Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 278/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 278/R/2010
Ședința publică din 4 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
JUDECĂTORI:
--- -
--- -
-- -
GREFIER:
TARȚA
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta, și respectiv de intervenienta, împotriva deciziei civile nr. 460/A din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții -A, -, G, ).. G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G și STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI G, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 833/19 iunie 2003, pronunțată în dosarul civil nr. 2401/2002 al Judecătoriei Gherlas -a respins acțiunea civilă formulată precizată și extinsă de reclamanta, intervenienta împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul local al mun. G, G, (), G, Primarul mun. G, având ca obiect constatarea nulității absolute a trecerii în proprietatea Statului Român a imobilului situat în mun. G,- jud. C înscris în CF 638 G nr. top. 868/2; constatarea că pe acest teren a fost edificată o construcție în anul 1920; rectificarea situației de CF prin anularea încheierilor prin care a fost intabulat dreptul de proprietate al pârâților, restabilirea situației de CF anterioară și obligarea pârâților la predarea posesiei imobilului.
S-a luat act de renunțarea reclamantelor la judecată față de pârâta RAGCL
Au fost obligate reclamantele să plătească pârâtului suma de 2.500.000 lei și pârâtului G suma de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 460/13.10.2009 Tribunalului Cluj s-a admis excepția perimării invocată din oficiu de instanță și s-a constatat perimat apelul declarat de către apelanta, împotriva sentinței civile nr.833/19 Iunie 2003, pronunțată în dosarul civil nr.2401/2002 al Judecătoriei Gherla, care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 12 mai 2006 judecarea apelului a fost suspendată în conformitate cu prevederile art.1551Cod procedură civilă întrucât apelanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a depus la dosar acte de stare civilă necesare pentru a face dovada calității de moștenitor, respectiv: copii după certificatele de deces ale intimaților, și G, copia certificatului de naștere al intimatei a, moștenitoare a lui și copia certificatului de deces al intimatei și a certificatului de naștere al intimatului.
Ulterior, apelanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, însă la termenul din data de 16.10.2007 instanța a apreciat că apelanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și prin urmare, în temeiul art. 155 pr.civ. a respins cererea de repunere pe rol și a menținut suspendarea pricinii.
Prin cererea formulată la data de 09 iunie 2009, apelanta a solicitat din nou repunerea cauzei pe rol, întrucât la dosar s-a depus extrasul din registrul de deces al numitei, copia cărții de identitate pentru a, certificatul de deces al lui și o copie după certificatul de moștenitor după. În aceste condiții apreciază că menținerea măsurii suspendării dosarului nu se mai justifică.
La termenul de judecată din 13.10.2009, Tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă a invocat din oficiu excepția perimării prezentului apel, raportat la faptul că prezenta cauză a fost suspendată la data de 12 mai 2005, având în vedere că timp de un an, respectiv de la momentul suspendării, cauza a rămas în nelucrare din vina părții apelante.
otrivit dispozițiilor art.248 Cod de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina parții timp de un an.
Pe cale de consecință raportat la prevederile art. 248 alin. 1. proc. civ. coroborat cu art. 252. proc. civ. tribunalul a admis excepția perimării apelului și a constatat perimat apelul declarat de, împotriva sentinței civile nr. 833/19.06.2003, pronunțată în dosar nr. 2401/2002 al Judecătoriei Gherla, care a fost menținută în totul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal atât reclamanta și intervenienta, ambele solicitând casarea, respingerea excepției perimării, admiterea cererii de repunere pe rol cauzei și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Tribunalul Cluj.
În motivarea recursurilor, ambele recurente au invocat următoarele aspecte:
În cauză excepția perimării nu putea să opereze, art. 248 Cod proc.civ. nefiind incident, întrucât cauza nu a rămas în nelucrare timp de un an din vina părții, iar pe de altă parte, reclamanta solicitat repunerea cauzei pe rol înainte de împlinirea termenului de un an.
În continuarea motivelor de recurs, recurentele au arătat că actele de stare civilă care au fost obligate să le depună nu erau utile soluționării cauzei, singurul considerent pentru care au fost împrocesuate persoanele vizate de respectivele acte de stare civilă fiind acela că sunt proprietari tabulari în CF 638 G, înscriindu-și dreptul de proprietate după intabularea Statului Român.
Întrucât nu au fost în măsură să depună aceste acte de stare civilă până la termenul acordat în acest scop, judecarea pricinii s-a suspendat, în temeiul art. 1551Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat ( 35), invocând faptul că este cumpărător de bună credință.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Judecarea apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 833/2003 a Judecătoriei Gherlaa fost suspendată în baza art. 1551Cod proc.civ. la termenul de judecată din 12.05.2006 ( 35 dosar nr. 8776/2003 al Tribunalului Cluj ).
La data de 09.05.2007 reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, acordându-se termen în vederea judecării cererii la 15.06.2007.
La acest termen judecata s-a amânat pe data de 4.09.2007 ( 65), apoi pe data de 16.10.2007 ( 92), termen la care prin încheierea civilă nr. 557/A/16.10.2007 Tribunalului Clujs -a respins cererea de repunere pe rol și s- menținut măsura suspendării cauzei.
Împotriva acestei încheieri însă reclamanta a declarat recurs care a fost soluționat în sensul respingerii prin decizia civilă nr. 1275/R/06.06.2008 a Curții de Apel Cluj.
La data de 05.06.2009 ( 124 dosar apel), apelanta a depus o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, fixându-se termen data de 13.10.2009, când s-a pronunțat decizia ce face obiectul prezentului recurs.
Curtea constată că între momentul primei suspendări a judecării apelului - 12.05.2006 - și cea de-a doua cerere de repunere pe rol a cauzei - 05.06.2009 - cursul perimării a fost întrerupt succesiv, astfel:
La data de 9.05.2007 prin prima cerere de repunere pe rol a cauzei cărei judecată a fost suspendată inițial la 12.05.2006, termenul de 1 an nefiind împlinit.
Această cerere a fost respinsă prin încheierea nr. 557/A/16.10.2007 a Tribunalului Cluj, dată la care a început să curgă un nou termen de perimare, care însă a fost întrerupt la data de 22.10.2007, odată cu declararea recursului împotriva acestei încheieri.
La data de 06.06.2008 când prin decizia civilă nr. 1275/R/2008 Curții de Apel Cluj recursul declarat împotriva încheierii civile nr. 557/16.10.2007 a Tribunalului Cluja fost respins, a început să curgă un nou termen de perimare de un an de zile, întrerupt la rândul său la data de 05.06.2009, când reclamanta a formulat o nouă cerere de repunere pe rol.
Fiecare nou act de procedură constituie punctul de plecare al unui nou termen de perimare, iar potrivit celor arătate, reclamanta a îndeplinit trei astfel de acte de procedură: la 09.05.2007, la 22.10.2007 și la 05.06.2009.
În ce privește intervalul de timp scurs între 09.05.2007 - 16.10.2007, adică timpul scurs între data primei cereri de repunere pe rol și data respingerii acestei cereri prin încheierea nr. 557/A/2007 a Tribunalului Cluj, respectiv timpul scurs între 22.10.2007 - 06.06.2008, adică timpul scurs între data declarării recursului împotriva încheierii nr. 557/A/2007 a Tribunalului Cluj și data soluționării recursului prin decizia civilă nr. 1275/R/2008 Curții de Apel Cluj, aceste două intervale de timp nu pot fi considerate ca făcând parte din termenul de perimare, în privința acestor perioade fiind aplicabile dispozițiile art. 248 alin. 1 Teza a II-a Cod proc.civ. întrucât fixarea termenelor de judecată și durata judecății nu stă în puterea părților și nici nu se face la stăruința lor, ci de instanță din oficiu.
În concluzie, potrivit celor anterior arătate, cauza nu a rămas în nelucrare timp de un an din vina părții, pentru a fi aplicabilă sancțiunea perimării.
Art. 249 Cod proc.civ. prevede că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură, făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Față de formularea neechivocă a acestui text de lege, rezultă că pentru ca un act de procedură să poată fi calificat ca întrerupător de perimare, este necesar ca prin săvârșirea lui să se urmărească repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.
Potrivit doctrinei în materie, întreruperea termenului de perimare se poate realiza prin diligența uneia dintre părți, manifestată prin orice act de natură procedurală, făcând parte din judecată și având ca scop continuarea ei.
Prin natura lui, actul întreruptiv poate fi orice act de procedură care se raportează la judecată și tinde la continuarea acesteia, chiar dacă nu trebuie comunicat părții adverse.
Aprecierea ca atare a actului aparține instanței și nu trebuie să se mărginească la elementele formale ale actului, ci să aibă mai ales în vedere intenția părții care l-a făcut, să prevaleze deci în aprecierea semnificației actului sensul acestuia de manifestare a "diligenței" părții.
Pentru că legea nu face referire expresă la "acte valabile", iar interpretul nu poate adăuga la lege, reiese că are rezultat întreruptiv și actul procedural lovit de nulitate.
În concret, în speță curtea constată că perimarea al cărei curs a început să se deruleze la data suspendării judecării apelului dispusă inițial la 12.05.2006, a fost întreruptă la 09.05.2007, când reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, chiar dacă odată cu cererea reclamanta nu a depus și actele de stare civilă pentru nedepunerea cărora, la 12.05.2006 judecarea cauzei a fost suspendată în baza art. 155/1 Cod proc. civ.
Împrejurarea că aceste acte de stare civilă nu au fost depuse nu poate fi apreciată în sensul că de fapt actul de procedură - cererea de repunere pe rol - nu s-a făcut în vederea judecării procesului, întrucât cerința legii nu vizează un act procedural predeterminat, fixat în timp în manieră imuabilă, ci cel din urmă act, având semnificația celei din urmă diligențe.
Reiese din cele arătate că între suspendarea inițială dispusă la 12.05.2006 și menținerea acestei măsuri dispusă irevocabil la 06.06.2008 reclamanta a manifestat diligența de întrerupe cursul perimării prin actele de procedură pe care le-a îndeplinit înainte de a se împlini termenul de 1 an prev. de art. 248 Cod proc. civ. iar în acest interval au fost și cele două intervale de timp care nu pot fi considerate ca făcând parte din termenul de perimare, în privința acestor perioade fiind aplicabile dispozițiile art. 248 alin. 1 Teza a II-a Cod proc.civ, actele de procedură în aceste perioade urmând a fi îndeplinite din oficiu.
Prin urmare, în mod greșit instanța de apel constatat că excepția perimării operează în cauză, astfel încât în baza art. 312 alin. 3, 5 Cod proc.civ. curtea, cu opinie majoritară, va admite recursurile declarate de reclamanta și intervenienta împotriva deciziei civile nr. 460/A/13 octombrie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- pe care va o casa și va trimite cauza în vederea continuării judecării apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1833/19.06.2003, pronunțată în dosar civil nr. 2401/2002 al Judecătoriei Gherla instanței competente, Tribunalul Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Admite recursurile declarate de reclamanta și intervenienta împotriva deciziei civile nr. 460/A/13 octombrie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- pe care o casează și trimite cauza în vederea continuării judecării apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1833/19.06.2003, pronunțată în dosar civil nr. 2401/2002 al Judecătoriei Gherla instanței competente, Tribunalul Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. opinie majoritară dact.G
09.02.2010/ 26 ex.
Jud. apel:,
Cu opinie separată, în sensul respingerii recursurilor declarate de reclamantă și intervenientă și menținerii deciziei civile nr. 460/A/13.10.2009 a Tribunalului Cluj:
Conform art. 248 alin. l pr.civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Din redactarea textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării prevederilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului civil.
Perimarea se înfățișează însă nu numai ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, dar și ca o prezumție tacită de desistare, având astfel un caracter mixt.
Pentru a interveni perimarea se cer a fi întrunite cumulativ două condiții, și anume: cauza să rămână în nelucrare din vina părții și rămânerea în nelucrare să dureze cel puțin un an în materie civilă.
Ori de câte ori rămânerea unei cauze în nelucrare este imputabilă părții, adică actul de procedură nu trebuia îndeplinit din oficiu, perimarea va opera.
Una din situațiile când pricina rămâne în nelucrare din vina părții este cea de suspendare a judecății în temeiul art. 155 ind. 1 Cod procedura civilă, potrivit căruia, atunci când se constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecații, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. La cererea părții, judecata va fi reluata daca obligațiile au fost îndeplinite si potrivit legii, aceasta poate continua.
Astfel, odată dispusă suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155 ind. 1.pr.civ. reluarea judecății nu poate avea loc decât numai după ce partea și-a îndeplinit obligațiile impuse în sarcina sa.
Cererea de repunere pe rol formulată de parte, fără îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță, nu este de natură să ducă la reluarea judecății cauzei, rămânerea în nelucrare a pricinii fiindu-i imputabilă.
În speță, tribunalul a fost investit cu judecarea apelul declarat de reclamanta, iar pe parcursul soluționării acestuia instanța a pus în vedere apelantei să depună la dosar anumite acte de stare civilă.
Până la data de 12.05.2006 reclamanta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de către instanță, astfel încât judecarea apelului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă.
La data de 9.05.2007, reclamanta s-a adresat instanței cu o cerere de repunere pe rol a cauzei, iar drept urmare părțile au fost citate în ședință publică pentru termenele de judecată consecutive din 15.06.2007, 4.09.2007 și 16.10.2007.
La termenul de judecată din data de 16.10.2007 s-a respins cererea de repunere pe rol și s-a dispus menținerea suspendării cauzei, cu motivarea că părțile nu s-au conformat dispoziției instanței de a depune acte.
Ulterior cauza a fost repusă pe rol din oficiu, iar la data de 13.10.2009 prin decizia recurată tribunalul a constatat că a intervenit perimarea.
La instanța de apel, termenul de perimare a început să curgă de la data de 16.10.2007 - data ultimului act de procedură făcut în cauză și s-a împlinit la data de 16.10.2008, iar de la data suspendării, procesul a rămas în nelucrare, neexistând nici o cauză de întrerupere a termenului de perimare și nici unul dintre cele trei cazuri de suspendare a acestui termen prevăzut de art. 250 alin. 1-3.pr.civ. fiind repus pe rol, din oficiu, în vederea perimării.
În mod corect a constatat instanța de apel aplicabile în cauză prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, eoarece procesul a rămas în nelucrare aproape doi ani din vina apelantei, care nu a dovedit nici o împrejurare de natură a duce la concluzia că lăsarea în nelucrare a cauzei nu îi este imputabilă, iar ână p. la împlinirea termenului de perimare, nu a îndeplinit nici un act de procedură făcut în vederea judecării procesului.
Nu putea fi reținută susținerea recurentei - reclamante potrivit căreia în speța dedusă judecății nu operează perimarea, întrucât nu ne aflăm în niciuna din situațiile reglementate de art. 249 sau 250 Cod procedură civilă, când cursul perimării este întrerupt sau suspendat.
Potrivit art. 249.pr.civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de partea interesată, în termen de un an, calculat de la momentul rămânerii cauzei în nelucrare.
Din interpretarea dispozițiilor art. 155 ind. 1 alin. 2 și ale art. 249 Cod procedura civilă rezultă că cererea de repunere pe rol formulată înainte de împlinirea termenului de perimare, dar fără îndeplinirea de către partea în culpă a obligațiilor fixate de instanță și care au condus la suspendarea judecății, nu justifica repunerea pe rol a cauzei și pe cale de consecință nu constituie, în sine, un act de procedura făcut în vederea judecații, de natura a întrerupe acest termen.
Doar o cerere de repunere pe rol admisă de instanță poate fi apreciată ca act întreruptiv al cursului perimării.
Conform art. 244 ind. 1 Cod procedură civilă, încheierea de suspendare a judecații poate fi atacată cu recurs în mod separat, cât timp durează suspendarea.
Din verificarea lucrărilor dosarului se constată că, în speță, reclamanta a uzat de dispozițiile art. 244 ind. 1 Cod procedura civilă și a declarat recurs la data de 22.10.2007 împotriva încheierii de menținerii a suspendării pronunțate la data de 16.10.2007, însă prin Decizia nr. 1275 din data de 6 iunie 2008 Curții de Apel Clujs -a respins ca nefondat acest recurs, constându-se totodată legalitatea și temeinicia măsurii de suspendare a judecății.
Astfel, nici recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea sau prin care s-a respins cererea de repunere pe rol, nu constituie, în sine, un act de procedură făcut în vederea judecății, de natura a întrerupe acest termen, atâta timp cât partea în culpă nu a îndeplinit obligațiilor impuse în sarcina sa, chiar dacă recursul a fost declarat în interiorul termenului de perimare.
La data de 5.06.2009 - data poștei, reclamanta a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, însă această cerere formulată oricum după împlinirea termenului de perimare nu era de natură să influențeze soluția adoptată în cauză.
În atare situație, tribunalul a interpretat si aplicat corect dispozițiile art. 248 Cod procedura civilă, constatând ca cererea de apel a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentei, care nu a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării apelului după ce s-a dispus suspendarea, astfel că, conform art. 252 alin. l pr.civ. apelul a fost considerat perimat în mod legal.
Pentru aceste considerente, în speță nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. se impunea respingerea recursului declarat împotriva hotărârii tribunalului prin care s-a perimat apelul, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta NistorJudecători:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
