.
În nici un caz aprobarea unei documentații tehnice nu poate fi asimilată cu aprobarea acceptării unei donații, care este un act translativ de proprietate, solemn, iar acceptarea este una dintre condițiile de valabilitate ale donației.
Prin urmare, decizia nr.970/1961 emisă de Sfatul Popular al Regiunii C - Comitetul Executiv (17), prin care se acceptă donația oferită de Episcopia Ortodoxă Română, și Clujului, având ca obiect imobilul evidențiat în CF 8708 Nr.top 3728, nu îndeplinește cerința unui aviz valabil conform cu disp.art.811 și 817 civil.
Nu este de ignorat nici contextul politico-social de la momentul încheierii contractului de donație, întreaga literatură de specialitate incluzând imobilele donate statului în categoria celor preluate abuziv, pe motiv că actul a fost încheiat numai pentru a acorda o aparență de legalitate preluării bunului, care până la momentul încheierii actului de donație se realizase deja pe căi de fapt, lipsind intenția de a gratifica, proprietarii fiind obligați să le încheie pentru a-și proteja drepturi sau interese mai presus celui de proprietate (viața sau libertatea).
Pentru aceste considerente, curtea constată că în mod corect instanțele de fond au constatat nulitatea absolută contractului de donație autentificat sub nr.9180/27.11.1961 de fostul Notariat de Stat Regional C, privind imobilul înscris în Cf nr.8708 C, nr.top 3728. Susținerea recurenților privind aplicabilitatea art.26 din Decretul nr.31/1954 nu este fondată, întrucât simplul fapt că în conformitate cu această prevedere organele locale ale puterii de stat sunt persoane juridice nu conferă valabilitate acceptării donației dată de Sfatul Popular, din cele anterior arătate reieșind că o atare acceptare pentru a fi valabilă se impunea a fi dată de un organ central.
În ce privește critica vizând menținerea ca legală și temeinică a hotărârilor instanțelor de fond privind respingerea excepției tardivității completărilor de acțiune invocată de pârâți, curtea constată că nici aceasta nu este fondată.
Astfel, curtea constată că o primă precizare de acțiune prin care reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a actului de preluare a imobilului de către stat, invocând lipsa consimțământului s- înregistrat la data de 20.04.2006 (5 dosar fond), fiind comunicată părților la termenul de judecată din 28.04.2006 (11 dosar fond).
Acest termen de judecată, așa cum înșiși pârâții au recunoscut la acel moment, a fost prima zi de înfățișare.
Ulterior, reclamanta a mai formulat două precizări de acțiune, solicitând la data de 18.05.2006 constatarea nulității absolute donației și anularea tuturor actelor subsecvente (13 dosar fond), iar la data de 14.06.2006 în cuprinsul unei noi precizări de acțiune a indicat motivele pe care își întemeiază cererea de constatare nulității absolute.
Reiese din cele arătate că nulitatea actului de donație a fost solicitată de reclamantă la prima zi de înfățișare, iar precizările ulterioare au vizat doar cererea de anulare a tuturor actelor subsecvente (în speță, a contractului de vânzare-cumpărare cărui nulitate s-a solicitat în cuprinsul acțiunii introductive, astfel încât aceasta nu constituie o precizare propriu-zisă de acțiune, în sensul art.132 Cod proc.civ.), precum și motivele pe care se întemeiază nulitatea actului de donație invocată la prima zi de înfățișare.
În ce privește critica vizând înlăturarea bunei credințe a antecesorului pârâților cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, instanța constată că nici aceasta nu este fondată.
Urmare a reținerii nelegalei preluări a imobilului de la o altă entitate juridică decât o persoană fizică, în mod corect s-a reținut nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.40041/22.01.2000 încheiat între pârâții Consiliul Local al municipiului C-N - vânzător și - cumpărător, antecesorul pârâților.
Acest act s- încheiat în baza prevederilor Legii nr. 112/1995. Chiar primul articol al acestui act normativ delimitează sfera imobilelor ce intră sub incidența sa, respectiv imobilele cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului sau a altor persoane juridice după 6.03.1945, cu titlu, de la foști proprietari persoane fizice.
În speță, imobilul fost preluat de Statul Român de la Episcopia Ortodoxă Română a, și Clujului.
Ca atare, condiția legală de a fi preluat de la o persoană fizică este înlăturată, după cum din cele anterior arătate nici condiția preluării imobilului cu titlu nu este îndeplinită.
În aceste condiții, este evident că imobilul neintrând sub incidența Legii nr. 112/1995 nu putea face nici obiectul unei înstrăinări valabile în baza art.9 din acest act normativ, contractul de vânzare-cumpărare încheiat fiind făcut cu fraudarea legii.
Această fraudă la lege care afectează valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare face inutilă analizarea bunei sau relei credințe cumpărătorilor la momentul perfectării contractului, nulitatea absolută a acestuia derivând din simpla încălcare a unor dispoziții legale imperative.
Având în vedere cele arătate, în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 511/A din 28 septembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în șeidința publică 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. MV dact. GC
2 ex/7.02.2008
Jud.apel:,
Președinte:Viorica CrișanJudecători:Viorica Crișan, Marta Carmen Vitos Traian
