Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și
asigurări sociale
DECIZIA NR.277/DOSAR NR-
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel- - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat depârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR,conform art.12 din nr.OUG221/2008 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și Tribunalul Brașov împotriva sentinței civile nr.552/M pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 17 martie 2008 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 martie 2009, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 10 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Constată că prin sentința civilă nr.552/17.03.2008 Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Curtea de APEL BRAȘOV.
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantele, u și, în consecință, a obligat pe pârâți să calculeze drepturile reprezentând primele de concediu de odihnă aferente anilor 2001 - 2002 actualizate cu indicele de inflație în luna în care se face plata față de luna pentru care se calculează, pe baza datelor comunicate de Institutul Național de Statistică, conform prevederilor OUG nr. 146/19.12.2007 pentru reclamanta iar pentru reclamantele și u până la data de 20.12.2006 când au încasat primele de concediu de odihnă actualizate până la 1 noiembrie 2006.
A constatat că reclamantele au dreptul la plata drepturilor reprezentând primele de concediu de odihnă conform celor sus - arătate.
A dispus compensarea sumelor datorate de pârâți conform celor sus - arătate cu sumele la plata cărora au fost obligate reclamantele prin Sentința civilă nr. 785/M/15.08.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.- rămasă irevocabilă și stingerea datoriilor până la concurența celei mai mici dintre ele.
A obligat pârâții la plata către reclamante a drepturilor calculate conform petitului 1 și rămase neplătite după efectuarea compensării conform celor dispuse în petitul 3 sus - menționat.
A respins restul pretențiilor reclamantelor și u.
Prima instanță a reținut că reclamantele au calitatea de magistrați, iar în perioada 2001 - 2002 au funcționat în cadrul Tribunalului Brașov.
În baza sentinței civile nr. 887/M/2006 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.- reclamantelor le-au fost achitate la 20.12.2006 cu titlu de prime de vacanță următoarele sume, actualizate cu indicele de inflație la data plății: 5089 lei pentru, 3963 lei pentru reclamanta și 3842 lei pentru reclamanta u.
Prin Decizia civilă nr.47/M/2007 Curtea de APEL BRAȘOVa admis recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 887/2006 a Tribunalului Brașov pe care a modificat-o în tot în sensul că:
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și în consecință:
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele, și u împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov având ca obiect plata primelor de vacanță, ca efect al admiterii prescripției dreptului material la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 785/15.08.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. - rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamante, acestea au fost obligate să restituie Tribunalului Brașov sumele pe care le-a plătit reclamantelor în baza sentinței civile nr. 887/M/2006 a Tribunalului Brașov.
În data de 22.10.2007 reclamanta a restituit suma de 5089 lei reprezentând primă de vacanță pe anii 2001, 2002, actualizate cu indicele de inflație.
Prin OUG nr. 146/19.12.2007 a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare în perioada 2001 - 2006.
Conform art. 1 alin.2 categoriile de personal cărora le sunt aplicabile prevederile legale sunt: funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale, în această categorie pentru perioada 2001 - 2002 fiind incluși și magistrații.
Legea specială care acordă magistraților dreptul la plata primei de concediu este Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești în art. 41/1 alin.1.
Reclamantele au fost judecătoare la Judecătoria Brașov, respectiv Tribunalul Brașov, în anii 2001 și 2002 (filele 37-44).
Prin cererea formulată în cauză, acestea au solicitat obligarea pârâților la calcularea și la plata drepturilor reprezentând primele de vacanță aferente anilor 2001 și 2002, actualizate cu indicele de inflație ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești.
Prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost inclus art. 41/1 alin.1 care prevede că " magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută, sau după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat ".
La data de 01.01.2003 a intrat în vigoare OUG nr. 177/2002 care prevede că " pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 1 indice 1 și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare".
În consecință, de la data de 01.01.2003 s-au abrogat implicit prevederile art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996, astfel încât, din acest moment, dreptul magistraților și a celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1996, la prima de vacanță, a încetat să mai existe.
Prin Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii, s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concedii pe anii 2001 - 2002.
Conform dispozițiilor art.5 și 6 din nr.OUG146/19.12.2007 coroborate cu dispozițiile legale sus - amintite, Tribunalul Brașov va fi obligat să calculeze și să plătească sumele aferente primelor de concediu pentru perioada 2001 - 2002.
Aceste calcule au și fost efectuate de Tribunalul Brașov conform celor sus - menționate care a plătit către reclamante sumele reactualizate cu indicele de inflație calculate până la 21.12.2006.
Reclamanta a restituit suma încasată cu titlu de primă de concediu pe anii 2001 - 2002 actualizată cu indicele de inflație.
Cererea de actualizare a prejudiciului conform indicelui de inflație este admisibilă având în vedere prevederile art.1082 și 1084 cod civil și dispozițiile din nr.OUG146/2007.
Instanța constată că sumele reprezentând primele de vacanță actualizate cu indicele de inflație la data plății cuvenite reclamantelor pentru ultimele două calculate până la 20.12.2006 când s-a făcut plata, mai puțin actualizarea la zi pentru o perioadă scurtă și sumele înscrise în sentința civilă nr.785/M/2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- reprezintă datorii reciproce și sunt îndeplinite condițiile art.1149 și urm. Cod civil, motiv pentru care se va dispune compensarea judecătorească și stingerea datoriilor până la concurența celei mai mici și va respinge restul pretențiilor reclamantelor și.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Tribunalul Brașov și Ministerul Justiției.
În dezvoltarea criticilor Tribunalul Brașov solicită respingerea acțiunii ca prematur introdusă, având în vedere că reclamantele ar fi trebuit să se adreseze anterior introducerii acțiunii cu o cerere către angajator, iar ulterior, dacă nu era soluționată favorabil să atace soluția la instanța de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei se consideră că pentru reclamantele și sumele datorate au fost deja achitate singura căreia i se mai datorează suma este reclamanta.
În recursul declarat de Ministerul Justiției se arată că pentru acordarea primelor de concediu aferente anilor 2001 - 2002 există autoritate de lucru judecat, prima acțiune fiindu-le respinsă reclamantelor prin decizia nr. 47/2007 a Curții de APEL BRAȘOV, sumele acordate inițial fiind deja restituite. De asemenea se consideră că și în prezența Deciziei în interesul legii nr. 23/2005 a ÎCCJ, reclamantele nu mai pot solicita acordarea acestor prime întrucât dreptul material la acțiune este prescris. În ceea ce privește compensarea sumelor datorate de pârâți se consideră că nu poate funcționa compensația judiciară pentru că nu se respectă condițiile impuse de lege, respectiv identitatea de părți și existența unor obligații reciproce.
Recursurile nu sunt fondate.
Excepția de prematuritate invocată de recurenta Tribunalul Brașov nu este susținută de dispozițiile legale ale OUG nr. 146/2007 care reglementează plata primelor de vacanță către beneficiarii acestora. În acest act normativ nu sunt cuprinse dispoziții speciale privind o procedură administrativă prealabilă, și, de altfel, conform dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Constituția României jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative astfel încât în cauză nu poate fi făcută aplicarea art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cu privire la fondul cauzei curtea constată că indiferent dacă reclamantele au restituit sau nu suma achitată inițial de către recurentă prezenta acțiune nu poate fi respinsă față de reclamantele și atâta timp cât prin sentința civilă nr.785/2007 s-a dispus restituirea acestor sume, iar această hotărâre judecătorească constituie titlu executoriu pentru restituire. Desființarea acestui titlu executoriu este posibilă numai prin pronunțarea altei hotărâri judecătorești, respectiv cea de față, prin care se recunoaște din nou dreptul reclamantelor la plata sumelor reprezentând prima de vacanță.
În ceea ce privește recursul Ministerului Justiției curtea constată că excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată.
Pentru a ne afla în fața autorității de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate de părți obiect și cauză impusă de dispozițiile art. 1201 Cod civil, or în speță nu este îndeplinită ultima condiție referitoare la identitate de cauză, respectiv temeiul juridic al acțiunii este diferit.
Cu privire la excepția prescripției curtea constată că și aceasta este neîntemeiată având în vedere că, din expunerea de motive a OUG nr. 146/2007, reiese că actul normativ a fost promulgat tocmai pentru ca diferențele existente între persoanele care beneficiază de hotărâri judecătorești și cele care nu au astfel de hotărâri să fie înlăturate. Ca urmare, actul normativ este o recunoaștere din partea debitorului a creanței existente, pentru toți beneficiarii de prime de vacanță, ceea ce transformă obligația imperfectă într-o obligație perfectă înlăturând efectul prescripției.
Referitor la compensația judiciară curtea constată că aceasta poate opera în cauză. Pentru a pronunța compensația judiciară instanța trebuie să constate existența unor obligații reciproce ale părților implicate în proces. Aceste obligații reciproce nu trebuie însă să aibă același izvor juridic, fiind indiferent actul juridic din care s-au născut una sau alta dintre creanțe. Așa fiind nu este relevant că recurenta nu a fost parte în procesul în care s-a dispus restituirea sumelor încasate inițial de către reclamante, atâta timp cât ea datorează sume de bani provenite din alte procese.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Tribunalul Brașov și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.552/17.08.2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Dorina
- - - - - -
GREFIER,
Red. /10.03.2009
Dact. /17.04.2009
Jud. fond -
-
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
